E bine sa-ti faci planuri...

...si sa nu te poti tine de ele.

Asa cum mi-a devenit deja o situatie familiara, ori de cate ori planuim sa facem ceva, un eveniment sau altceva, lucrurile tind sa se complice.

Planificare pentru ziua de azi: luat zi de concediu in mijlocul saptamanii, chiar daca la servici ceilalti au nevoie de noi, tocmai pentru a ajuta la pomenirea trecerii unui an de zile de cand tata socru nu mai este printre noi. Eveniment cu surle si trambite si care e complicat prin definitie atunci cand in ecuatie este mama soacra.

Ca sa fie tacamul complet, trebuia sa colectam inca doua ajutoare in drumul nostru. Chestii, trestii, complicatii suplimentare si .... ramane un singur ajutor care trebuie sa-si gaseasca singura o cale de a ajunge.

Pe la 6 ma trezesc nitel nauca de somn. Nici macar pisicile nu se trezisera, ca ele sunt mai ceva ca un eas desteptator pentru mine. Daca indraznesc sa vreau sa adorm la loc dimineata nu e chip: te-ai trezit, cer sa fiu alintata, nu ma pacalesti tu pe mine!

Identific sursa zgomotului: barbatelul meu imi spune printre gemete ca a inceput sa coboare o piatra din rinichii lui. Mai mult de rasu-plansu l-am privit indecis intre gemuit de durere in pat si ghemuit pe tron. Noroc ca-si poate citi telenovelele pe telefon, ca altfel se plictisea in baie.

Astfel, iata-ma in rol de asistenta la facut oale de ceai. Ma gandesc ce "placere" o sa aiba cand mai coboara piatra aia...

Un proverb in care am inceput sa cred de ceva vreme este "Expect the unexpected" - "Asteapta-te la neasteptat".

Surprize si planuri.... nu cred in asa ceva!

Putintica demnitate, va rugam

Oamenii cu un puternic simt al demnitatii si-au creat propriul destin si sunt respectati de familie, de prieteni si de comunitatea in care traiesc.

Bunicul a muncit din greu la camp si bunica a tesut covoare ca sa-i poarte in scoala pe trei din cei patru copii in vremuri in care altii nu au avut ce manca. Au trecut prin razboi si prin foamete. Nu au fost cei mai bogati din sat, dar erau cunoscuti si respectati in sat. Pentru ca au muncit si si-au pastrat demintatea chiar si atunci cand erau cai mai usoare.

Spre deosebire de ei, nu departe de noi statea un "turnator" de meserie. Si-a luat Gigel televizor, inseamna ca a adunat ceva bani. Si-a cumparat Vasile trei carute de lemne, inseamna ca asta a facut ceva afaceri. Si saptamanal mergea cu vestile si primea bani pentru informatii. Praful s-a ales de toata averea lui, de era sa nu aiba cine sa-i dea un pahar de apa in ultimii ani. A mai incercat si dupa '89 sa mearga cu para, dar nu mai primea bani si nu era rentabil.

Sa calci in picioare demnitatea unui om este foarte usor. Mai greu este sa-i inapoiezi acest statut.

Postarita de pe Valea Tarcaului care parcurge saptamanal zeci de kilometri de la un catun rasfirat la altul s-ar putea sa fie la fel de importanta pentru viata oamenilor ca un medic de familie dintr-un oras mare.
Intr-o lume in care totul este interconectat, cel mai important lucru pe care il putem face este sa ii tratam pe toti oamenii cu demnitate. Nu se stie peste cine vei da maine.

Inapoi la orasul cenusiu

Perioada sarbatorilor de iarna este singura ocazie cand intreg orasul se imbraca in lumini de sarbatoare, cand strazile par mai putin cenusii si cladirile mai putin lipsite de culoare.

M-am intrebat intotdeauna cand e prea devreme pentru aprins luminile. In Iasi se alege in mod traditioanl data de 1 decembrie. Anul acesta au fost indoieli datorita numeroaselor bannere agatate pe decoratiuni si langa acestea.

Saptamana ce tocmai a trecut o parte din decoratiuni au fost stranse si presupun ca nu mai este mult si le vor indeparta pe toate. Strazile vor fi din nou pustii, mai putin luminate si fade. Vom incepe sa vedem mai mult gropile recent aparute in strazile "reparate" de curand pentru care Iasul este imprumutat pentru 20 de ani. Umbla vorba ca un anumit primar trebuia sa ajunga ministru de interne, dar nu mai avem ocazia sa aflam.

Nu m-am saturat de decoratiunile de Craciun. Le-am strans cu greu, cu sentimentul ca s-a terminat prea repede. Nu m-am bucurat indeajuns de ele.

Tot saptamana trecuta am primit si prima oferta pentru 14 februarie. Sa primesti cu o luna inainte oferte pare ca este o noua gaselnita. Din pacate, decoratiunile vor impodobi doar vitrinele magazinelor si marile centre comerciale. Strazile vor ramane inca 11 luni urate, prost luminate, pline de praf sau de balti, cu sistemul de canalizare prost pus la punct.

Anul acesta se grabesc toate: 14 februarie, 1 si 8 martie si pe 4 aprilie Pastele. Un prim semestru al anului in care vom fi bombardati cu oferte promotionale, un semestru in care aproape auzi mesajul "Cumparati! Cumparati! Cumpratati!".

Cand e prea devreme pentru sarbatori si cand e prea tarziu?

România e întotdeauna cu R mare

De fiecare dată când întâlnesc numele ţării fără majusculă mă apucă aşa o supărare încât nu pot să văd decât roşu, galben şi albastru în faţa ochilor.

Nu sunt cea mai patrioata fiinţă din lume, nu ştiu istorie cât să impresionez sau măcar să susţin cu date o dispută la nivel mediu, dar nu pot să accept lipsa de respect faţă de eforturile depuse de zeci şi mii de oameni pentru această ţară.

Credeţi că nu le-ar fi fost mai uşor la bunicii sau străbunicii noştri să nu lupte în cele două războaie mondiale şi să aleagă o altă tabără sau să aştepte sfârşitul războiului ascunşi? Credeţi că bunicile noastre s-au chinuit să intretina familiile, să le dea de mâncare şi să facă parte spaimelor de a se şti expuse la orice armată ar fi venit peste ele? Le-aţi întrebat vreodată?

Bunicul a luptat în prima linie. Străbunica a făcut faţă armatei inamice care i-a rechiziţionat animalele şi mâncarea din casă. V-aţi gândit vreodata cum ar fi să vină cineva şi să va ia din casă ultimii bani şi toată mâncarea şi să nu fie nimeni lângă voi? Sau cum ar fi că soţului vostru să-i fie ameninţată zilnic viaţă şi să nu puteţi face nimic?

Sau cum e să ştii că la tine în ţară eşti prost plătit, dar cu toate astea să continui să munceşti zi de zi, de dimineaţă până seara, şi totuşi să nu primeşti mai nimic, dar să ai mândria să reprezinţi O ŢARĂ şi să stai pe podium în faţa unei lumi întregi în timp ce se cântă imnul ei? De ce atleţii români continuă să reprezinte România atunci când suferă întinderi de tendoane, au copii bolnavi sau sunt prost plătiţi? Când pot alege să fie bine plătiţi de oricare altă ţara?

Mai poţi alege să scrii România fără majusculă?

Pentru toţi oamenii care aleg să-şi facă meseria bine acolo unde sunt, mai poţi alege asta? Pentru acel doctor care a ales să lupte împotrivă sistemului şi să înfiinţeze un serviciu modern de urgente sau pentru un singur preot care a ales ca banii să meargă la un centru de copii sau profesorul de matematică care şi-a făcut din meserie aproape o religie, pentru toţi aceştia mai poţi încă să dispreţuieşti o ţara întreagă?

Alegi să respecţi o întreagă clică de imorali, iresponsabili, ilegali, micinosi şi hoţi sau pe cei care, deşi corecţi, nu sunt prezentaţi în faţa lumii? Dacă alegi să vezi numai persoanele îndoielnice promovate, dar nu şi pe eroii de lângă tine sau pe cei care nu sunt suficient promovaţi, atunci nu meriţi să utilizezi numele acestei ţări.

Pentru toţi cei care merită, România este numele acestei ţări şi români sunt cei care simt şi cred cu adevărat în valorile ei!

Ziua in care se poate si mai bine

Azi e una dintre acele zile in care nu am chef de nimic. Mai sunt 60 de zile pana la sfarsitul acestui an in care n-am reusit sa schimb nimic. Doua din lucrurile pe care speram sa le indeplinesc s-au dus pe apa sambetei si de cel putin unul dintre ele nu ma pot apuca pana la anul iar, pentru celalalt parca sunt la loterie.

Nu am chef sa fac mancare, dar totusi am facut. Nu am chef sa spal vasele, dar nu le pot lasa in chiuveta.

M-am saturat sa-mi am prietenele si familia departe, pentru ca oricum ar fi, o convorbire telefonica nu tine loc de o imbratisare.

M-am saturat de rude pe care trebuie sa le accept, pentru ca suntem uniti la nunti si inmormantari, dar in rest nu stim mai nimic unii despre altii.

Afara sunt 10 grade, Basescu si Voltaj au urlat in boxe, soare nu e si pana si pisicile stau pe calorifer la caldura.

Astazi este o zi frumoasa. Pentru altii.

Legamant cu o bratara

Fascinatia pentru frumos a oamenilor din toate timpurile s-a concretizat de multe ori in crearea si purtarea de bijuterii. Printre primele care au facut probabil parte din marea familie au fost bratarile, podoabe care au parut firesti impodobirii bratelor si gleznelor.

De la cele mai simple modele si pana la cele mai complicate, care necesita metale pretioase sau ore intregi de munca, fascinatia pentru bratari ramane mereu constanta de-a lungul evolutiei noastre.

Atat cu rol pur decorativ, cat si cu valente mistice, bratarile fac parte din mostenirea poporului nostru. Putine "domnite" mai poarta acum bratari din fier, dar toate avem in cutia de bijuterii cel putin o bratara cu "amintiri", bratari daruite de o persoana draga, bratari primite la ocazii speciale sau cumparate din admiratie.

Prima "bratara" pe care multi dintre noi am purtat-o a fost o ata rosie, de deochi, la incheietura unei maini.

Le tin minte pe toate: bratarile mamei, din diferite margele si margelute, bratarile "rustice" din sfoara sau sarme colorate, impletite mestesugit, prima bratara de aur daruita de parinti, prima bratara de argint daruita de o prietena draga, bratara din piele daruita de sotior(uzata de atata purtare, dar inca draga), bratara daruita de fratele meu, pe care o port cand mi-e dor de el.

Nu mi-au placut niciodata prea mult bratarile super rigide. Atunci cand ma misc, vreau ca bratara sa fie parte din mine, sa fie implicata in miscare. Vreau sa pot avea libertate in miscari si cand gesticulez si bratara atrage privirile celuilalt, si cand lucrez la birou.

Admir femeile care pot purta multe bratari fara a se simti stanjenite in miscari. Sunetele usoare pe care le fac aceste bratari in miscare au o muzicalitate proprie, cu care pari sa partici la un dans.

Bratarile mele fac parte din mine, vin in acord cu tinuta mea. Daca astazi vreau sa atrag atentia, bratara mea va spune acest lucru despre mine. Daca vreau sa ma simt naturala aleg lemnul sau pietrele sau osul. Daca vreau scanteieri aleg pietricele si luminite. Daca vreau sa surprind, aleg ceva modern si surprinzator.

Oricum ar fi, bratarile mele si cu mine avem un legamant: lumea e mai frumoasa cand suntem impreuna!

Stresul sonor

Acum vreo cativa ani stateam (tot cu chirie) intr-un apartament din zona Piata Unirii, renovat in urma cu mai bine de 20 de ani si cu batraneii de rigoare.

Pe langa faptul ca vecina de dedesupt simtea ca i se zdruncina tavanul cand mergeam prin casa si aveam tupeul sa tragem de multe ori apa la veceu, adica de cate ori aveam nevoie, pentru ea eram vinovati si de blocarea intregii coloane de apa de la etajul 6 la etajul 2, precum si de alte lucruri de care nu am aflat niciodata, dar pentru care ne pedepsea periodic prin scoaterea router-ului(alocat la doua blocuri) din priza pentru a face economie de curent.

Evident ca doar firma de internet il putea restarta, ceea ce facea ca iubirea noastra pentru "baba blocului' sa ajunga la culmi nebanuite.

Pe langa asta, tot ce inseamna urgenta medicala si folosirea sirenelor avea prioritate pe Bulevardul Independentei, fapt care ne-a invatat foarte repede sa ne obisnuim cu sirenele si, mai ales, cu luminita scanteietoare fix in geamul nostru de la farmacia non-stop Sfanta Paraschiva.

Prin expunerea treptata la zgomot, teoretic scade nivelul perceptiei si devii mai rezistent. Teoretic. Pentru ca, la modul practic, atunci cand ajungi intr-o zona cu zgomot redus, simti ca ceva nu e bine. Nu e zumzetul familiar!

Pierderea auzului, indusa mai ales de zgomot, este o boala ireversibila, primul simptom al acesteia este incapacitatea de a auzi sunetele ascutite. Daca obisnuiti sa ascultati muzica in casti des, mai ales casti care se introduc in urechi, riscul de a surzi mai devreme e garantat. Cel putin asa puteti sa va prefaceti mai des ca nu auziti sau sa-i puneti pe altii sa repete pentru a va da mai mult timp de gandire.

Exista o tendinta crescuta in randul populatiei de a ridica tonul peste nivelul normal al conversatiei pentru a fi auziti. (De asta vorbesc ceilalti tare, nu ca sunt eu surda.)

Cel mai adesea, angajatii din serviciile de call center, care folosesc in majoritatea timpului de lucru telefonul sau castile, pot fi expusi la socuri acustice. Socul acustic consta intr-o crestere brusca a zgomotului cu frecventa inalta transmis prin casti, crestere determinata de interferente pe linia telefonica. Expunerea la aceste socuri poate cauza durere, leziuni ale urechii si stres.

Intrebare: daca ai casca intr-o ureche, esti intr-o ureche? Asa, de curiozitate...

Zgomotul nu trebuie sa fie neaparat puternic pentru a cauza starea de stres in munca. Uneori este suficient un zumzait slab, dar persistent. Daca sediul este la parterul unui bloc de locuinte si vecina de deasupra are un frigider Artcic din 1980 toamna, sa nu va mirati ca la sfarsitul programului de lucru va sta parul in varful capului.

Numai iesean sa nu fii in jurul datei de 14 octombrie

Sa fii iesean in aceste zile este destul de dificil. Evenimentele desfasurate sau permise de primaria orasului aproape ca paralizeaza desfasurarea activitatii in mod obisnuit.

Printre evenimetele care escaladeaza de la an la an sunt comerciantii de haine de piele si de alte blanuri care impanesc anul acesta mai tot spatiul de pe langa Hala, alaturi de vanzatorii de vinuri, must, carnuri si de acum traditionalii mici foarte mici.

Strada Palatului e paralizata de vanzatori de marfuri din depozite, baloane, lucruri mai mult sau mai putin originale si "produse traditionale" precum porumb fiert, colaci secuiesti si castane prajite.

Pe Splai Bahlui te poti invarti si ameti in diferite masinarii, astfel ca si strada asta e blocata.

Pe Stefan cel Mare poti cumpara "lucruri sfintite", cel mai adesea produse la imprimanta si doar imprimate cu sfintit. Am si eu primita o punga de astfel de matanii, cu "sfintit" pe ele si care au ajuns la mine din intamplare.

Ca un bonus, ieri a fost o ploaie zdravana, astfel incat fiecare iesean cu masina a facut o ora fata de cele 10 minute necesare in mod obisnuit. 20 de minute s-au transformat in 2 ore pentru toti cei care au circulat prin Tudor, Nicolina, Gara s.a.

Am facut peste 40 de minute pentru a ajunge acasa, geaca mea din piele a fost atat de bine vopsita incat culoarea din ea a intrat in puloverul alb purtat pentru prima data, mi-a fost frig, m-am udat si aburii degajati de hainele mele au contribuit la buna aburire a geamurilor din masina, ajutandu-l astfel pe sotior sa-si pastreze calmul in conditiile excelente de trafic pana acasa.

Angajatul din criza

Am citit foarte multe lucruri despre ce trebuie sa faca o companie sau cei care sunt persoane de decizie intr-o companie in perioadele in care situatia economica nu e atat de buna. Am citit multe si despre ce trebuie sa faca angajatii in astfel de situatii: sa munceasca mai mult, mai bine, mai eficient, sa propuna solutii. Eventual poate aduc si clienti ca sa sustina afacerea.

Ceea ce nu a fost spus este ca motivarea personala este ceva de care toti avem nevoie, insa putini sunt cei care sunt constienti ca detin singuri cheia spre aceasta. Toti se concentreaza asupra vestilor rele, pe starea economiei, pe supravietuire, securitatea locului de munca si chiar asupra securitatii finaciare.

Intre timp, directorii de companii taie din bugete, renunta la orice nu este prioritar si fac tot ce pot sa comunice cat mai putin cu anjajatii pana mai inchid o filiala sau trec in faliment. Si toata lumea se intreaba ce e cu demoralizarea asta generala.

Sunt vremuri dificile. Nimeni nu poate nega. Multi si-au luat adio de la prime sau mariri salariale, chiar si anuntate. Altii se gandesc serios sa schimbe locul de munca pentru ceva mai sigur. Bugetele de training s-au subtiat. Magazinele sunt mai goale decat altadata.

Amenintarea cu pierderea locului de munca nu e niciodata de ajuns. Oamenii trebuie sa fie motivati, dar vor si raspunsuri, adevarul, comunicare cu cei care iau deciziile. Liderii, "sefii", trebuie sa fie ei insisi exemplele pe care le asteapta de la ceilalti si, mai ales, trebuie sa actioneze in acest sens.

Sefii de raioane din Tesco se intalnesc periodic pentru a propune solutii, promovari sau directii. Le aplica de multe ori. Daca o filiala da gres, nu este pedepsita, ci se incearca o alta directie pentru celelalte. Am aflat recent ca "experienta Tesco" este mai buna, mai atractiva pentru cumparator.

Este greu sa te adaptezi vremurilor. In Romania, Leonardo a concediat 500 de oameni. Nu ma pasioneaza soarta lor, pentru ca nu exista comunicare. Oamneii vor avea intotdeauna nevoie de incaltaminte la preturi acceptabile, dar au nevoie si de "experienta Leonardo". Nu de vanzatoare care sunt ocupate sa te ignore sau sa te pazeasca in loc sa te ajute sa-ti gasesti perechea cea mai potrivita de incaltari pe care o doresti.

Recent am fost la o reprezentanta Takko pentru ca vazusem cateva haine pe care le consideram potrivite pentru mine intr-o oferta. Era zi de luni, foarte putini clienti. Cat timp am luat si analizat zeci de haine si chiar am incercat o duzina nici macar un angajat nu a venit sa-mi spuna "Buna ziua" sau sa intrebe daca ma poate ajuta. Ca mine erau si alti clienti care incercau lucruri si le cautau de unii singuri. Angajatii erau ocupati sa schimbe afisele promotionale.

Am avut nevoie de ajutor, de un angajat care sa-si faca treaba. Unde sunt cumparatorii anonimi la noi in tara? De ce se intampla asa? Unde s-a rupt firul comunicarii?

Momente de fericire

Unele zile sunt mai bune decât altele şi sunt alcătuite din mici momente de fericire care se adună pentru a-ţi face ziua (aproape) perfectă. Ieri a fost una dintre zilele în care mai multe momente mici m-au făcut să mă simt bine sau "să stau şi să cujet":

- o clientă care a fost încântată de convorbirea telefonică şi a râs încântată

- plimbarea spre casă în pas mai alert decât sunt obişnuită

- un ceai bun

- clătitele de dimineaţă

- plecarea frăţiorului (fir-ar, am uitat să-l strâng bine în braţe!)

- doi copii care ţineau o pisică prizonieră pentru a-i da apa dintr-un pahar

- o ghindă căzută între frunze uscate pe trepte - ideea unui copac care nu va umbri niciodată

- desfiinţarea gogoşeriei din staţia Târgu-Cucu

- puştoaica de maxim 12 ani, blonduţa şi îmbrăcată toată în roz care a scăpat "pe nesimţite" punga goală de dulciuri, deşi coşul era la cinci metri şi apoi întorcea jenata capul

- vânzătorul de bilete din staţie extrem de politicos, care mi-a dat speranţa că mai există şanse în relaţia cumpărător-vânzător în România

- tânărul care mi-a oferit locul în autobuz, cu toate că nu doream să stau

- autobuzul ceva mai puţin aglomerat

- durerea de spate a soţului

- două episoade interesante din Babylon 5, urmărite cu soţul şi pisicile

- ideea unei mici şuete cu prietenii

Sper că mai multe zile să fie atât de speciale încât să fie remarcate aceste mici momente.

Prietenie stearsa cu succes!

Uneori ne alaturam oamenilor care ne plac, cu care impartasim macar cateva lucruri comune si ne imprietenim. Alteori prietenia se creaza in timp, chiar daca intre cei doi oameni existe foarte putine punti.

Unii dintre noi sunt mai norocosi decat ar crede si sunt inconjurati de multi prieteni. Altii, intre care ma gasesc si eu, dau mai greu peste persoane carora sa le poate spune totul fara a fi judecati sau manipulati. La fel ca persoanele dragi, si prietenii mei sunt numarabili pe degetele de la o mana. Pot spune in acest fel ca imi tin lumea in palme.

Printre prietenii cu care voi avea toata viata o relatie speciala se numara fratele meu si ma bucur ca este asa si nu e doar o relatie de familie. Este langa mine pentru a ne ciondani de cate ori ne intalnim, spre exasperarea(inca) a mamei. Daca spun alba, el spune neagra si situatie e de fapt gri. Pentru ca purtam mereu ideile dintr-o parte in alta a terenului si ne antrenam mintea unul cu altul.

Recent "am sters cu succes" o "prietenie" dintr-o anumita comunitate online. Mesajul mi s-a parut cel putin ciudat si, intrigata, l-am pastrat in minte la marinat vreo doua zile.

Poti sterge cu succes o prietenie? Ce te faci cu urmele care raman, acele clipe in care ai crezut ca multimea de lucruri si ganduri care-ti apartine are o zona comuna cu multimea altei persoane? Pentru ca plecarea la facultate, in alt oras, a fost pentru mine o astfel de ruptura la care nu am dorit sa contribui.

Mere: un cuvânt la fel de bun ca altul pentru a descrie o relaţie

Femeile îl observau. Ştia asta şi se bucura că era dorit. Că era încă dorit. Perdelele adiau în bătaia uşoară a vântului şi le ghicea doritoare de mai mult, mereu mai mult, gata să-l primească cu toată fiinţă lor şi să accepte abandonul lui. Era un bărbat norocos, şi era perfect conştient de asta.
****

Venea la ea atunci când simţea ca e necesar, când dorea să lase măştile jos. Ea i le cunoştea şi el nu se sfia să i le arate. Se îmbuiba în faţă ei, pasional ca o bestie. Asta era ceea ce dorea să ascundă celorlalţi. Dar în faţă ei nu existau secrete. Tot ce conta era că fetele ei sunt fericite. Uneori se gândea la el că este prins într-o glumă proastă: bărbatul care a ales o singură soacră pentru că pe asta o cunoştea deja. Fetele ei îl luaseră pe rând, pe ascuns de celelalte şi chiar de ea până au aflat adevărul. Dar ei nu-i păsa. Era un om bun, capabil să le facă pe toate trei fericite, împlinite de personalitatea lui ca un dar. Exceptând momentele de slăbiciune când venea la ea. Când bestia se arata mai puternică.
****

- Cum aţi descrie relaţia dumneavoastră cu aceste femei?
- Mere.
- Mere?
- De ce nu? E un cuvânt la fel de bun ca altele pentru a descrie o relaţie.
- Dar, totuşi...
- Nu vă place? Bine! Putem să-l analizăm şi să-l umplem de dulcegării. Merele pot fi aromate, dulci, tari, moi, cu texturi, în atâtea şi atâtea feluri. Sâmburii lor, ascunşi adânc, se coc în cămări separate dar totuşi deschise spre celelalte, spre exterior. Vă place aşa?

Wish list

Le multumesc tuturor celor care azi mi-au transmis o urare sau un gand bun, precum si celor care nu au facut-o.

Ce-mi doresc:

- sa apreciez intotdeauna iubirea celor din jurul meu

- sa-mi amintesc ca iubesc inainte de a-mi varsa supararea pe cei dragi

- sa pot spune in fiecare dimineata "Te iubesc" si sa-mi amintesc sa iubesc ceva mai mult ca ieri

- casa mea este acolo unde este si inima mea, iar inima mea este intotdeauna cu Adrian. Fie ca inimile noastre sa aiba si o casa cu titlu de proprietate.

- sa avem bebei frumosi si sanatosi si sa-i facem pe parintii nosti bunici fericiti. "Zambeste! Cineva zambeste pentru tine undeva!"

- sa obtin note bune ca studenta :D

- sa apreciez fiecare zi pentru frumusetea ei. "Oamenii fericiti traiesc mai bine!"

- sa pot darui si sa ma bucur cat mai des de bucuria de a putea darui

- sanatate si cat mai putine suferinte mai ales celor care imi sunt aproape dar si celor care-mi sunt mai departe

- capacitatea de a putea fi amabila si sincera si adaptabila si in vremuri mai grele si cand voi imbatrani si-mi voi pierde memoria

- prieteni care te cunosc si atunci cand nu-i mana nevoia din spate

Iar pentru acea parte din mine inclinata spre lucruri practice si utile: sanatate sa le putem face pe toate, un strop de noroc ca oportunitatile sa ne iasa in cale si sa profitam de ele, fericire sa ne bucuram de toate si cat mai putine persoane nesimtite/proaste/bagarete.

Astazi este o zi frumoasa!

Cu Ilie inainte

Azi e sarbatoarea Sfantului Ilie, o sarbatoare cu atat de multe semnificatii incat imi pun mainile in cap.

Cine a fost acest sfant? De felul lui este un prooroc, adica unul caruia ii placea sa mearga in lung si-n lat si sa povesteasca. Inainte de a se apuca de povestit si-a omorat doar nitel parintii, dar nu se pune ca a fost la indemnul diavolului. Se pare ca Dumnezeu l-a iertat, asa ca l-a trecut in randul sfintilor si l-a urcat la cer intr-o trasura cu roti de foc trasa de doi sau patru cai albi inaripati. Specia asta de cai eu credeam ca a disparut odata cu zeitatile grecesti, dar probabil ca oamenilor le era greu de la atata soare/ploaie si au testat indelung bauturile cu miere fermentata. Unii mai zic ca e prima marturie de rapire a unui OZN, dar nu avem destule dovezi pentru asta.

La fel ca alte traditii crestine, si asta s-a mulat extrem de bine pe sarbatorirea zeului solar, ceva din sarbatorirea lui Helios din mitologia greaca si cu Gebeleizis din mitologia geto-daca. Pur crestin!

In calitate de sfant, provoaca tunete, trasnete, ploi torentiale si incendii, leaga si dezleaga ploile, hotaraste unde si cand sa bata grindina. Trasnitul e specialitatea lui, mai ales ca trasneste grozav acolo unde se ascund diavolii. Nu stiu daca mai rateaza sau nu.

Pe cand canepa era la moda, sfantul acesta avea o influenta puternica asupra domnisoarelor, care mergeau noaptea sa se tavaleasca goale prin lanurile de canepa. Daca visau canepa verde, se maritau cu flacai tineri. Daca visau canepa uscata, le era sortit unul mai batranior. Intre timp, au trecut la fumat canepa, de tavalit se tavalesc cand vor ele si adora irineii mai mult decat tinereii.

Ca sarbatoare din miezul verii, cand vara "incepea sa se calatoreasca", se recolta mierea de albine. Si sa te tii la sarbatorit cu tuica indulcita cu miere si altele asemenea. Dupa petrecere probabil ca urmau destainuirile "ficiorilor" care au stat ascunsi pe langa campurile de canepa.

Tot acum scapau de stat pe uscat si cei de la stane, care coborau pentru prima data in sate. Asa ca s-au pus la facut targuri de fete precum cel de pe Muntele Gaina, s-a trecut la facut nunta degraba, pana trec fierbintelile cunoasterii/revederii.

Azi sarbatorim si noi impreuna cu Bogdan, caruia ii spun cu acest prilej "La multi ani si sa-ti tune des cu bani!"

Si pentru ca unul dintre autorii mei preferati are o poezie dedicata momentului, luati si delectati-va:

Ploaia Sfatului Ilie
de Ion Minulescu

Ploua!...
Zi si noapte, ploua —
Ploaie veche,
Ploaie noua,
Ploaie-n rate
Calculate
De cerescul camatar,
Si la termen, achitate —
Sa ne spele de pacate
Dupa noul calendar...
Ploaia Sfantului Ilie
Abia sta...
Si-cepe iar!...
Parca-ar fi o papadie
Ca barba Sfintiei-Sale —
Barba fara-asemanare,
Ce se spulbera-n spirale,
Peste “Romania Mare”,
Pe care Sfantul Ilie
Ar fi luat-o cu chirie
Pentru... hidroterapie!...

Ploua!...
Zi si noapte, ploua...
Ploua-asa cum se stie
Sa mai fi plouat candva...
Ca si cum Sfintia-sa
N-ar fi om de omenie,
Si-ar fi —
Doamne!... Cum sa zic?...
Om ca noi — la suflet mic —
Om adica, cu pacat,
Nu chiar sfant adevarat...
Ploua!...
Zi si noapte, ploua...
Ploua-asa ca si cum ploaia
N-ar fi ploaie, ci... potop!...
Stop, Sfinte Ilie...
Stop!...
Domoleste-ti telegarii
Si mai crapa-ti barba-n-doua,
Ca de cand tot ploua... ploua,
Ploaie veche,
Ploaie noua,
Ne-au murit toti carturarii
De ftizie,
Si-n spital
Nu ne-a mai ramas decat
Un opet, cu-o tuse-n gat
Ca o strofa de... cristal!...

Nu-l lasa, Sfinte, sa moara,
Ca-i pacat de-asa comoara!...
Nu-l lasa sa moara-n ploaie
Ca pe biata cucuvaie...
Iar de-o fi sa fie asa
Cum socoti Sfintia-ta,
Vreau sa zic
Sa-l pedepsesti
Pentru faptele-i lumesti,
Da-i cerneala si hartie
Si-un consemn ceresc,
Sa-si scrie
Ultima lui poezie:
Ploaia Sfantului Ilie.

S-a stricat rezonatorul

Conform unei teorii pe care n-o resping prea tare, fiecare fiinta si obiect din lumea asta este in armonie cu celelalte.

Teoria asta e mai mult pe placul clubului muzicienilor, spre care am avut o tentativa in clasa a doua cand invatatorul, inainte de a pleca la o alta scoala mai aproape de casa lui, voia sa ne invete sa cantam la mandolina. O fi stiut ea mama ceva de nu mi-a luat mandolina si asa singurul geniu muzical din famelia mea a fost frate-miu, care a cantat bine la orga electrica pana a descoperit ca ii place mai mult tastatura.

Teoria asta are o aplicatie practica mai ales cand incerci sa dormi si cineva inchide usa de la baie ceva mai energic ori cand uita sa puna inapoi capacul pe cosul de gunoi. Cel putin la mine.

Rezonanta corpului si personalitatii in raport cu obiectele din jur se traduce in cultura japoneza prin respect pentru obiecte. Daca dai cu pumnul in masa, de exemplu, sau in perete, pe langa faptul ca arati ciudat, undele se propaga si se intorc si catre tine. Violenta naste violenta.

Atunci cand doua persoane sunt pe aceiasi unda, se vorbeste de empatie. Pentru cei care interactioneaza cu multi oameni sau care doresc sa aiba succes pe plan social, empatia este si cultivata. De asta ei o sa cunoasca "declaratiile empatice" si alte tehnici de apropiere de interlocutori.

Cum functioneaza? Ai o functie care presupune sa vorbesti mult la telefon. La telefon trebuie sa zambesti cand vorbesti. Ai o dispozitie "albastra"( aici nu folosim romgleza si expresii precum blue mood, da?). Daca ai 20 de telefoane si clienti care nu te enerveaza, vei fi pus intr-o dispozitie mai roz. Daca nu ai nici un telefon, vei fi in aceiasi dispozitie pentru mai mult timp.

Sunt eu in armonie cu ceilalti? Poate. Am avut zile in care ma dureau muschii de la atata zambit la telefon si o stare grozava. Preferatii mei sunt clientii usor raraiti. Imi place sa vorbesc cu ei si mai ca tind sa vorbesc si eu usor rarait, desi n-am avut probleme de acest fel. Daca i-as vedea si in fata mea, probabil ca i-as prefera pe cei creti.

Azi nu e cea mai buna zi pentru mine. Cred ca s-a stricat rezonatorul.


*rezonator = aparat, dispozitiv sau sistem fizic capabil sa intre in rezonanta sau sa produca rezonanta.
In NLP, rezonanta este modul in care un eveniment sau persoana influenteaza psihicul unei persoane. Fiecare individ reactioneaza diferit la situatiile in care se afla. In psihologie termenul de rezonanta mai este utilizat si pentru a desemna comunicarea non-verbala care poate exista intre persoane.

Zi de vineri cu fitze

De obicei, vineri este o zi linistita pentru mine. Rezolv tot ce am de rezolvat. Nu ramane picior de mesaj fara raspuns, ca asta inseamna inca doua zile fara raspuns si unii se panicheaza. Imi fac planul pentru saptamana viitoare si termin toate acele mici indeletniciri care fac parte din "rutina de vineri".

Azi, ca un facut, totul s-a dat peste cap. A inceput cu moartea lui Michel Jackson. Fantoma lui a inceput sa bantuie Internetul si m-a nimerit pe mine. Frate-miu zice ca sunt doua fantome, una alba si una neagra, dupa personalitatea lui.

Toate ceasurile rele de marti si sambata s-au ingramadit azi. Noroc de Fifi ca s-a ferit din calea mea, ca neagra cum este se putea sa-mi aduca si ea ghinion.

Mai intai si mai intai, netul a mers ca plua. Pentru ce ce nu stiu, explicatia o gasiti la MuZumbu.
Apoi nu a mai mers deloc. Ca sa constat ca aveam mare nevoie sa regasesc o informatie online.

A doua constatare pe care am facut-o este ca am devenit destul de sensibila la atacarea sistemului meu de valori, care include si valoarea pe care o acord anumitor cuvinte. Pentru mine exista o mare diferenta intre mersi si multumesc. Daca nu ai facut nici cel mai mic efort pentru a rezolva ceva sau nu suport atitudinea sau pe persoana cuiva, singurul cuvant utilizat este mersi. Pentru toate celelalte situatii folosesc multumesc. Pentru mine, utilizarea cuvantului mai lung este in sine o apreciere a celuilalt.

De unde am pornit?

Sunt un cititor constant al celor cateva bloguri din lista proprie, dar un comentator mai putin fidel. Nu adaug in lista decat acele bloguri pe care le consider semnificative pentru un anumit aspect. De comentat comentez mai rar pentru ca doresc sa am intr-adevar ceva de spus, vizez calitatea si nu cantitatea.

In postul Sugestii de spamwords, Arhi propune cuvantul succes. Nu dau mare atentie pana nu constat ca, la un post in care cere sfaturi pentru cresterea pisicii, ii uram printre altele si succes.

Stau si cuget, da nu prea mult, ca sa nu dezmint de tot faptul ca sunt femeie: sunt eu prea "sensibiloasa"? Nici macar nu pot sa arunc vina pe PMS. E vorba de gasirea unui nou subiect de discutie cu orice pret? Habar nu am.

Tot ce pot sa spun sigur e ca am asa un gust amar si nu e de la vreo bautura tonica. Vineri cu fitze. Ca pentru mircomani. Si nici macar nu e vineri 13( putem lua 2x13 ca sa fim pe placul celor care cred in numerologie)!

Ps. Pentru cei care nu stiu, prefer sa nu folosesc diacritice din lene si nu utilizez scrierea cu tz. E doar de exemplificare, ca un plus de ironie.

Tu ce faci ca sa te relaxezi?

Am auzit de metode comune sau mai putin obisnuite de relaxare. Viata mi-a oferit prea multe surprize ca sa ma mai mir foarte mult de schimbarile si metodele alese de fiecare.

Imi place sa citesc. O foarte buna colectie de romane de la editura Reader's Digest imi pune la dispozitie cam la patru luni o serie de romane de succes din SUA. Pe langa astea, orice carte buna este un adevarat festin pentru mine.

Pe langa parcurgerea aproape zilnica a majoritatii blogurilor listate si a altor subiecte interesante furnizate sau gasite, mai joc si un Luxor sau, daca nu vreau decat sa pierd cateva minute, cateva jocuri interesante si usurele de pe orisinal.com.

Daca nu e nici una nici alta, folosesc telecomanda si devina leguma de canapea, ca acum am si canapea. Unde mai pui ca oricand filmele se pot urmari direct pe televizor cu gaselnita de tv-out.

Lumea mea, lumea ta, lumea noastra

Despre cei care relationeaza mai greu cu ceilalti se spune ca sunt intr-o lume a lor sau rupti de realitate. Fiecare dintre noi cunoaste anumite persoane care au diferite rupturi fata de realitate, unele dintre aceste rupturi fiind de ordin sentimental, la nivel de asteptari, altele sunt legate de supra sau subapreciere.

Incepand cu Noam Chomsky aceste "lumi" au fost mai bine definite prin intelegerea modului in care "functioneaza" oamenii. Fiecare om isi creaza si dezvolta propriile perceptii si interpretari asupra lumii inconjuratoare prin trei procese foarte clare:

1. procesul prin care stergem informatia. Nimeni nu are memorie de elefant. Ca sa putem invata lucruri noi, trebuie sa uitam altele, sa eliberam spatiul. Cum ar fi sa-ti aduci aminte cand te-ai lovit prima data in cot sau orice alt fapt care nu te-a influentat semnificativ?

2. procesul prin care distorsionam informatia. Suntem foarte creativi cand retinem ceea ce ne impresioneaza, schimband ceea ce vedem. Pentru unii primul sarut e dat uitarii sau prima intalnire cu alesul/aleasa, pentru altii e ceva de povestit si nepotilor.

3. procesul prin care generalizam. Sa spunem ca o persoana trebuie sa rezolve si sa actioneze intr-un anumit fel pentru o perioada de timp si rezultatele sale nu numai ca intarzie sa apara, dar constati ca nici macar nu face demersuri pentru obtinerea respectivelor rezultate, fiind mai mult ocupata sa planuiasca viitoarele actiuni personale, care nu te implica. Afli ca a facut si cu altiii la fel. O recomanzi si altcuiva? Sau trimiti un avertisment?

Toate cele trei procese duc la crearea unei realitati proprii, la crearea propriei lumi prin care filtram doar ceea ce ne convine. lasam sa intre si sa iasa in lumea noastra doar acele lucruri care corespund lumii personale.

Sunt fericita sa constat dupa aproape sase ani de casatorie ca fiecare are inca lumea lui si ca lumea noastra e solida si cladita pe aceleasi sperante si vise.

Ca sa inchei pe ton vesel, eu am lumea cartilor si a filmelor, el are World of Worcraft si povestirile fantastice(fantasy). Pisicile au locul si lumea pe care o vor ele si toti patru ne miscam in acelasi spatiu, acum marit.

Soare, vara, maci...

Am ratat intalnirea cu iesenii care au blog si care s-a desfasurat astazi, de la ora 19. Am avut toate intentiile bune sa ajung, dar nu a fost sa fie. Asa ca-mi pare rau ca n-am ajuns sa o cunosc pe celebra Ines si sa beau un frappe la Memories Caffe. Poate data viitoare.

Ce m-a retinut: un superb camp cu maci, un copil cu ochi albastri, mama-soacra, un castron cu cirese si un somn pe furate. Nu neaparat in ordinea asta.

Au fost mosii de vara, am mancat lapte cu taitei de la frigider si ne-a placut. Am primit tei inflorit de pus la usa, si sfintit si ne-sfintit. Si am baut un pahar foarte bun de vin alb.

Astazi a fost o zi perfecta!

Ma mut!...Prea tarziu, ne-am mutat deja!

Profitand de faptul ca au scazut chiriile in Iasi in aceasta perioada, precum si de faptul ca fosta gazda avea planuri mari de renovare, ne-am mutat in casa noua incepand cu 1 iunie. Nu e pe numele nostru, dar macar e un nou "cuibusor de nebunii" pentru noi 4: eu, sotiorul, Fifi si Speciala, pisicile noastre. Inca mai sunt lucruri de pus la loc, lucruri pentru care trebuie gasit un loc doar al lor, lucruri la care vom renunta si lucruri noi, asa, de casa noua.

Pe langa faptul ca am plecat de la o camera cu plata de 500 euro la 3 luni in avans din bloc cu 6 etaje si lift, acum stam la 2 camere cu 180 euro lunar in bloc fara lift la etajul 4. De la atata carat lucruri, mutat si alergat inca mai am dureri de spate. Acum putem chema la noi prietenii fara sa ma tem ca nu avem unde ne desfasura. Pentru Raluca, in mod special, am adus absintul direct de la Praga, mai avem cateva sampanii care asteapta ocaziile potrivite si sticlele cu vinisor numai bune de pus la rece. Pe langa astea, mied/medovina adusa de fratior din acelasi loc ca absintul si ce-om mai gasi prin casa, numai lume sa fie.

Se spune ca sportul face bine la sanatate. Asta experimentez si eu in fiecare zi urcand si coborand pe scari. Dincolo asteptam frumusel liftul. Ce mai, o sa avem niste fesieri grozavi in curand!

Surprinzatoare a fost reactia vecinilor pe care ii cunoastem de doi ani si pentru care mai bine am fi stat acolo in continuare. Avem lipici la vecini, ce mai tura-vura!