Se afișează postările cu eticheta supravietuire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta supravietuire. Afișați toate postările

duminică, 17 ianuarie 2010

Inapoi la orasul cenusiu


Perioada sarbatorilor de iarna este singura ocazie cand intreg orasul se imbraca in lumini de sarbatoare, cand strazile par mai putin cenusii si cladirile mai putin lipsite de culoare.

M-am intrebat intotdeauna cand e prea devreme pentru aprins luminile. In Iasi se alege in mod traditioanl data de 1 decembrie. Anul acesta au fost indoieli datorita numeroaselor bannere agatate pe decoratiuni si langa acestea.

Saptamana ce tocmai a trecut o parte din decoratiuni au fost stranse si presupun ca nu mai este mult si le vor indeparta pe toate. Strazile vor fi din nou pustii, mai putin luminate si fade. Vom incepe sa vedem mai mult gropile recent aparute in strazile "reparate" de curand pentru care Iasul este imprumutat pentru 20 de ani. Umbla vorba ca un anumit primar trebuia sa ajunga ministru de interne, dar nu mai avem ocazia sa aflam.

Nu m-am saturat de decoratiunile de Craciun. Le-am strans cu greu, cu sentimentul ca s-a terminat prea repede. Nu m-am bucurat indeajuns de ele.

Tot saptamana trecuta am primit si prima oferta pentru 14 februarie. Sa primesti cu o luna inainte oferte pare ca este o noua gaselnita. Din pacate, decoratiunile vor impodobi doar vitrinele magazinelor si marile centre comerciale. Strazile vor ramane inca 11 luni urate, prost luminate, pline de praf sau de balti, cu sistemul de canalizare prost pus la punct.

Anul acesta se grabesc toate: 14 februarie, 1 si 8 martie si pe 4 aprilie Pastele. Un prim semestru al anului in care vom fi bombardati cu oferte promotionale, un semestru in care aproape auzi mesajul "Cumparati! Cumparati! Cumpratati!".

Cand e prea devreme pentru sarbatori si cand e prea tarziu?

duminică, 15 noiembrie 2009

Back to work


De maine incepand inapoi la treaba. Daca pana acum am avut o intalnire fierbinte si strans imbratisata in plapuma cu o viroza respiratorie urata, de maine voi zambi din nou la telefon clientilor.

Saptamana aceasta am invatat-o pe doctorita mea de familie o noua expresie: "a-ti vedea din nou dejunul in fata ochilor".

Am invatat ca poti sa stai pe scaun daca ti-e rau 3 ore pana poti sa vezi un doctor, exista persoane suspicioase care stau numai cu esarfele sau fularul la nas atunci cand tusesti si chiar unele care fug in celalalt capat al culuarului.

Am avut ocazia sa rad de o femeie care m-a intrebat daca nu ma tem de grupa porcina atunci cand a vazut ca tusesc si i-am replicat ca toata lumea din sala de asteptare a incurcat-o daca incept sa fac "guit! guit!".

Dar am intalnit si o femeie de treaba care mi-a povestit toata epopeea fetei si a ginerului ei, m-a facut sa rad pana m-a apucat din nou tusea si cred sincer ca merita premiul de empatie, mai ales ca pana la urma n-a mai intrat la doctorita pentru ca se terminase programul.

Saptamana aceasta am descoperit ca baia fierbinte la picioare cu sare si cateva cuisoare te ajuta si la durerile de cap si sa respiri mai bine, ca poti dormi si 12 ore pe zi fara sa ai insomnii si ca expresia "a ti se inmuia genunchii" chiar e pe bune.

Intre timp, aflati ca retetele si concediile medicale sunt printate, nu scrise de mana, astfel incat de acum vor exista mai putini farmacisti nedumeriti din cauza scrisului, dar si mai multe asistente care vor invata sa scrie cu mai mult de un deget la calculator.

