Mi-e dor de o cafea buna

Printre lucrurile de care n-am crezut niciodata ca-mi va fi dor se numara si cafeaua. Si la asta nu ma asteptam de loc, da chiar de loc. Adica sa luam datele: Spania este o tara destul de bine bazata din partea asta a Europei, printre putinele care au avut un impact urias asupra omenirii, au introdus culturi noi, relatiile lor cu lumea musulmana a avut beneficii si perioade de maxime tulburari.

Sotiorul meu drag nu bea cafea, astfel incat acest lucru ma face singura dependenta din casa. Ca orice dependenta care se respecta, la prima vizita in magazin cafeaua era pe lista. Ajung in fata raftului si... dezamagire! Nu numai ca nu regasesc nici una dintre marcile cunoscute si pe care le stiu ca sunt distribuitori internationali, dar oferta este JALNICA. Aproape am avut un atac de panica in fata numarului mic de variante intre care sa aleg.

Dupa ce am dat deoparte din lista de optiuni capsulele si cafeaua pentru expresor a trebuit sa fac o alegere.

Care au fost motivele pentru care am ales Marcilla, in ordinea importantei:
- am vazut la mama acasa un pachet pe care-l primise;
- sistemul de inchidere a cutiei parea promitator, in sensul ca-mi place sa tin cafeaua in recipiente cat mai bine inchise, in frigider, ceea ce contribuie la placerea ritualului de dimineata;
- era la oferta, doua pachete la pret promotional.

Prima mea greseala a fost ca nu am intrebat-o pe mama cum a fost cafeaua. Este fada, fara aroma si chiar si doua lingurite cu varf la cantitatea de o ceasca de apa(ceasca de apa=ceasca de ceai) nu-mi lasa acel "boom" de placere si energie cu care eram invatata.

Sistemul de inchidere e foarte bun si probabil cutia o voi pastra in frigider inca multa vreme, pana la alta mai buna/frumoasa.

Este o cafea "locala", adica firma producatoare are sediul in Barcelona. Partea rea cu a fi locala este adaosul de zahar. Asa ceva nu mi-as fi inchipui niciodata: sa vinzi cafea care are deja un adaos de zahar in ea. Excesul de zahar pare a fi intr-adevar o problema in acest colt de lume. N-am vazut sau simtit lucrul asta din prima pentru ca nu m-am asteptat si pentru ca nu beau cafeaua simpla, ci cu o lingurita de miere. Pe langa toate astea s-a adaugat si faptul ca am vazut reclama TV la aceasta cafea. Promovarea calitatilor mi s-a parut cu adevarat ofensatoare pentru iubitorii de cafea. Pana si Ford sau Doncafe(fosta Elite) e mai buna decat Marcilla. Pe cuvant! Si marcile amintite sunt considerate "low-cost" in Romania.

Dupa ce m-am luptat o saptamana sa gasesc aroma din cafea, mi-am mai dat o incercare si am ales Segafredo. Fiind produs italian, chiar daca nu chiar ieftin, este clar mult mai aromat. Ii multumesc pe aceasta cale unchiului Costel care ne-a facut cunostinta cu aceasta marca aducand-o direct din Italia in vremuri de demult. Acum diminetile imi sunt mai suportabile, chiar daca nu sunt perfecte.

Pe lista de cumparaturi din tara sau pe drumurile prin Italia, Germania sau Austria ori chiar in Romania se numara musai cafeaua. Trebuie sa-i dau dreptate lui Adrian: desi nu sunt nemtii mari consumatori de cafea, tind spre perfectiune si acest lucru se vedea si la cafea. Italienii sunt prea iubitori ai placerilor gustului ca sa o dea in bara taman aici.

Daca sunteti nefericiti ca locuiti inca in Romania, iata si o veste buna: aveti o cafea grozava si aveti de unde alege. Nu veti gasi aici Jacobs, Lavazza, Dallmayr, Amaroy, Tchibo, Julius Meinl, Davidoff, Carte Noire, Illy, marci pe care le vedeam in mod curent in supermarketurile din Iasi. Singura mea speranta este sa gasesc un magazin specializat care sa aiba la vanzare o cafea mai aromata fara adaos de zahar. Intre timp pot doar sa mai incerc sa-mi fac diminetile frumoase chiar si cu o cafea mediocra.

PS: Spaniolii au cafea proasta, lucru confirmat de prietenii nostri bautori de cafea si care locuiesc aici de ceva mai mult timp.

Soare, vara, maci...

Am ratat intalnirea cu iesenii care au blog si care s-a desfasurat astazi, de la ora 19. Am avut toate intentiile bune sa ajung, dar nu a fost sa fie. Asa ca-mi pare rau ca n-am ajuns sa o cunosc pe celebra Ines si sa beau un frappe la Memories Caffe. Poate data viitoare.

Ce m-a retinut: un superb camp cu maci, un copil cu ochi albastri, mama-soacra, un castron cu cirese si un somn pe furate. Nu neaparat in ordinea asta.

Au fost mosii de vara, am mancat lapte cu taitei de la frigider si ne-a placut. Am primit tei inflorit de pus la usa, si sfintit si ne-sfintit. Si am baut un pahar foarte bun de vin alb.

Astazi a fost o zi perfecta!

Joke of the day

The couple were 85 years old and had been married for sixty years. Though they were far from rich, they managed to get by because they watched their pennies.

Though not young, they were both in very good health, largely due to the wife's insistence on healthy foods and exercise for the last decade.
One day, their good health didn't help when they went on a rare vacation and their plane crashed, sending them off to Heaven.

They reached the pearly gates, and St. Peter escorted them inside. He took them to a beautiful mansion, furnished in gold and fine silks, with a fully stocked kitchen and a waterfall in the master bath. A maid could be seen hanging their favourite clothes in the closet.
They gasped in astonishment when he said, 'Welcome to Heaven. This will be your home now.'

The old man asked Peter how much all this was going to cost. 'Why, nothing,' Peter replied, 'remember, this is your reward in Heaven.'
The old man looked out the window and right there he saw a championship golf course, finer and more beautiful than any ever built on Earth.
'What are the greens fees?,' grumbled the old man.
'This is heaven,' St. Peter replied. 'You can play for free, every day.'

Next they went to the clubhouse and saw the lavish buffet lunch, with every imaginable cuisine laid out before them, from seafood to steaks to exotic deserts, free flowing beverages.
'Don't even ask,' said St. Peter to the man. This is Heaven, it is all free for you to enjoy.'

The old man looked around and glanced nervously at his wife.
'Well, where are the low fat and low cholesterol foods and the decaffeinated tea?,' he asked.
That's the best part,' St. Peter replied. 'You can eat and drink as much as you like of whatever you like and you will never get fat or sick.
This is Heaven!'

The old man pushed, 'No gym to work out at?'
'Not unless you want to,' was the answer.
'No testing my sugar or blood pressure or...'
'Never again. All you do here is enjoy yourself.'

The old man glared at his wife and said, 'You and your f....ing bran muffins. We could have been here ten years ago!'

Bucurii de la Bucuria

Sunt o mare consumatoare de bomboane si de asta orice se leaga de domeniul asta tinde sa-mi fie oarecum cunoscut( si vazut, dar na, tot efortul trebuie sa se vada undeva).

Atunci cand gaseam inainte bomboane de la Bucuria, cumparam. Daca se ducea vreun cunoscut in Moldova, era implorat sa aduca bomboane de la Bucuria. Am avut norocul sa stau in timpul anilor de studentie cu bune colege din Moldova, unele mi-au devenit si prietene(chiar daca acum nu mai stiu nimic de ele, tot mi-e dor de ele). Bomboanele Bucuria, compotul, pasta de ardei, pestele afumat...atatea minunatii de care nu prea gaseai pe aici sau nu erau la fel de bune.

M-am bucurat cand am regasit bomboanele Bucuria si in diferite standuri prin Iasi. Am inceput sa cunosc sortimente noi, precum Chisinaul de Seara, Lapte de Pasare, Folclor. Preferatele mele raman insa bomboanele cu caramel( duh!) care se prezinta in ambalaj de vacuta patata, cap de vacuta cu un My sub el si margine rosie cu inscriptia ABK. Pentru o pasionata de caramel ca mine, bomboanele astea sunt visul implinit. Merg teribil de bine cu o ceasca de cafea alaturi si ma pot scoate din cele mai negre ganduri. Unii s-ar putea sa le gaseasca prea dulci, asa ca sotiorul, dar imi vine sa intreb: voi stiti din ce-i facut caramelul?

Cautand totusi mai multe informatii despre fabrica Bucuria, am aflat lucruri destul de interesante atat despre istoria fabricii in sine, cat si despre procesul de productie si premiile obtinute.

Ce pot sa spun decat ca le prefer altor bomboane de pe piata nu datorita pretului, ci datorita diversitatii si calitatii. Le recomand pentru cadouri si tratamentul preferential pe care il poate oferi cineva prietenilor. Si nu ma supar sa le si primesc.

M-a amuzat sa gasesc dispute pe blogul lui Paul Hodorogea, din Chisinau, despre comportamentul angajatilor Bucuria(din magazinele din Moldova). O Elena in special are un comentariu cu limbaj interesant:

"Sunt asa cadre prin plaiul nostru…”speculeanti” in trecut,acum mari business-mani…si chiar daca au o taraba la un colt te trateaza ca pe un inferior…
Femei cu gura mare carora repede le sare tandara si tipa ca din gura de sarpe….” da vashe shini esti tu” ,etc.

I’m sick of this. "

Pe aste "plaiuri" iesene se mai intampla sa mai auzi regionalisme, dar nu se compara...

Toamna(fara sens)

Toamna s-a instalat de mult, ca un musafir familiar, fara a tine cont de conventii sau de politeturi. Daca mai demult, cand eram inca un copil sau pastram inocenta acelei varste, inceputul de toamna venea mult mai devreme, o data cu prunele aromate din gradina pe care le mancam direct din copaci, o data cu inceputul de scoala si trezitul de dimineata fie pentru a merge la scoala, fie pentru a-mi face temele, acum stim ca vine toamna pentru ca “s-a calatorit vara” o data cu Sfantul Ilie sau pentru ca un prezentator meteo ne spune asta.

Mai stim ca a venit pentru ca e noapte cand plecam de la servici, au venit studentii reveniti ultimii din vacanta si tot orasul e mai plin de tineri care se tin de mana, rad zgomotos si descopera plimbarile lungi pe Copoul redenumit Bulevardul Carol din cine stie ce motiv de catre cei care se ocupa cu asta pe la primarii.

Mai stim ca e toamna cand copacii au inceput sa se ingalbeneasca si sa-si lase frunzele pe care le matura din cand in cand cei de la salubrizare, ploua si e mai frig si nenorocitii astia nu inca drumul la caldura pentru ca inca nu e destul de frig sau, in cazul in care este totusi centrala pe scara, nu este destul de frig pentru fundurile tabarcite care stau ziua infofolite la telenovele sau urmarind 300 de emisiuni care au facut-o celebra pe Elodia.

Ne trezim lunea dis-de-dimineata si plecam in aerul rece spre servici. Avem sau nu timp sa observam culorile copacilor pe langa care trecem. Suntem zguduiti si inghesuiti in mijloacele de transport in comun sau ne facem nervi in propriile masini. Este posibil ca pentru unii dintre noi toamna sa fie un anotimp al nostalgiilor, sfarsit al sirurilor de zile lungi si insorite de vara, cu nopti fierbinti si incarcate de energie.

Magia serilor de vara s-a dus, inspiram adanc aerul rece de octombrie, mancam struguri si bem must la Sarbatorile Iasului, ne afumam la mirosul de mici si alte chestii cu trei centimetri de grasime puse pe gratar, salivam la mirosul de porumb fiert sau la gratar, castanele prajite sunt fierbinti si ne luam haine de piele sau blana. De unde or avea astia porumb cu boabele “in lapte” la vremea asta?

Citatul zilei: “Fiecare frunza care cade ajunge sa se odihneasca acolo unde i-a fost sortit dintotdeauna sa fie.” Kent Krueger

Deformare profesionala

M-am cam prins eu ca am capatat o deformare profesionala si incept sa ma repet fara sa ma fi damblagit de tot inca de cand tot raspund la clienti cat tine programul de lucru.

De ce mi se intampla asta m-am cam prins eu, mai ales cand numarul de oameni care te intreaba acelasi lucru de zeci de ori e in crestere. Si eu sunt o tanti de aia faina, careia ii place sa ia omul cu binisorul si sa-i explice pe indelete ce si cum, trimitandu-i nu la ... Nu stiu la ce v-ati gandit voi ca eu nu injur prea des. Asa m-o facut mama me pe mine de nu prea pot sa injur. Eu zic frumos cu patos "Pisici albastre!" in ultimul timp cand nu-mi merge ceva. De nu ma credeti intrebati pe Andreea, ca va confirma ea.

Revin la subiect: eu ii trimit acolo unde se gasesc informatiile atunci cand e clar ca sunt niste persoane care vorbesc mai mult la telefon si citesc mai putin.

Pentru ca eu sunt persoana finuta( v-am spus ca ma repet, dar sa stiti ca asa sunt eu), am inceput sa citesc carti si articole de alea precum "Fraze perfecte pentru clienti", "Managementul relatiilor cu clientii" si alte carti si articole ca sa ma repet mai putin si sa-i tratez pe clienti asa cum mi-ar place mie. Ca daca nu mi-ar place de ei probabil ca m-as urca pe toti peretii de nervi.

Aseara am fost la "Ziua Clientului" Herbalife. Muzica a urlat in boxe chiar deasupra capului meu si persoane agitate strigau in microfonul care se auzea in aceleasi boxe sa batem din palme ca in palme se gasesc niste puncte care activeaza hormonul fericirii. N-am castigat la tombola de la sfarsit. Nu-i bai. Dar toata povestea cu magulitul clientului imi suna atat de bine incat mi-a facut rau. Aceleasi chestii aproape le spun si eu zilnic, uneori mai bine, uneori mai rau. Dar sa le aud din nou dupa o zi de lucru, sa ma privesti in ochi si ma ma indemni la batut din palme, sa ma surzeasca boxele si microfonia... nope, a doua oara nu mai vin, chiar daca premiile de la tombola sunt atractive si povestile de succes super reale. Cine vrea asa ceva, e interesant, dar eu una sunt acel posibil client carcotas.

Turismul din Romania

Post preluat de pe pagina personala de yahoo360, 30 mai:

Turismul din Romania nu are standarde inalte de calitate. E un adevar dureros, dar e un adevar. Chelnerii din baruri si restaurante trateaza de multe ori lumea cu indiferenta si sunt foarte slab pregatiti. Tocmai din aceasta cauza, atunci cand cineva gaseste un loc in care este tratat in mod normal, cu respectul cuvenit pentru client, se grabeste sa trambiteze. Asa cum am facut eu cu serviciile de la Hanul Ancutei, de exemplu. Si, cu toate ca nu a primit bacsis( nu din vina mea, ca nu eu am platit), chelnerita a continuat sa fie amabila.

Nu exista cursuri in care oamenii sa fie invatati ca mancarea buna nu e completa fara a-l trata pe client frumos. Cand pretul este afisat pe suta de grame iar tu primesti portie trebuie sa ti se mentioneze asta. Cand esti aproape de ora de inchidere si nu mai poti servi lumea precizezi lucrul asta inainte de a da oamenii comanda, ca sa nu se mai agite si sa caute sa manance in alta parte. Cand jumatate din felurile de mancare din meniu nu sunt disponibile pentru ca bucatarul tau lucreaza cu jumatate de norma si tu incalzesti mancarea e bine sa precizezi ca unele feluri de mancare nu sunt disponibile, ca sa nu-ti mai racesti gura de pomana comandand. Nu de alta, dar macar cu atata sa ramai despre impresia de la acel restaurant ( s-a intamplat la Casa Lavric, unde nici clatite nu faceau la ora 16, cu toate ca programul era pana la 20-21). Cand nu stii sa faci un fel de desert nu-l mai face: exemplu banana split de la Alila, unde 1 banana si jumatate au fost taiate pe lung, s-a adaugat deasupra frisca din tub cat sa le acopere artistic, s-au turnat bombonele de ornament deasupra si s-a daugat cupa de inghetata langa. Pur si simplu banana taiata, ca doar asta e numele, nu? Ce sos de caramel, ce banane coapte usor la cuptor, ce treaba au retetele??

Recent am prins la nu stiu care post de televiziune un sondaj despre comparatie intre turismul din Romania si Bulgaria. Ei bine, promovarea e totul. Si serviciile. Nu stiu cat de frumoasa e Bulgaria in comparatie cu Romania, dar macar aia se straduiesc sa ne atraga in calitate de clienti. Au pana si meniuri in limba romana. Iar ca un capac peste tot interesul lor, dovedind ca nu degeaba ne vindeau ei castraveti, e faptul ca se bat sa invete limba romana la liceu, in mod organizat. Stirea se regaseste in Evenimentul Zilei, unde se precizeaza de catre administratia liceului din Ruse ca din sute de doritori (repet, sute), doar 27 de elevi vor studia limba romana.

Cati dintre chelnerii romani stiu si o alta limba straina? Nu-i asa ca e o intrebare de baraj?

Reteta de fursecuri fragede

Am scris aici despre reteta primita impreuna cu Zaharul vanilat Bourbon Dr. Oetker. Si saptamana trecuta am decis sa fac si respectiva reteta inainte de a expira produsul.

Iata reteta:

Pentru aluat: 250g unt sau margarina, 125 g zahar, pliculetul mentionat, 1 plic Zahar vanilat Bourbon Dr. Oetker, 3 galbenusuri, 250g faina, 150g Gustin Dr. Oetker(amidon din porumb)
pentru decor: 150g ciocolata de menaj

Mod de preparare:
1. Pentru aluat se amesteca untul sau margarina cu mixerul la viteza maxima. Se adauga treptat zaharul, zaharul vanilat si se amesteca pana cand se formeaza o masa compacta. Se adauga treptat oul si galbenusurile, fiecare galbenus la aproximativ 1/2 minut.
2. Se amesteca faina cu amidonul si se incorporeaza in aluat. Aluatul se pune intr-un sprit, cu ajutorul caruia se dau forme de coronite cu diametrul de aproximativ 4 cm, pe tava unsa si tapetata cu hartie pentru copt si se introduce in cuptor.
Cuptor electric: aproximativ 200grade Celsius(preincalzit)
Cuptor cu aer fierbinte: aproximativ 180grade Celsius(preincalzit)
Cuptor cu gaz: treptele 3-4(preincalzit)
Timp de coacere: aproximativ 10 minute pentru fiecare tava.
3. Fursecurile se scot din tava si se lasa la racit.
4. Pentru glazura se taie ciocolata in bucati mici, se fierbe pe baie de aburi la temperatura mica, pana devine o masa compacta. Fursecurile se scufunda pe jumatate in ciocolata si se aseaza pe hartie de copt.

Modul in care eu am preparat aceste fursecuri:

1. Am scos toate ingredientele pe care le aveam, incepand cu ouale si untul pe care le-am lasat sa se incalzeasca.
2. M-am apucat de amestecat untul( nu margarina) cu zaharul, moment in care am realizat ca nu am amidon si nici ciocolata.
3. L-am trimis pe sotior dupa amidon si ciocolata amaruie( nu de menaj)
4. Am primit Gustinul(marca recomandata, ca doar asa se face reclama) si ciocolata amaruie Poiana.
5. Am terminat repede cu reteta, am dat drumul la cuptorul meu cu gaz pentru preincalzire si m-am apucat de introdus aluatul in spritul meu. Moment in care am realizat ca nu e prima data cand imi spun ca voi arunca acel sprit si-mi voi cumpara altul, pentru ca aluaturile cu unt in contact cu spritul meu raman fara unt. Am scos aluatul din sprit si am facut mini bilute in palme pe care le-am aplatizat si le-am pus in tava acoperita cu hartie cerata unsa cu pensula cu putin ulei.
6. Am primit ajutor pentru a doua tava(multumiri sotiorului).
7. Cand a sunat ceasul de bucatarie cele 10 minute le-am scos si am introdus ultimele fursecuri in cea de-a doua tava.
8. Am pus ciocolata la topit pe baie de aburi. Moment in care am descoperit de ce nu voi mai lua niciodata cicolata amaruie de la Poiana. Aceasta ciocolata nu indica componentele si cantitatile in mod exact, astfel incat nu se stie concentratia de cacao. In plus, banuiesc faptul ca aceasta concentratie de cacao e foarte mica de vreme ce continea arome si potentiatori de arome. Ciocolata s-a topit prea repede, moment in care am adaugat o lingura de unt si trei lingurite de apa(laptele e mai bun, dar nu aveam momentan). Asa cred ca am ajuns la 150g de produs.
8. Fursecurile au fost unse pe o parte cu ciocolata.

Concluzii:
- fursecurile sunt foarte bune si pufoase, foarte usor de facut si mai ales in timp scurt. Se pot face mai multe si se pot umple cu diferite creme sau pot fi chiar servite alaturi de inghetata si cafea sau ceai cald.
- raman trei albusuri care trebuie folosite la altceva
- nu voi mai cumpara niciodata ciocolata Poiana
- nu am simtit in mod special gustul deosebit al produsului pentru care a fost facuta reclama

Coffee addicted

Pentru mine nu exista o zi mai buna decat aceea in care ma trezesc bine dispusa si cafeaua e perfecta. Pentru ca nu intotdeuna cafeaua sau atmosfera e perfecta. Dar exista si clipe din acelea in care nu sunt decat eu si lichidul fierbinte din ceasca. Ceasca de cafea in sine trebuie sa fie una frumoasa. Daca alaturi de cafea mai este si o bomboana de ciocolata sau si mai bine de caramel sau o bucata de ciocolata neagra simt ca pot sa zambesc toata ziua. E buna si cafeaua decofenizata, dar parca lipseste ceva. Din pacate, va trebui sa ma multumesc cu acest tip de cafea pentru o perioada.

Nu sunt multe versuri despre cafea. Si mai ales nu sunt multe despre cafeaua savurata ca atare, fara a fi intoxicata cu fum de tigara. Aduc aici un omagiu viciului meu recunoscut. Mai am si alte vicii, dar pe asta il recunosc cu mandrie, alaturi de pasiunea pentru o carte buna.

In continuare, o melodie taman buna: