Craciun de poveste

Craciunul este in mod sigur una dintre perioadele mele preferate ale anului, la fel ca pentru multi altii. Insa, pentru a fi perfect, trebuie sa indeplineasca anumite conditii.

Prima dintre conditii este sa fiu alaturi de cei dragi. Cadoul meu de Craciun in acest an a fost Adrian. Despartirea de aproape trei luni la care am fost supusi m-a facut sa apreciez si mai mult acest aspect. Avand in vedere ca planurile pentru 2011 includ doua vizite obligatorii in Romania in perioade diferite ale anului, anul acesta am "savurat" masa in familie, asa cum este ea: o familie alaturi de parintii mei si o alta alaturi de partea lui Adrian de familie, plus doua vizite de Craciun la prieteni dragi.

A doua conditie: multe colinde, cateva delicatese, masa cu cei dragi, pregatirea casei de sarbatoare si a bradului si, bineinteles, cadouri!

Am primit chiar mai mult decat doream: am slabit peste 7 kg! Avand in vedere ca numai gandul la cantar nu mi-a stat, surpriza a fost de proportii chiar si pentru mine. Cateva probleme personale, alaturi de dorul de Adrian au fost mult mai eficiente decat orice cura de slabire! Nu doresc la nimeni probleme, dar doresc pentru toata lumea sanatate.

Cu rahatul(turcesc) dupa noi

Citind de curand un post al Loredanei mi-am adus aminte ca a darui este in primul rand felul in care te imbogatesti: primesti mai mult decat dai.

De sarbatori,indiferent care ar fi ele, imi place sa surprind lumea: adun cadouri pe care stiu ca si le-ar dori cunostintele si prietenii din timp, uneori cu luni inainte. In debara am cutia cu "lucruri pentru daruit" in care adun atat surprizele pregatite, cat si cadourile primite de amandoi si care isi gasesc utilitatea mai bine la altii.

Pe la inceputul toamnei anului trecut am descoperit in Carrefour specialitati de rahat turcesc, cutii foarte elegante, produse fabricate in judetul Ilfov. Varianta cu alune de padure e preferata noastra si nu numai. Dupa ce am devorat o cutie amandoi ne-am decis sa cumparam o duzina si aproape fiecare casa vizitata a primit cutia ei cu rahat turcesc de Craciun.

Pe langa faptul ca este un cadou inedit si gustos, a fost si prilejul de a obtine un ras sanatos de la cei vizitati.

Singura varianta care inca nu se gaseste in Romania si probabil ar fi o actiune riscanta de marketing este rahatul cu perje, strict vorbind de produsul alimentar comestibil, a nu se intelege altceva.

Lucruri mici ca importanta

Multe lume spune ca femeile cauta cearta si in cele mai mici amanunte. Poate ca asa facem uneori, atunci cand multimea de mici amanunte tind sa faca parte dintr-o privire de ansamblu.

In cele mai multe casatorii, femeile renunta la numele lor de familie si il pastreaza pe al barbatului iubit. De foarte multe ori acest lucru este o declaratie in plus de iubire, mai ales cand exista nume ciudate, bizare sau chiar...ofensatoare.

Mi-a fost ciudat sa observ, in primii ani, ca identitatea mea e imputinata, diminuata. Pe invitatiile de la nunta de multe ori scrie "Familia Sandu", dar uneori am vazut si "Familia Adrian Sandu". Nu mi se pare corect: daca e familie, inseamna ca macar doi oameni cu drepturi egale, cel putin legal daca nu din alte puncte de vedere, sunt implicati, legati, fixati in acea casatorie. Daca scrii numele unuia, gaseste-ti timp pentru a le trece numele la amandoi.

Multe dintre cadourile pe care le-am primit aveau pe eticheta numele nostru. Numarul etichetelor pe care numele meu era scris primul poate fi numarat pe degete. Chiar si atunci cand acel cadou era mai mult pentru mine decat pentru el.

Intre multimea de lucruri mici pe care le pastrez pentru a fi adunate intr-un volum al amintirilor am si o astfel de eticheta: numele meu inaintea lui, dovada ca acel cadou mi-a fost mai intai si intai adresat mie.

Cel mai ciudat exemplu este ca si familia mea, atunci cand vorbeste de noi, in enumerare tot el e primul pe lista.

In romanul lui Michael Koyta, "Doreste-ti noaptea", personajul feminin Nora renunta la logodna de trei ani pentru a nu deveni un accesoriu. Pentru ca in introducerea pe care o face logodnicul prietenilor sai spune doar "V-o prezint pe logodnica mea." Iar ea asteapta o virgula si introducerea numelui ei, completare care nu mai vine.

Sunt sotiile accesorii? Sunt sotii accesorii?