Multa sanatate tuturor si o saptamana cat mai placuta in continuare!

miercuri, 14 octombrie 2009

Numai iesean sa nu fii in jurul datei de 14 octombrie

Sa fii iesean in aceste zile este destul de dificil. Evenimentele desfasurate sau permise de primaria orasului aproape ca paralizeaza desfasurarea activitatii in mod obisnuit.

Printre evenimetele care escaladeaza de la an la an sunt comerciantii de haine de piele si de alte blanuri care impanesc anul acesta mai tot spatiul de pe langa Hala, alaturi de vanzatorii de vinuri, must, carnuri si de acum traditionalii mici foarte mici.

Strada Palatului e paralizata de vanzatori de marfuri din depozite, baloane, lucruri mai mult sau mai putin originale si "produse traditionale" precum porumb fiert, colaci secuiesti si castane prajite.

Pe Splai Bahlui te poti invarti si ameti in diferite masinarii, astfel ca si strada asta e blocata.

Pe Stefan cel Mare poti cumpara "lucruri sfintite", cel mai adesea produse la imprimanta si doar imprimate cu sfintit. Am si eu primita o punga de astfel de matanii, cu "sfintit" pe ele si care au ajuns la mine din intamplare.

Ca un bonus, ieri a fost o ploaie zdravana, astfel incat fiecare iesean cu masina a facut o ora fata de cele 10 minute necesare in mod obisnuit. 20 de minute s-au transformat in 2 ore pentru toti cei care au circulat prin Tudor, Nicolina, Gara s.a.

Am facut peste 40 de minute pentru a ajunge acasa, geaca mea din piele a fost atat de bine vopsita incat culoarea din ea a intrat in puloverul alb purtat pentru prima data, mi-a fost frig, m-am udat si aburii degajati de hainele mele au contribuit la buna aburire a geamurilor din masina, ajutandu-l astfel pe sotior sa-si pastreze calmul in conditiile excelente de trafic pana acasa.

vineri, 25 septembrie 2009

Prietenie stearsa cu succes!


Uneori ne alaturam oamenilor care ne plac, cu care impartasim macar cateva lucruri comune si ne imprietenim. Alteori prietenia se creaza in timp, chiar daca intre cei doi oameni existe foarte putine punti.

Unii dintre noi sunt mai norocosi decat ar crede si sunt inconjurati de multi prieteni. Altii, intre care ma gasesc si eu, dau mai greu peste persoane carora sa le poate spune totul fara a fi judecati sau manipulati. La fel ca persoanele dragi, si prietenii mei sunt numarabili pe degetele de la o mana. Pot spune in acest fel ca imi tin lumea in palme.

Printre prietenii cu care voi avea toata viata o relatie speciala se numara fratele meu si ma bucur ca este asa si nu e doar o relatie de familie. Este langa mine pentru a ne ciondani de cate ori ne intalnim, spre exasperarea(inca) a mamei. Daca spun alba, el spune neagra si situatie e de fapt gri. Pentru ca purtam mereu ideile dintr-o parte in alta a terenului si ne antrenam mintea unul cu altul.

Recent "am sters cu succes" o "prietenie" dintr-o anumita comunitate online. Mesajul mi s-a parut cel putin ciudat si, intrigata, l-am pastrat in minte la marinat vreo doua zile.

Poti sterge cu succes o prietenie? Ce te faci cu urmele care raman, acele clipe in care ai crezut ca multimea de lucruri si ganduri care-ti apartine are o zona comuna cu multimea altei persoane? Pentru ca plecarea la facultate, in alt oras, a fost pentru mine o astfel de ruptura la care nu am dorit sa contribui.

vineri, 7 august 2009

Corpul uman: o perfectiune a naturii


Corpul uman e mai perfect decat am crede noi. Poate forma exterioara nu o consideram cea mai perfecta din lume, dar, inauntru, sunt atatea mici miracole care inca pun la indoiala evolutia darwinista.

