marți, 26 mai 2009

Daca as fi...


Am primit o leapsa. Si ma lupt cu ea in continuare.

Daca as fi o luna, as fi septembrie spre sfarsite, cand nu-i nici prea cald, nici prea frig, cand randunelele se strang in stoluri, cand copacii iau zeci de culori si apusurile sunt magnifice, cand se fac cele mai bune fructe.

Daca as fi o zi a saptamanii, as fi cea mai buna zi de luni, marti, miercuri, joi, vineri, sambata si duminica. Pentru ca as fi o zi in care toate merg struna si toata lumea zambeste fericita.

Daca as fi o parte a zilei, vreu sa fiu dimineata devreme cu rasarituri si cant de pasarele, cu pisici care torc si cu atingerea placuta a celui drag.

Daca as fi un animal marin, as vrea sa fiu unul necomestibil. O alga maiestuasa, plutind printre valuri. Stiu ca nu e animal, dar nu am alta ideea acum.

Daca as fi o directie, as fi un sens giratoriu. Pentru ca in viata trebuie sa ocolesti uneori ca sa ajungi acolo unde vrei.

Daca as fi o virtute, as fi sinceritatea. Calitatea de a fi sincer cu tine si cu ceilalti.

Daca as fi o personalitate istorica, as fi Elisabeta I a Angliei. Pentru ca nici un barbat nu se putea compara cu ea.

Daca as fi o planeta, aleg Pamantul. Singura planeta unde poti degusta ciocolata.

Daca as fi un lichid, as fi un vin dulce-acrisor. Bun de impartasit cu prietenii, bun de adaugat la friptura su de potolit setea intr-o zi torida de vara sau de baut fierbinte cu scortisoara cand esti infrigurat iarna.

Daca as fi o piatra, vreau sa fiu piatra aceea utila pe care se sprijina galetile cand se scoate apa din fantana. Mereu la indemana, la vedere si in acelasi timp nevazuta.

Daca as fi o pasare, de ce nu un pinguin? Poti sa-i rezisti?

Daca as fi o planta, vreau sa fiu un stejar. Si sa-mi recite lumea poemele lui Labis. Sau copacul Menoa.

Daca as fi un tip de vreme, in mod sigur as fi o ploaie sanatoasa in plina vara. Racoritoare si necesara.

Daca as fi un instrument muzical, as fi una dintre tobele acelea folosite pentru a sustine ritmul unei melodii patimase, precum rumba sau samba.

Daca as fi o emotie, vreau sa fiu emotia pe care o simt parintii cand isi tin in brate primul copil.

Daca as fi un sunet, vreau sa fiu un tors lenes de pisica multumita. Sau un gangurit. Sau sunetul scos de un clopotel de vant.

Daca as fi un element, vreau sa fiu stravechiul fier. Maleabil si dur, patimas si aprig.

Daca as fi un cantec, m-as imprieteni cu o privighetoare.

Daca as fi un film, as fi La vita e bella. Fericire si tristete laolalta.

Daca as fi un serial, as fi Nemuritorii. "There can be only one!"

Daca as fi o carte, as fi o carte mereu noua la fiecare recitire. As fi Pe aripile vantului si Contele de Monte Cristo si zecile de carti alaturi de care am ras si am plans.

Daca as fi un personaj de fictiune, as fi un erou nebunatic de-al lui Jules Verne.

Daca as fi un fel de mancare, e musai sa fie o prajitura pe care o imparti celor dragi.

Daca as fi o aroma, cea de caramel e preferata mea acum. Caaaaarrrrraaaaaaamelllll!

Daca as fi o culoare...ghici? Caramel, bineinteles! Si rosu, si verde, si albastru, si crem, si maro, si galben si portocaliu.

Daca as fi material, matase as fi. Matase care mangaie corpul...

Daca as fi cuvant, nu as avea nume. As fi cuvantul care e alcatuit din mangaieri, saruturi, tristeti, oboseli, fericiri, temeri si sperante.

Daca as fi parte a corpului, as fi plamani. De cate ori tragi pe zi aer in ei?

Daca as fi o expresie a fetei, sunt un zambet. Oamenii sunt intotdeauna mai frumosi cand zambesc.

Daca as fi o materie de scoala, as fi un curs de dezvoltare pe plan personal si profesional. Atat de util si totusi neoferit.

Daca as fi un personaj de desene animate, as putea fi oricare, chiar si Pluto.

Daca as fi o forma, as fi forma unei frunze.

Daca as fi un numar, as fi unul imperfect.

Daca as fi o masina, e musai Alfa Romeo. Cunoscatorii stiu de ce.

Daca as fi o haina, sunt o esarfa. Nu incercati sa ma convingeti ca esarfele nu sunt haine: ati admirat pe cineva imbracat doar cu o esarfa?

luni, 25 mai 2009

Am fost din nou liceana


Sambata, 23 mai, am fost alaturi de fosti profesori si colegi de liceu la intalnirea de 10 ani de la absolvire. A fost o surpriza placuta sa-i regasesc, mai mult sau mai putin schimbati. Singurul regret este ca si de aceasta data, la catalogul claselor, clasa noastra a fost ultima, asadar unii dintre cei prezenti s-au comportat exact ca acum 10 ani, in cel mai egoist fel posibil, plecand din sala, vorbind sau chicotind in timp ce toti ceilalti asteptam cu incantare si neliniste sa ne vina randul la strigatul catalogului.

Din motive personale, nu am fost si la petrecerea din aceiasi sera, dar voi recupera peste 10 ani, precum si la anul, la intalnirea cu fostii colegi ai sotiorului.

Pentru ca din cei 200 de fosti elevi, dintre care foarte multi "dascali" si ei, prea putini si-au gasit vorbele sau timpul pentru a oferi cateva impresii despre anii de liceu, iata si "prezentarea" proprie:

Viata iti ofera mereu surprize, unele placute, unele neasteptate si altele mai putin dorite. In toamna anului 1995 ma regaseam intr-o mare de adolescenti care-si manifestau personalitatea fie prin manifestari zgomotoase, fie prin priviri timide asupra celorlalti.

Pe durata celor patru ani de liceu personalitatea noastra a evoluat, am fost teribilistii sau genialii clasei, ne-am ironizat si amuzat impreuna, ne-au ticait inimile in fata testelor surpriza si am legat prietenii.
Unii dintre noi ar dori sa retraiasca acea perioada, altii sunt bucurosi ca au trecut de ea, dar nici unul dintre noi nu poate trece cu vederea clipele de neuitat, acele povesti care se spun si nepotilor, fie ca am fost protagonisti sau spectatori.

Alaturi de noi am avut profesori care ne-au dat sfaturi, ne-au sprijinit si, mai ales, ne-au daruit privilejul de a primi o parte din viata, personalitatea si experienta lor. Asa cum exista profesori "de suflet", asa exista si elevi "de suflet", persoane care iti dezvaluie noi fatade ale vietii, care te fac sa re-evaluezi ceea ce gandesti si simti. Sunt onorata sa le transmit un "Multumesc" din toata inima celor care au facut din orele la catedra mai mult decat o meserie, o arta de a trai.

Cu emotie astept si aceasta intalnire, la zece ani dupa absolvire. Nostalgia anilor de liceu si experientele de viata ale fiecaruia sunt o surpriza pe care sper sa o gasesc placuta si de asteptat si peste alti zece ani.

A fost mai usor sa-mi exprim gandurile in scris mai sus, pentru ca la propria prezentare pe plan profesional si personal am incercat sa fiu scurta si concisa cu toate emotiile.

Felicitari organizatorilor si multe salutari si ganduri bune celor care au fost prezenti!

Si o dedicatie pentru cei care au avut inima franta sau nu si-au gasit perechea:
"Cand te voi gasi, inseamna ca m-ai cautat.
Cauta-ma tu ..."

joi, 21 mai 2009

Joke of the day


Confessions of a hooker

A couple were lying in bed together on the morning of their tenth wedding anniversary when the wife says 'Darling, as this is such a special occasion, I think that it is time I made a confession.

Before we were married I was a hooker for eight years
.

The husband ponders for a moment and then looks into his wife's eyes and says,
'My love, you have been a perfect wife for ten years, I cannot hold your past against you, in fact maybe you could show me a few tricks of the trade and spice up our sex life a bit?'

She said 'I don't think you understand, my name was Brian and I played rugby for New Zealand ...


hooker -
(rugby) the player in the middle of the front row of the scrum who tries to capture the ball with the foot

joi, 14 mai 2009

Muzichia de la Eurovision

Ca o exceptie fata de ultimii ani, anul acesta am urmarit si apreciat melodiile incrise, din care extrem de multe cu influente populare. Daca de melodia noastra m-am cam saturat la cat de des o aud la radio, mi-au placut multe altele, dintre care si melodia cantata de reprezentantele Armeniei, Inga si Anush Arshakyanner. E o melodie pe care as suporta sa o aud in ultima luna in fiecare ora la radio, de vreme ce astazi am ascultat-o de cateva ori pana am gasit o calitate acceptabila a filmuletului cu participarea lor.

duminică, 10 mai 2009

Ana (nu mai) are mere


In urma unui eveniment cosmic nemaintalnit pana in prezent, comparabil poate doar cu marele Big Bang si cu puiul care a trecut strada, Arhi si PAH aduc in discutie merele pe care le are Ana.

Cu gandul la nauca aia care si-a ales gresit timpul pentru a aduce de mancare la meseriasul incapabil, care o tinea tot intr-o bauta cu prietenii de uitau sa puna mortar, precum si a celorlalte detinatoare de fructe, raspund in continuare intrebarilor adresate de numerosul public nerabdator.

Casatorita in Iasi dupa ce viitorul sot a dat de ea pe MIRC, Ana este o femeie relativ comuna care lucreaza de luni pana vineri, intre orele 9-17. Dupa programul de lucru nu se mai stiu foarte multe despre ea.

Datorita interesului neasteptat pe care publicul, prin comentariile sale, le aduce persoanei sale, putem presupune ca a devenit brusc o persoana publica, despre care lumea doreste sa stie mai multe, de exemplu ce culoare prefera pentru hartia igienica.

Inca din adolescenta, se poate spune ca a avut prune, apoi mere sau pere. Ultimele verificari sunt neclare in privinta fructelor.

Merele au fost dobandite legal, sunt din Romania si nu s-au folosit hormoni de crestere sau substante artificiale.

Utilizarea de pietricele si de paiete pe haine a condus in mod special la evitarea respectivelor tipuri de imbracaminte. Singurele cristale preferate sunt paharele de cristal, precum si cerceii fara nume mari de firma, dar care fac viata mai frumoasa.

Conform criteriilor de evaluare si a idicelor oferite de sotiorul meu, valoarea totala a persoanei mele este de 11 camile, 4 capre si 9 oi.

Noua moda indica faptul ca merele sunt evidentiate in acest sezon, asa ca probabil voi cauta bijuterii - cercei sau brose - in forma de mere.

Evenimentele politice o lasa pe Ana usor in plop in ultima vreme. De vreme ce plopul nu face mere, ultimele alegeri precum si cele care se pregatesc sunt la fel de neinteresante. Cele 5 noi carti, dintre care Elogiul lentorii, Design Your Self, The Tipping Point si mai ales Brisinger fac din urmatoarea perioada una defavorabila viitorilor alesi.

Merele nu vor fi disponibile online si nu vor fi oferite la licitatie publica.

Sotul este acum coproprietar al merelor, placinta cu mere fiind de altfel si favorita lui, de unde rezulta ca nu mai sunt alte mere disponibile.

Din fericire, in manualele de clasa I, la litera M, Ana nu mai are mere.

vineri, 8 mai 2009

Lumea e mai mica decat crezi


O calitate esentiala pentru oricine lucreaza intr-un domeniu public, fie ca este vanzatoare la magazinul din coltul blocului, agent de vanzari sau trainer, este onestitatea si sinceritatea. Apreciez in mod deosebit aceste calitati alaturi de pasiunea pentru ceea ce faci.

Pasiunea pentru ceea ce faci nu trebuie sa fie sustinuta doar de salarizare, desi aceasta caracteristica nu este nici putin importanta, nici de neglijat. Dar o adevarata pasiune nu va contoriza orele sau minutele pe care le aloci dupa programul si condica de lucru, tocmai pentru ca acele putine minute sau orele pe care le aloci in mod suplimentar, din timpul tau, se reflecta mult mai bine in modul in care abordezi o problema sau o situatie neobisnuita aparuta in timpul orelor de lucru.

Nu de putine ori am consultat materiale suplimentare sau, in timp ce spalam vasele, ma gandeam la cum pot oferi solutia cea mai buna pentru un client. A doua zi, dupa obtinerea acelei stari de castig pentru ambele parti, atat pentru client cat si pentru companie, ramane si satisfactia personala.

Pasiunea si satisfactia personala te ajuta sa reduci stresul la locul de munca. Mai putin stres inseamna mai multi clienti fericiti, sarcini de lucru mai bine realizate si timp suplimentar pentru a consulta un articol sau newsletter util atat pe plan personal, cat si profesional.

Programul de lucru trebuie sa fie flexibil in masura in care angajatorul observa ca acele articole consultate vin in sprijinul afacerii lui. In calitate de angajat, multi uita ca nimeni nu este interesat sa-ti ofere de lucru daca nu-i oferi, pe langa o mai buna vizibilitate, renume sau o imbunatatire a imaginii firmei, si un profit suplimentar.

Sinceritatea vine din nou in discutie, atat in recunoasterea propriei valori - unii isi subevalueaza valoarea, pe cand foarte multi isi supraevalueaza valoarea - cat si in modul in care aceasta valoare este "pusa pe taraba". Atunci cand alcatuiesti un cv sau il actualizezi in cadrul unei retele sociale, trebuie sa te asiguri ca toate datele sunt corecte si exacte, corespunzatoare cu datele inregistrate in contractele incheiate cu angajatorii si partenerii de afaceri. Pentru ca poti duce in eroare( ca sa nu spun minti) de cateva ori, dar pe termen lung propria ta imagine personala are de suferit.

Legat de imagine personala, si o gluma foarte la obiect primita recent:

Un tanar vine la biserica sa se marturiseasca. Se aseaza in genunchi in fata preotului si spune:
- Parinte, am pacatuit!
- Stiu, fiule, am citit pe blogul tau.

In incheiere, recomand urmatorul filmulet:

joi, 7 mai 2009

Pilula de ras


Dand sa coboare si ultima treapta a modulului lunar, Neil Armstrong vede imprimate-n praful selanar niste urme ciudate. De opinci, parca. Ingandurat, se departeaza nitel de modul si da sa se apropie de un crater. Din crater apare un tip ciudat: cu palariuta mica si neagra si chimir. Creatura intinde hotarat mana catre Armstrong:
- Salut, io mi-s Ion! Astronautul, siderat, il intreaba:
- Si, de unde esti tu?- Apai din Sibiu , dara.
- Si cu ce ai venit aici? - continua americanul.
- Cu branza.