Ziua in care se poate si mai bine

Azi e una dintre acele zile in care nu am chef de nimic. Mai sunt 60 de zile pana la sfarsitul acestui an in care n-am reusit sa schimb nimic. Doua din lucrurile pe care speram sa le indeplinesc s-au dus pe apa sambetei si de cel putin unul dintre ele nu ma pot apuca pana la anul iar, pentru celalalt parca sunt la loterie.

Nu am chef sa fac mancare, dar totusi am facut. Nu am chef sa spal vasele, dar nu le pot lasa in chiuveta.

M-am saturat sa-mi am prietenele si familia departe, pentru ca oricum ar fi, o convorbire telefonica nu tine loc de o imbratisare.

M-am saturat de rude pe care trebuie sa le accept, pentru ca suntem uniti la nunti si inmormantari, dar in rest nu stim mai nimic unii despre altii.

Afara sunt 10 grade, Basescu si Voltaj au urlat in boxe, soare nu e si pana si pisicile stau pe calorifer la caldura.

Astazi este o zi frumoasa. Pentru altii.

Momente de fericire

Unele zile sunt mai bune decât altele şi sunt alcătuite din mici momente de fericire care se adună pentru a-ţi face ziua (aproape) perfectă. Ieri a fost una dintre zilele în care mai multe momente mici m-au făcut să mă simt bine sau "să stau şi să cujet":

- o clientă care a fost încântată de convorbirea telefonică şi a râs încântată

- plimbarea spre casă în pas mai alert decât sunt obişnuită

- un ceai bun

- clătitele de dimineaţă

- plecarea frăţiorului (fir-ar, am uitat să-l strâng bine în braţe!)

- doi copii care ţineau o pisică prizonieră pentru a-i da apa dintr-un pahar

- o ghindă căzută între frunze uscate pe trepte - ideea unui copac care nu va umbri niciodată

- desfiinţarea gogoşeriei din staţia Târgu-Cucu

- puştoaica de maxim 12 ani, blonduţa şi îmbrăcată toată în roz care a scăpat "pe nesimţite" punga goală de dulciuri, deşi coşul era la cinci metri şi apoi întorcea jenata capul

- vânzătorul de bilete din staţie extrem de politicos, care mi-a dat speranţa că mai există şanse în relaţia cumpărător-vânzător în România

- tânărul care mi-a oferit locul în autobuz, cu toate că nu doream să stau

- autobuzul ceva mai puţin aglomerat

- durerea de spate a soţului

- două episoade interesante din Babylon 5, urmărite cu soţul şi pisicile

- ideea unei mici şuete cu prietenii

Sper că mai multe zile să fie atât de speciale încât să fie remarcate aceste mici momente.

Ti-a cantat cucul?

Cucul e pasarea aceea nesimtita care-si depune ouale in cuibul altor pasari. Puiul de cuc arunca jos ceilalti pui sau ouale din cuib si beneficiaza de intreaga atentie a pasarii care-l ingrijeste ca pe propriul pui.

Cu toate ca mai toata lumea stie aceste informatii, exista o dorinta si o "goana" a urechii primavara dupa sunetul lor de imperechere.

De cate ori ai auzit cucul? A fost numar par sau impar? Ai avut bani in buzunar?

Intamplarea face ca am auzit cucul cantand in primavara asta. N-am stat sa numar de cate ori, daca a fost par sau impar. Bani n-aveam in buzunar. Dar parca avea sotul cand a auzit data trecuta, asa ca daca are el bani am si eu. Sau nu?

Cum de s-a ajuns la asa aberatie de obicei nu am cea mai mica idee. Cea mai lenesa si profitoare pasare sa fie simbol al belsugului si vietii lungi! Daca e o chestie balcanica, foarte urat.

N-au putut gasi o insecta, vreo alta pasare, vreun animal ceva mai la locul lui?

Si ce te faci cu orasenii? Migreaza la padure ca sa traiasca mult? Mor mai repede? Isi iau ceasuri cu pasarele sau cuci?

Stiu ca e toamna si nu mai auzi nici mama cucului in padure, dar am avut asa un gand azi.

Toamna(fara sens)

Toamna s-a instalat de mult, ca un musafir familiar, fara a tine cont de conventii sau de politeturi. Daca mai demult, cand eram inca un copil sau pastram inocenta acelei varste, inceputul de toamna venea mult mai devreme, o data cu prunele aromate din gradina pe care le mancam direct din copaci, o data cu inceputul de scoala si trezitul de dimineata fie pentru a merge la scoala, fie pentru a-mi face temele, acum stim ca vine toamna pentru ca “s-a calatorit vara” o data cu Sfantul Ilie sau pentru ca un prezentator meteo ne spune asta.

Mai stim ca a venit pentru ca e noapte cand plecam de la servici, au venit studentii reveniti ultimii din vacanta si tot orasul e mai plin de tineri care se tin de mana, rad zgomotos si descopera plimbarile lungi pe Copoul redenumit Bulevardul Carol din cine stie ce motiv de catre cei care se ocupa cu asta pe la primarii.

Mai stim ca e toamna cand copacii au inceput sa se ingalbeneasca si sa-si lase frunzele pe care le matura din cand in cand cei de la salubrizare, ploua si e mai frig si nenorocitii astia nu inca drumul la caldura pentru ca inca nu e destul de frig sau, in cazul in care este totusi centrala pe scara, nu este destul de frig pentru fundurile tabarcite care stau ziua infofolite la telenovele sau urmarind 300 de emisiuni care au facut-o celebra pe Elodia.

Ne trezim lunea dis-de-dimineata si plecam in aerul rece spre servici. Avem sau nu timp sa observam culorile copacilor pe langa care trecem. Suntem zguduiti si inghesuiti in mijloacele de transport in comun sau ne facem nervi in propriile masini. Este posibil ca pentru unii dintre noi toamna sa fie un anotimp al nostalgiilor, sfarsit al sirurilor de zile lungi si insorite de vara, cu nopti fierbinti si incarcate de energie.

Magia serilor de vara s-a dus, inspiram adanc aerul rece de octombrie, mancam struguri si bem must la Sarbatorile Iasului, ne afumam la mirosul de mici si alte chestii cu trei centimetri de grasime puse pe gratar, salivam la mirosul de porumb fiert sau la gratar, castanele prajite sunt fierbinti si ne luam haine de piele sau blana. De unde or avea astia porumb cu boabele “in lapte” la vremea asta?

Citatul zilei: “Fiecare frunza care cade ajunge sa se odihneasca acolo unde i-a fost sortit dintotdeauna sa fie.” Kent Krueger

Melodie pentru zile ploioase

A venit si toamna. Mai repede de cat as fi asteptat-o. Zile mohorate, in care trebuie sa pornesti spre munca atunci cand nu ai vrea nimic altceva decat sa tragi mai tare patura peste tine si sa mai dormi o ora sau doua. Zile care par sa semene intre ele, dar observi cum se dezbraca tot mai mult natura de vesminte, iar nuditatea ei e stanjenitoare pentru buna ta dispozitie.
Cana de ceai pe care nu ai fi dorit-o in vara asta torida devine deliciul orelor care se scurg incet. Arome si gusturi noi si vechi. Frunze moarte si minunatii de crizanteme pe care ai vrea sa le iei acasa de la toate florariile din cale. Culegi din dulap haina groasa in care te simti atat de bine si incerci sa treci peste lucrurile marunte care alcatuiesc viata si sa te bucuri de ea. Viata e frumoasa. Trebuie sa ne amintim mai des acest lucru.