Chiar daca multe dintre organele noastre au fost considerate mult timp inutile, noi cercetari ne-ar putea aduce noi perspective. Eu am apendicele scos, asa ca importanta acestuia, precum si a splinei, amigdalelor, coccisului sau a maselelor de minte inca ma mai intereseaza.

Jeffrey Laitman, cercetator al Scolii de Medicina din New York, a descoperit ca splina joaca un rol critic in vindecarea afectiunilor inimii: creaza filtre pentru corpusculii nesanatosi din sange si produce circa 40-50% dintre monocitele esentiale recuperarii in urma unui atac de cord.

Cat despre apendice, acesta este un organ in care bacteriile necesare digestiei sunt stocate. El are un rol vital atunci cand este vorba de repopularea intestinelor cu astfel de bacterii, mai ales in cazul unor boli ale sistemului digestiv.

Heidegger spune: Orice om este intotdeauna infinit mai mult decat ceea ce ar fi daca ar fi numai ce este.

sursa: Pravda

vineri, 10 iulie 2009

Vivat PCR si Caragiale!


De cate ori se confrunta romanii cu situatii birocratice ridicole? Mai des decat ar trebui!

Mi-am dorit sa fac parte din cei care nu dau spaga si nu apeleaza la sistemul PCR - Pile, Cunostinte, Relatii. Am considerat intotdeauna ca este bine sa arat mai multa ingaduinta fata de procedurile care le fac viata mai grea si functionarilor. Pentru ca e mult mai greu sa schimbi un sistem care functioneaza prost de la un capat la celalalt. Pentru ca nu sunt ei vinovati ca eu trebuie sa completez zece hartii si sa alerg in zece locuri pentru ele.

Din pacate, nici macar binevointa mea nu e de ajuns in unele situatii. Si respect orice sistem care ma pune sa platesc si-mi face treaba in 5 minute decat unul care ma face sa pierd timp si bani. Prefer sa platesc serviciile medicale ale dentistului pentru a ma trata cu importanta pentru banii mei si sa-mi ofere si fidelizare si reduceri de vreme ce l-am ales si l-am recomandat decat sa stau doua ore in fata cabinetului medicului de familie pentru consultatie. Si pentru a nu sti daca si cand vine randul meu, pentru ca o programare e imposibila.

De la ce m-am luat?

Anul acesta mi s-a pus pata sa vreau sa studiez ceva in plus. Pentru asta, am nevoie de foaia matricola. Foaie matricola pentru care trebuie sa pierd o zi de lucru si sa merg personal. Imi iau liber si pierd o zi de concediu din cele date legal, cheltui bani pentru a ma deplasa pana la liceu, aflat bineinteles in alta localitate, ca doar am plecat din "Cimitirul aurit" asa cum este numit orasul Targu-Neamt.

Prevazatoare cum sunt, iau la mine copii dupa orice: carte de identitate, diploma, certificat de nastere, de casatorie. Pentru ca stiu ca birocratia e in floare.

Ajung la secretariat: sigur, se rezolva, lasati copie dupa cartea de identitate, certificat de nastere si diploma. Certificat de casatorie nu? Nu.

Completati o cerere de eliberare. Formular tipizat din parti. Nu ca as fi carcotasa sau ca-mi este urat sa scriu de mana, dar nu e mai simplu sa ai asa ceva de vreme ce ai pe masa 10 cereri in acest sens si inca multe alte solicitari pentru acelasi document? Si pentru a nu intreba ce anume vrei sa se regaseasca pe respectiva cerere, astfel incat sa nu piarda si alti angajati timp pretios?

Mergeti la casierie si achitati suma de 30 lei. Wow! Ce surpriza placuta? Si faceti asta la toate solicitarile pentru a da o hartie la care am dreptul? Bine. Unde e casieria? Urmeaza descrierea labirintica a locului unde este casieria, mai ales pentru cineva care a terminat liceul acum 10 ani si habar nu are pe unde si cum sa se descurce in noile cladiri aparute intre timp.

La ora 11 toate documentele sunt prinse cu o agrafa de birou si asteapta sosirea acelei persoane care pune stampila si care vine la ora 12 la servici, asa ca cel mai bine este sa ma prezint la 13.

Nu zic nimic, multumesc frumos si promit ca ma intorc la 13. Ma intalnesc cu ai mei parinti, papam de pranz si il felicitam si pe finul nostru, ca tot ne-am nimerit pe acolo la ziua lui si la 13 si cateva minute suntem iar prezenti la secretariat. Catalogul cu mediile anuale ale elevilor era pregatit, foile cu cererea erau asezate exact la situatia mea de catre cei doi care lucrasera pana atunci in birou, mai lipsea doar sa fie completata foaia tipizata cu mediile anuale si sa fie pusa stampila liceului. Treaba de 5 minute.

O rog frumos pe cucoana sa urgenteze eliberarea celebrei foi, explicandu-i ca sunt din alta localitate, ca-mi trebuie saptamana viitoare si ca nu pot sa ma deplasez si in alta zi pentru respectivul document. Sigur ca o inteleg ca e perioada extrem de aglomerata si ca trebuie sa elibereze diplomele absolventilor de anul asta, dar doresc sa plec inapoi la Iasi.

Zice ca nu poate ca e ocupat celalalt calculator la care nu stiu ce face un domn foarte amabil si care ma ajutase de dimineata. Presupun ca domnul respectiv nu putea sa fie intrerupt 2 minute sau nu a fost deloc la baie in intervalul respectiv, ca altfel nu inteleg. Imi da ca ora aproximativa ora 14 -14.30 si ma trimite efectiv sa fac o plimbare. Sotul fierbe langa mine si se gandeste serios sa o trimita la origini in fata, ca in spate o trimisese deja. Eu incerc sa raman calma in toata situatia si plecam sa facem o plimbare in mijlocul zilei, prin arsita, in orasul meu natal cu o singura strada principala si nici un bar decent care sa aiba o apa plata.

Intamplarea face ca ne intalnim cu foarte bun prieten de familie, care este surprins ca ne vede plimbandu-ne la ora aia criminala, prin soare, intr-o zi in care teoretic nu prea ne gasea prin oras si cand stie de unde si cum venim. Dumnealui se ofera sa sune pe Xulescu, persoana importanta, nu spun care. Xulescu suna chiar atunci la liceu, prietenul de familie aude cum decurge conversatia pusa pe speaker si sunt invitata ca in 10 minute sa ma prezint pentru foaie.

De ce vivat Caragiale? Pentru ca am apelat fara sa-mi fi dorit la sistemul de cunostinte si pentru ca altfel riscam sa stau pana la ora 19 pentru o foaie care se emite in 5 minute sau, si mai grozav, riscam ca respectiva foaie sa fie eliberata "cu bunavointa si amabilitate" saptamana viitoare.

Ne-am prezentat la secretariat unde doamna era bineinteles super iritata si cu fundul in sus ca "Am ajuns pana la Xulescu!"(citat). I-am spus c-am ajuns fara sa fi dorit acest lucru, am verificat foile si am lasat-o sa fiarba in continuare, mai ales ca fiecare propozitie pe care mi-a adresat-o era plina de venin si oftica.

Daca pe drum de obicei atipesc, ca o masura dezvoltata in timp fata de raul de miscare, de data aceasta tot drumul pana la Iasi am avut un zambet pe fata de ma dureau falcile. De ce?

Pentru ca o inteleg cu adevarat, dar nesimtirea se plateste. Avea o zi incarcata, cu mult volum de munca care solicita atentia. A continuat sa ignore prezenta mea si m-a trimis la plimbare, fara a intelege ca am am cheltuit timp si bani si pentru a ma deplasa, si pentru a plati serviciul de eliberare al respectivului document. A pierdut cu mine cel putin 20 de minute stand de vorba, fara a contabiliza timpul pe care l-a pierdut varsandu-si nervii dupa plecarea mea. Totul putea sa se termine in maxim 10 minute.

Inchei cu o replica data de unul dintre personajele Cartoon Network: "Cam nasol, profesore. Si-ai ramas si fara branza. Biscuiti!"

Mai sunt multe de rezolvat in Romania cu birocratia. Fiecare liceu ar trebui sa aiba la dispozitia fostilor elevi o minima recomandare si un indrumar in acest sens. E usor sa pui pe o pagina sau intr-o sectiune speciala de pe site informatii privind eliberarea foii matricole: documente necesare, model cerere, timp de procesare, date pentru contact. In mod sigur au un cont bancar la care poti trimite suma indicata, documentele necesare se pot trimite si prin e-mail sau fax, totul ar decurge extrem de usor pentru toata lumea. Si daca eu iti trimit documentele mele toate, de ce este inca nevoie in Romania sa te deplasezi pentru ele? E atat de greu sa faci ca in alte state un sistem de transmitere a documentelor prin posta? In Italia sau Canada, de exemplu, poti sa primesti si pasapoartele prin posta. La noi trebuie sa te deplasezi personal pentru a amarata de foaie. Sau sa imputernicesti alta persoana.

Vreau sa traiesc intr-o Romanie in care situatiile prezentate de Caragiale sa nu se regaseasca atat de des si in care sistemul Pile, Cunostinte, Relatii sa nu fie atat de relevant atunci cand trebuie sa scoti un act, sa rezolvi o stituatie sa sa-ti tratezi problemele de sanatate.

joi, 2 iulie 2009

S-a stricat rezonatorul



Conform unei teorii pe care n-o resping prea tare, fiecare fiinta si obiect din lumea asta este in armonie cu celelalte.

Teoria asta e mai mult pe placul clubului muzicienilor, spre care am avut o tentativa in clasa a doua cand invatatorul, inainte de a pleca la o alta scoala mai aproape de casa lui, voia sa ne invete sa cantam la mandolina. O fi stiut ea mama ceva de nu mi-a luat mandolina si asa singurul geniu muzical din famelia mea a fost frate-miu, care a cantat bine la orga electrica pana a descoperit ca ii place mai mult tastatura.

Teoria asta are o aplicatie practica mai ales cand incerci sa dormi si cineva inchide usa de la baie ceva mai energic ori cand uita sa puna inapoi capacul pe cosul de gunoi. Cel putin la mine.

Rezonanta corpului si personalitatii in raport cu obiectele din jur se traduce in cultura japoneza prin respect pentru obiecte. Daca dai cu pumnul in masa, de exemplu, sau in perete, pe langa faptul ca arati ciudat, undele se propaga si se intorc si catre tine. Violenta naste violenta.

Atunci cand doua persoane sunt pe aceiasi unda, se vorbeste de empatie. Pentru cei care interactioneaza cu multi oameni sau care doresc sa aiba succes pe plan social, empatia este si cultivata. De asta ei o sa cunoasca "declaratiile empatice" si alte tehnici de apropiere de interlocutori.

Cum functioneaza? Ai o functie care presupune sa vorbesti mult la telefon. La telefon trebuie sa zambesti cand vorbesti. Ai o dispozitie "albastra"( aici nu folosim romgleza si expresii precum blue mood, da?). Daca ai 20 de telefoane si clienti care nu te enerveaza, vei fi pus intr-o dispozitie mai roz. Daca nu ai nici un telefon, vei fi in aceiasi dispozitie pentru mai mult timp.

Sunt eu in armonie cu ceilalti? Poate. Am avut zile in care ma dureau muschii de la atata zambit la telefon si o stare grozava. Preferatii mei sunt clientii usor raraiti. Imi place sa vorbesc cu ei si mai ca tind sa vorbesc si eu usor rarait, desi n-am avut probleme de acest fel. Daca i-as vedea si in fata mea, probabil ca i-as prefera pe cei creti.

Azi nu e cea mai buna zi pentru mine. Cred ca s-a stricat rezonatorul.


*rezonator = aparat, dispozitiv sau sistem fizic capabil sa intre in rezonanta sau sa produca rezonanta.
In NLP, rezonanta este modul in care un eveniment sau persoana influenteaza psihicul unei persoane. Fiecare individ reactioneaza diferit la situatiile in care se afla. In psihologie termenul de rezonanta mai este utilizat si pentru a desemna comunicarea non-verbala care poate exista intre persoane.

luni, 1 iunie 2009

La multi ani celor cu suflet de copil


Astazi este o zi deopotriva pentru cei mici si pentru cei mari, astfel incat sper ca toti cei care se simt inca aproape de copilarie sa se distreze. Iar cei care au uitat cum e sa te copilaresti, sa incerce macar azi sa faca ceva spontan.

Cat despre mine, eu imi asez jucariile. Si hainele, si vasele, si mobila. Pentru ca de azi se chiama ca ne-am mutat de la o camera la doua in alta parte a orasului. E o adevarata harababura cu atatea lucruri de asezat intr-un loc al lor. Drept bonus, am primit o febra musculara de la carat si urcat/coborat trepte, cheltuieli neprevazute si conectari/reconectari la diferiti furnizori de servicii.

In bloc locuiesc foarte multi batrani care pot fi angajati ca portari la cat de mult stau pe banca si pe scaune la soare. Sper ca n-am nimerit intr-o gasca de oameni nesuferiti. Cu vreo patru ore dormite, putem spune ca suntem in casa noua. Vizitele mai tarziu...

vineri, 8 mai 2009

Lumea e mai mica decat crezi


O calitate esentiala pentru oricine lucreaza intr-un domeniu public, fie ca este vanzatoare la magazinul din coltul blocului, agent de vanzari sau trainer, este onestitatea si sinceritatea. Apreciez in mod deosebit aceste calitati alaturi de pasiunea pentru ceea ce faci.

Pasiunea pentru ceea ce faci nu trebuie sa fie sustinuta doar de salarizare, desi aceasta caracteristica nu este nici putin importanta, nici de neglijat. Dar o adevarata pasiune nu va contoriza orele sau minutele pe care le aloci dupa programul si condica de lucru, tocmai pentru ca acele putine minute sau orele pe care le aloci in mod suplimentar, din timpul tau, se reflecta mult mai bine in modul in care abordezi o problema sau o situatie neobisnuita aparuta in timpul orelor de lucru.

Nu de putine ori am consultat materiale suplimentare sau, in timp ce spalam vasele, ma gandeam la cum pot oferi solutia cea mai buna pentru un client. A doua zi, dupa obtinerea acelei stari de castig pentru ambele parti, atat pentru client cat si pentru companie, ramane si satisfactia personala.

Pasiunea si satisfactia personala te ajuta sa reduci stresul la locul de munca. Mai putin stres inseamna mai multi clienti fericiti, sarcini de lucru mai bine realizate si timp suplimentar pentru a consulta un articol sau newsletter util atat pe plan personal, cat si profesional.

Programul de lucru trebuie sa fie flexibil in masura in care angajatorul observa ca acele articole consultate vin in sprijinul afacerii lui. In calitate de angajat, multi uita ca nimeni nu este interesat sa-ti ofere de lucru daca nu-i oferi, pe langa o mai buna vizibilitate, renume sau o imbunatatire a imaginii firmei, si un profit suplimentar.

Sinceritatea vine din nou in discutie, atat in recunoasterea propriei valori - unii isi subevalueaza valoarea, pe cand foarte multi isi supraevalueaza valoarea - cat si in modul in care aceasta valoare este "pusa pe taraba". Atunci cand alcatuiesti un cv sau il actualizezi in cadrul unei retele sociale, trebuie sa te asiguri ca toate datele sunt corecte si exacte, corespunzatoare cu datele inregistrate in contractele incheiate cu angajatorii si partenerii de afaceri. Pentru ca poti duce in eroare( ca sa nu spun minti) de cateva ori, dar pe termen lung propria ta imagine personala are de suferit.

Legat de imagine personala, si o gluma foarte la obiect primita recent:

Un tanar vine la biserica sa se marturiseasca. Se aseaza in genunchi in fata preotului si spune:
- Parinte, am pacatuit!
- Stiu, fiule, am citit pe blogul tau.

In incheiere, recomand urmatorul filmulet:

vineri, 10 aprilie 2009

Mesaje de Pasti


Nu mai am inspiratie pentru mesaje de Pasti.

Fiecare om e diferit. Unii nu pot intelege asta.
Fiecare relatie e diferita. Unii nu pot intelege asta.
Oamenii pot avea si intentii bune. Unii nu pot intelege asta.

M-am saturat sa fiu judecata pentru ceea ce nu sunt. Nu imi mai pasa daca unii nu pot intelege asta.

Iata singurul mesaj de Pasti care imi place: " Inainte ne trimiteam scrisori generatoare de stari de contemplatie. Acum avem net si google si trimitem mesaje de fara inspiratie." E adaptat dupa: e-mesaje.ro.

Oamenii sunt plini de intentii bune atunci cand judeca relatia ta cu celalalt. Dar la fel de bine pot fi plini si de ... altceva.

M-am enervat destul, am plans destul din vina altora. Ipocrizie am intalnit in toate religiile, pe toate planurile: unii care iarna dar nu uita, unii care in fata iti spun rugaciuni si in spate te injunghie, altii care se cred mai priceputi decat restul si mint pe toata lumea.

Mi-am amintit de o carte care prezenta tocmai acest amalgam din viata oamenilor: Balciul desertaciunilor.

joi, 19 februarie 2009

Noroc de articolele altora...


Am urmarit de multe ori cum presa din Romania traduce articole la care au muncit altii si aduc senzationalul in titluri. Mi-am zis ca e imposibil ca acest lucru sa nu se intample, dar macar poti sa mentionezi sursa. Ceea ce nu se prea face.

E aproape de neconceput ca blogosfera sa nu se inspire din articole publicate de altii. Jenant e cand blogeri care se cred de succes si sunt cititi de zeci de oameni nu fac altceva decat sa puna traduceri ale articolelor sau sa preia stirile cu totul. Uneori nu stiu macar despre ce vorbesc, se dau specialisti in domenii in care au ajuns dintr-o eroare.

Mai grav e ca acei oameni despre care crezi ca au pregatirea necesara si talentul de spune lucrurile intr-un alt fel, de a sesiza aspecte care le scapa celorlalti, "profanilor", se inspira fara sa mentioneze sursa.

Iata si de ce sunt dezamagita:

Pe data de 15.12.2008 Alex Mihaileanu scrie in subiectiv.ro articolul cu titlul "O generatie de obositi...". Foarte frumos scris, cel putin asa il vad eu: informeza cititorii despre un articol interesat si isi spune parerea.

Pe data de 18 februarie, ieri adica, inspirat de acelasi articol, "marele" om de cultura si "FILOSOF" Andrei Plesu publica articolul "Munca. Daune Colaterale" in adevarul.ro.
Un articol cotat cu aproape nota maxima data de mai bine de 50 de persoane si peste 4000 de afisari.

Hai sa fim totusi seriosi: sursa de inspiratie e acelasi articol din ABC News. Daca bagi doua-trei citate si dovedesti ca esti mai citit decat altii, plus cateva chestii care nu spun nimic in plus asta nu inseamna ca respectivul articol are valoare. E doar "foame de bani", goana dupa articole cu mentiunea "bun de publicat" sau ""bun de tipar".

Daca astia sunt oamenii de cultura reprezentativi pentru Romania, mai bine pleaca in alta tara. In Africa de Sud, de exemplu.

joi, 27 noiembrie 2008

Joke of the day


The couple were 85 years old and had been married for sixty years. Though they were far from rich, they managed to get by because they watched their pennies.

Though not young, they were both in very good health, largely due to the wife's insistence on healthy foods and exercise for the last decade.
One day, their good health didn't help when they went on a rare vacation and their plane crashed, sending them off to Heaven.

They reached the pearly gates, and St. Peter escorted them inside. He took them to a beautiful mansion, furnished in gold and fine silks, with a fully stocked kitchen and a waterfall in the master bath. A maid could be seen hanging their favourite clothes in the closet.
They gasped in astonishment when he said, 'Welcome to Heaven. This will be your home now.'

The old man asked Peter how much all this was going to cost. 'Why, nothing,' Peter replied, 'remember, this is your reward in Heaven.'
The old man looked out the window and right there he saw a championship golf course, finer and more beautiful than any ever built on Earth.
'What are the greens fees?,' grumbled the old man.
'This is heaven,' St. Peter replied. 'You can play for free, every day.'

Next they went to the clubhouse and saw the lavish buffet lunch, with every imaginable cuisine laid out before them, from seafood to steaks to exotic deserts, free flowing beverages.
'Don't even ask,' said St. Peter to the man. This is Heaven, it is all free for you to enjoy.'

The old man looked around and glanced nervously at his wife.
'Well, where are the low fat and low cholesterol foods and the decaffeinated tea?,' he asked.
That's the best part,' St. Peter replied. 'You can eat and drink as much as you like of whatever you like and you will never get fat or sick.
This is Heaven!'

The old man pushed, 'No gym to work out at?'
'Not unless you want to,' was the answer.
'No testing my sugar or blood pressure or...'
'Never again. All you do here is enjoy yourself.'

The old man glared at his wife and said, 'You and your f....ing bran muffins. We could have been here ten years ago!'

miercuri, 19 noiembrie 2008

Angajam Prim Ministru!




Din cand in cand, in preajma alegerilor, pe un site sau altul de angajari apar asemenea "oferte" precum cea de mai sus. Ca si altele de acest gen, este foarte bine gandita si hazul adus are un gust dulce-amarui. Pentru a evita situatia in care m-am regasit cu alte ocazii, in care anuntul sau pagina au disparut subit, am ales sa apas butonul minune pentru salvarea paginii.

Oare cei 93 de oameni care au aplicat pana in acest moment la "slujba" asta au facut-o pe bune? Uite aici si link-ul de rigoare.

Si din categoria status-uri cu greutate, status-ul zilei: Relatez un fapt banal / Far-a fi rautacios / Unii-s programati normal, / Altii-s programati in DOS

vineri, 17 octombrie 2008

Ritmuri care salveaza vieti

In aceasta dimineata sotiorul mi-a dat link la o stire care mi s-a parut foarte interesanta, atat de interesanta incat sigur se va regasi in curand tradusa si intr-un ziar din Romania sau chiar mentionata la Badea in emisiune.

Melodia Stayin' Alive de la Bee Gees ofera un ritm ideal de urmat in timpul procedurii de resuscitare cardiaca ce face parte din masurile de prim ajutor la o victima ce sufera un atac cardiovascular. Nu-i nevoie cred sa spun mai multe, de vreme ce filmele marii industii ale "Padurii Sfinte" (oare Pruteanu e mandru de mine acum?) prezinta salvarea miraculoasa de o gramada de ori.

Respectiva miscare poate tripla sansele cuiva la supravietuire si totusi nu prea este folosita pentru ca oamenii nu sunt siguri asupra ritmicitatii miscarii si de multe ori o efectueaza mult prea incet. Melodia perfecta si ritmul perfect pot fi cele din melodia Stayin' Alive, cu singura conditie sa fi auzit melodia vreodata sau macar sa ti-o amintesti in momentele respective.

Iata si melodia pentru cei care nu si-o aduc aminte: