Prezentatori de meteo

Ce m-a surprins foarte mult la prezentarea stirilor pe posturile spaniole disponibile este eleganta prezentatorilor. Nici unul dintre ei, barbat sau femeie, nu exagereaza cu nimic. Nu am vazut nci o brosa/accesoriu vestimentar ciudat cum poarta Esca, nici un costum in 10 culori si 5 bucati diferite de material(ca sa nu mai vorbesc de croiala) cum poarta Budu(Florin Busuioc) si nici sani pe afara(chiar la propriu in emisiunea lui Razvan si Dani) sau fuste lungi doar cat sa acopere esentialul la prezentatoarele de meteo. Toti sunt eleganti, dar stirile pe care le prezinta ies in evidenta, nu hainele.

Uneori cred ca prezentatorii romani de stiri se cred la o prezentare de moda sau vor sa forteze bunul simt la cat de ciudat se imbraca.

Bineinteles ca din cand in cand isi fac prezenta la stiri si barfele. Dar mancar sunt barfe care intereseaza pe toata lumea. Astazi, de exemplu, s-a dezbatut daca regele este sau nu bolnav de cancer si daca actul de numire a princepelui va fi semnat mai repede. Tinand cont ca e vorba de imaginea unei intregi tari, cred ca e o barfa destul de importanta. Dar nu am vazut nici o "stire sportiva" cu viata de noapte a fotbalistilor sau cu iubitele lor. Si in mod sigur ziarele lor de scandal trateaza si aceste chestiuni, mai ales cu noii campioni ai cupei.

Am descoperit aici si seriale asemanatoare cu celebrele "La bloc", "Scene de caznicie" si, bineinteles, o gramada de emisiuni cu vedete mai mult mai mai putin expirate care vorbesc prea mult.

Anul acesta, pe Facebook am primit o cerere de prietenie de la Toate Stirile Din Tara. Mi-am zis ca nu ar strica sa fiu la curent cu ce se mai intampla prin tara. Asta pana au inceput sa apara zeci de "stiri" cu Iri si Moni, cu Pepe si Oana sau zeci de bucati de stiri preluate partial din unele ziare, niciodata stirea intreaga pentru care trebuia sa mergi pe pagina ziarului. In momentul in care m-am convins ca nu am stiri ci doar barfe am dat "unfriend". Asa ceva nu ma interesa nici in tara, la ce m-ar interesa acum? Paginile ziarelor sunt mai interesante. Mediafax e mai interesant!

Stirile care ne intereseaza, emisiunile la care ne uitam, cartile pe care le citim ne definesc! Daca ne intereseaza doar trivialul atunci avem o problema. Daca ne intereseaza doar umorul de slaba calitate, atunci avem o problema.

Stim cu adevarat sa apreciem?

Romanii nu stiu sa-si aprecieze la devarata valoare bogatiile pe care le au. Padurile care ne inconjoara si zecile de animale care vietuiesc au un farmec pe care il apreciam si inainte, dar acum il apreciez si mai mult.

In una dintre duminici am iesit la o plimbare la pas pe un drum mai putin circulat. In zona este interzis focul, dar asta nu-i impiedica pe spanioli sa iasa la iarba verde. Mai bine de 20 de masini erau parcate doar in zona in care ne-am plimbat noi. Oamenii erau asezati pe scaune pliante, in natura, fara muzica, discutand sau mancand mancarea pe care au carat-o de acasa. Si zona in care stateau sa "comunice cu natura" era, dupa toate standardele cu care am fost invatata, jalnica. Smocuri de iarba, palcuri de tufisuri, copaci de toate felurile, dar nimic care sa semene cu frumusetea padurilor noastre. Zonele de langa orase arata mai bine in Romania(nu si la fel de curat). Dar ei stiu sa se bucure de ce au.

Inca un exemplu: delta Llobegratului seamana foarte mult cu un canal ceva mai lat. Dar e a lor, au brosuri cu fauna si vegetatia si au grija ca ceea ce a mai ramas sa supravietuieasca. Nu am vazut pana acum in viata mea atatia lilieci seara. Cotofene cu gramada. Randunici, egrete, pescarusi, rate cu tot cu pui, mierle si nu m-ar mira sa fie si altele pe care nu le-am vazut si pe care nu le cunosc. Nu mai mult de azi dimineata sotiorul ma intreba daca nu cumva se aude o pupaza. I-am spus ca nu stiu, ca in Humulestii lui Creanga, acolo unde am copilarit, nu le-am auzit niciodata. Se prea poate sa fi fost, desi cu atatea bipuri si semnale electronice este usor sa gresesti.

Alt exemplu: in Cehia se promoveaza foarte mult drumetiile. Drumetii de dragul drumetiilor, al miscarii si a admirarii naturii. M-am amuzat cand in una dintre fotografiile fratiorului era un semn(marcaj) catre un "copac frumos". Si nu, nu l-am gasit nemaipomenit de frumos. Dar era acolo: ceva care merita vazut.

Prin comparatie, in Targu Neamt se poate face o drumetie prin padure spre monumentul Vanatorilor de Munte(primul escadron din Romania) si apoi spre Cetatea Neamtului. O excursie de vreo 3 ore. O excursie pe care am facut-o si cu regretatul si nebunaticul profesor Ticu, in plina iarna, si pe post de ghid pentru prieteni vara. Si e asa de frumos drumul si asa de prost marcat incat si cu profesorul ne-am ratacit, si prietenele mele au crezut ca am ganduri criminale cand am ajuns intr-o zona nemarcata. Pentru ca este atat de greu sa pui niste marcaje pe copaci!

Trebuie sa incetam sa ne mai plangem de mila si sa facem cei cativa pasi mici, individuali, pentru a promova ce avem.

Va recomand din toata inima traseul de mai sus: aer curat, padure frumoasa, privesti minunate si un pic mai aproape de istorie in Cetatea proaspat renovata. Adresati intrebari ghidului, e o sursa grozava si pentru mine chiar si acum. Luati artizanat autentic, nu chinezarii, de la poalele Cetatii. Stati la o pensiune langa padure in zona. Vizitati manastirile pentru frumusete daca nu pentru a adresa rugaciuni. Incepeti sa vedeti ce e frumos in orasul vostru!

In fotografie: biserica de lemn dupa Manastirea Neamt, pe drumul spre Schitul Icoana.

Romanii sunt grozavi!

Dar ar fi bine sa le-o spuna si lor cineva! Sau sa-si spuna singuri asta!

Excelam in atatea domenii, avem atatia dintre ai nostri cu care ne putem lauda, pe care-i putem prezenta cu mandrie, dar multi prefera nulitatile, scandalurile, nulitatile. Fiecare tara isi are vedetele ei mondene. Acum vreo cateva saptamani marea gaselnita in SUA era faptul ca Justin Bieber s-a tuns. In Romania au fost Irinel si Monica, (I)Oana si Pepe si habar nu mai am cine, ca nu mai urmaresc nici Crinica Carcotasilor de o vreme. Dar ceea ce uita romanii sa faca este sa promoveze si VALORILE. Si nu vorbesc aici desppre reclame cu Nastase, cu Nadia sau nu mai stiu care fotbalisti, boxeri, actori care au excelat in domeniul lor la un moment dat.

Ascierea unui brand/marca cu o persoana nu e ceva nou, dar nu e promovare a valorilor. Promovare a valorilor nu este nici stirea prezentata la rubrica "Sport" despre noua cucerire a fotbalistului X.

Ceea ce ar trebui prezentat este performanta, intrebari si raspunsuri pertinete despre ce si cum si cat i-a luat unui om sa ajunga la performata de a ne reprezenta tara, de a castiga medalii, de a arata o parte din munca sa zilnica. Stiu ca nu toti sunt super fotogenici sau se pricep sa vorbeasca in fata camerelor, pentru ca pana la urma nu muncesc pentru a spune "Mama, sunt la TV!". Dar in mod sigur eu una as fi interesata sa aflu mai multe despre ce inseamna sa reprezinti Romania. La urma urmei reprezinti o tara intreaga, cu toate alea milioanele de romani care traiesc in tara sau in afara ei!

In mod sigur romanii nu sunt mediocri, sau daca sunt, atunci singur sunt si altii la fel de mediocri precum noi. Dar si excelam. Si daca nu am excela in atatea si atatea domenii nu mi-ar parea rau cand aud de etichetari stupide precum urmatoarele:

"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"
"Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita(de romani)"

Nu-ti place in Romania? Nimeni nu te impiedica sa te duci in Africa. Sau in alta zona mai putin locuita de pe Pamant. Daca nu vrei sa pleci, atunci fa in asa fel sa-ti placa. Dar inceteaza sa te mai balacesti in ipocrizie!

Porumb international

Se pare ca, atunci cand nu ai posibilitatea de a obtine ceva, ceea ce doresti capata proprietati magice. Asa am fost si su cu floricelele din porumb. Pe vremea cand aveam la indemana cuptorul cu microunde am mancat floricele doar in primele doua luni, dupa care ne-am plictisit. Acum, cand nu avem un cuptor cu microunde in apartament, m-a palit pofta de floricele.

Cum pe aici gasesti doar in ambalaje pentru cuptoarele cu microunde, nu am fost prea sigura daca obtin aceleasi rezultate la ceaunul carat din tara. La prima vizita(si unica, pana acum, urmeaza altele) in magazinul romanesc din Barcelona am cumparat si o punga de "Porumb pentru floricele". Pe spate am afalt ca SC Alex&Comp SRL din Galati ambaleaza seminte din Argentina(tara de origine).

Uite asa am mancat eu graunte cultivate in Argentina, ambalate in Romania si pregatite in Spania. Data viitoare iau seminte de Spania ca ies mai ieftin si las consumatul produselor "romanesti" pentru cei care locuiesc in Romania.

Ce-mi lipseste din Romania

Pana acum lista este de abia la inceput si ramane deschisa.

Radacinoasele: in afara de pastarnac si/sau patrunjel din caserolele gata pregatite pentru supa, nu am gasit nicaieri radacini de patrunjel, de pastarnac si mai ales de telina. Salata de telina pe care o faceam la sarbatori va mai trebui sa astepte. Am vazut totusi sfecla rosie, ceea ce este destul de bine.

Gustul lactatelor si derivatelor din lapte de la noi: smantana e toata dulce, majoritatea iaurturilor sunt indulcite(cele neindulcite sunt exceptia), branza de vaca nu-i nicaieri in textura cu care sunt invatata.

Paine si covrigi: painea este fie foarte pufoasa, fie cu coaja dura si pufoasa, fie dulceaga. Incercati voi sa mancati fasole cu sunculita cu paine dulce. Pur si simplu nu merge! Drojdia proaspata este produs de lux prin pretul pe care-l are, dar avand in vedere cantitatea redusa de paine pe care o folosim, prefer sa coc eu paine. Am incercat azi cuptorul si coace minunat(si nu ma refer la copt pizza pregatite, asa cum a facut Adrian pana sa ajung eu aici).

Un bors acru pe care sa-l beau direct din sticla. Cred ca va trebui sa invat sa-mi fac singura huste si bors. Bine macar ca nu e cine stie ce filozofie.

N-as fi crezut-o, dar imi lipsesc copiii care vorbeau in romana. Adultii nu: vorbea una aseara in autobuz de auzea tot autobuzul. Nu ca ar fi inteles-o, dar pana acum nu am auzit discutii pe ton inalt in autobuz. Lumea de obicei asculta muzica sau radio la casti sau priveste pe geam.

Ce nu-mi lipseste chiar deloc: frigul.

In imagine: fasolea cu sunca si bere nefiltrata luata direct din Praga - are un gust minunat de caramel si o gramada de drojdie la fund si ... cozonac Rosenkranz de pe blogul Gabrielei, pentru care am folosit pe post de sucitor chiar sticla de bere. E foarte bun, cu mult caramel, merge bine cu o cana de lapte acru sau vin acrisor(strasinica).

România e întotdeauna cu R mare

De fiecare dată când întâlnesc numele ţării fără majusculă mă apucă aşa o supărare încât nu pot să văd decât roşu, galben şi albastru în faţa ochilor.

Nu sunt cea mai patrioata fiinţă din lume, nu ştiu istorie cât să impresionez sau măcar să susţin cu date o dispută la nivel mediu, dar nu pot să accept lipsa de respect faţă de eforturile depuse de zeci şi mii de oameni pentru această ţară.

Credeţi că nu le-ar fi fost mai uşor la bunicii sau străbunicii noştri să nu lupte în cele două războaie mondiale şi să aleagă o altă tabără sau să aştepte sfârşitul războiului ascunşi? Credeţi că bunicile noastre s-au chinuit să intretina familiile, să le dea de mâncare şi să facă parte spaimelor de a se şti expuse la orice armată ar fi venit peste ele? Le-aţi întrebat vreodată?

Bunicul a luptat în prima linie. Străbunica a făcut faţă armatei inamice care i-a rechiziţionat animalele şi mâncarea din casă. V-aţi gândit vreodata cum ar fi să vină cineva şi să va ia din casă ultimii bani şi toată mâncarea şi să nu fie nimeni lângă voi? Sau cum ar fi că soţului vostru să-i fie ameninţată zilnic viaţă şi să nu puteţi face nimic?

Sau cum e să ştii că la tine în ţară eşti prost plătit, dar cu toate astea să continui să munceşti zi de zi, de dimineaţă până seara, şi totuşi să nu primeşti mai nimic, dar să ai mândria să reprezinţi O ŢARĂ şi să stai pe podium în faţa unei lumi întregi în timp ce se cântă imnul ei? De ce atleţii români continuă să reprezinte România atunci când suferă întinderi de tendoane, au copii bolnavi sau sunt prost plătiţi? Când pot alege să fie bine plătiţi de oricare altă ţara?

Mai poţi alege să scrii România fără majusculă?

Pentru toţi oamenii care aleg să-şi facă meseria bine acolo unde sunt, mai poţi alege asta? Pentru acel doctor care a ales să lupte împotrivă sistemului şi să înfiinţeze un serviciu modern de urgente sau pentru un singur preot care a ales ca banii să meargă la un centru de copii sau profesorul de matematică care şi-a făcut din meserie aproape o religie, pentru toţi aceştia mai poţi încă să dispreţuieşti o ţara întreagă?

Alegi să respecţi o întreagă clică de imorali, iresponsabili, ilegali, micinosi şi hoţi sau pe cei care, deşi corecţi, nu sunt prezentaţi în faţa lumii? Dacă alegi să vezi numai persoanele îndoielnice promovate, dar nu şi pe eroii de lângă tine sau pe cei care nu sunt suficient promovaţi, atunci nu meriţi să utilizezi numele acestei ţări.

Pentru toţi cei care merită, România este numele acestei ţări şi români sunt cei care simt şi cred cu adevărat în valorile ei!

Uneori s-ar putea sa te arzi

Asa s-ar putea spune atunci cand incerci ceva nou si cu siguranta cei care au participat la evenimentul Iashington organizat in Iasi au avut o dovada mai mult decat evidenta ca acest lucru se poate intampla mai ales daca mergi pe carbuni incinsi.

Stiu metoda de a-ti depasi limitele, Bruno Medicina o aplica la mai toate evenimentele la care este invitat, are chiar si un training special dedicat acestui moment de "autocunoastere" cu o pagina prost construita si fotografii mai mult decat jalnice pentru cineva care cere foarte multi bani pentru training si coaching. Ar trebui sa-i aminteasca cineva ca imaginea personala si cea cu care te infatisezi lumii sau infatisezi informatiile despre tine chiar are importanta atunci cand faci traininguri relationate cu NLP-ul.

Iashington e un eveniment la care exista o taxa de inscriere, organizat de AIESEC si care ar vrea sa miste lumea. Ce reuseste nu prea as putea spune.

La ultimul lor eveniment, din cei 40 de oameni care au mers pe carbuni, potrivit comunicatului de presa, 7 au ajuns la urgente cu arsuri. Nu insist pe iesirea la rampa(din nou) a lui Tudor Ciuhodaru, care apare la tv ori de cate ori are loc un accident sau o catastrofa la urgente in Iasi, de parca ar fi purtator de cuvant.

Ce m-a enervat?

Incidentul este neobisnuit pentru acest tip de "exercitiu" utilizat la training si poate ca l-as fi tratat ca o curiozitate. Evenimentul este destul de bine promovat si are de partea sa numeroase persoane care teoretic stiu ce implicatii are comunicarea si mai ales o buna comunicare a imaginii evenimentului.

Comunicatul de presa la care ma asteptam ma calca pe nervi: nu prea stie cu ce se mananca un comunicat de presa si autoarea ar trebui sa reia cursurile pentru a sti cum se compune un comunicat de presa. De-abia prin al patrulea paragraf ajungi la ce te intereseaza cu adevarat: atitudinea fata de cele intamplate. Si acolo, subliniat nepoliticos prin litere ingrosate, gasesti ca respectivii oameni au decis in mod voluntar sa participe la exercitiu.

Mai jos gasesti marturia unei invitate care, surprinzator, nu a patit nimic. Si ce daca?

O atitudine tipica si mai jos: de acum nu mai mergeti pe carbuni la evenimentele noastre. Chiar asa? Adica cei care participa chiar nu pot citi reactiile din presa despre un eveniment desfasurat in trecutul mai apropiat sau indepartat?

Am gasit eu pareri proaste si despre Hotelul Ramada ale unei foste participante la eveniment si nu as putea gasi asa ceva?

Nu-i bai. S-au ars, nu-i mai vedem. Nu mai facem asa ca e mai greu decat sa informezi lumea. Ne laudam si invitam lumea la urmatoarele sesiuni. Toata lumea e fericita. Sau nu?

Valoarea mea, valoarea mea...

John D. Rockefeller a spus ca "usurinta de a te comporta cu semenii tai poate fi cumparata ca oricare alta marfa, ca zaharul sau cafeaua. Dar, pentru ea, eu voi plati mai mult decat pentru orice alta valoare sub soare".

Astazi, cand m-am intalnit cu acest citat, n-am putut sa nu-mi aduc aminte o conversatie purtata in jurul mesei impreuna cu prietenii. Cei doi care ne-au spus cele de mai jos fac parte din categoria tinerilor de 30 de ani, cu afacere proprie si in curand doi copii, cu venituri frumoase si carora le place sa viziteze lumea. Pentru mine, reprezinta un exemplu de succes.

Plecand la colindat tara, au dat peste o pensiune cumparata de mai putin de o luna de catre patron, un om cu ceafa groasa si lanturi de aur la gat, din categoria ascultatorilor de manele si care tine sa "culturalizeze" si pe ceilalti cu pasiunea lui. Chiar daca nu fac parte din cei care "consuma" acest gen muzical, cei doi au povestiti incantati modul in care respectivul patron are grija de afacerea sa si de clientii sai.

La sosire, au fost intampinati cu felite subtiri de sunca/pastrama de casa, cu sare si ceapa. Am uitat daca avea si rachiu, desi e posibil sa fi fost.

Mandria sa era bucatarul, cu care se lauda si care se lauda pe sine: toate produsele, de la chifle, produse din carne si siropuri erau produse de el personal. Chiflele erau proaspete si calde, preparatele foarte bune si in loc de sucuri erai imbiat la sirop natural de brad, de soc si de alte fructe cu apa minerala.

Ca un patron cu raspundere, si acesta se plimba printre oaspeti si le asculta fiecare sugestie. La un moment dat, spre surprinderea celor de la mese, s-a dus la semineu si a inceput sa scoata cartofi copti pe care i-a impartit la toata lumea fara sa-i pese daca doresc sau nu.

Cei doi au marturisit ca a fost o mancare pe cinste si au mancat atata paine de casa incat simteau ca nu mai pot de buna ce era.

Pare o poveste fantastica pentru Romania, nu-i asa? Partea buna este ca nu e fantezie, ci realitate si oricand pot alege sa aflu numele respectivei pensiuni pentru valoarea pe care o aduce intr-un anumit aspect, chiar daca genul muzical nu-mi este preferat.

Anul trecut am fost la pensiunea Casa Alba Suceava. Aici am mancat cea mai grozava dulceata de coacaze facuta cu fructe din padure, branzeturile erau proaspete din zona, aerul tare si puternic. Gasiti undeva pe pagina lor mentiunea ca ar avea super produse naturale? Desigur ca nu.

In Romania, sa ai produse din zona in meniu nu este indicat. Trebuie sa ai controale si produse verificate. Si pensiuni de acest gen sunt recomandate de la unul la altul, Romania pierzand astfel puncte importante si bani din turism.

Intrebarea pe care mi-o pun si o pun: ati asculta un gen muzical pe care nu-l suportati doar pentru a va delecta cu o masa perfecta? Eu da.

Vivat PCR si Caragiale!

De cate ori se confrunta romanii cu situatii birocratice ridicole? Mai des decat ar trebui!

Mi-am dorit sa fac parte din cei care nu dau spaga si nu apeleaza la sistemul PCR - Pile, Cunostinte, Relatii. Am considerat intotdeauna ca este bine sa arat mai multa ingaduinta fata de procedurile care le fac viata mai grea si functionarilor. Pentru ca e mult mai greu sa schimbi un sistem care functioneaza prost de la un capat la celalalt. Pentru ca nu sunt ei vinovati ca eu trebuie sa completez zece hartii si sa alerg in zece locuri pentru ele.

Din pacate, nici macar binevointa mea nu e de ajuns in unele situatii. Si respect orice sistem care ma pune sa platesc si-mi face treaba in 5 minute decat unul care ma face sa pierd timp si bani. Prefer sa platesc serviciile medicale ale dentistului pentru a ma trata cu importanta pentru banii mei si sa-mi ofere si fidelizare si reduceri de vreme ce l-am ales si l-am recomandat decat sa stau doua ore in fata cabinetului medicului de familie pentru consultatie. Si pentru a nu sti daca si cand vine randul meu, pentru ca o programare e imposibila.

De la ce m-am luat?

Anul acesta mi s-a pus pata sa vreau sa studiez ceva in plus. Pentru asta, am nevoie de foaia matricola. Foaie matricola pentru care trebuie sa pierd o zi de lucru si sa merg personal. Imi iau liber si pierd o zi de concediu din cele date legal, cheltui bani pentru a ma deplasa pana la liceu, aflat bineinteles in alta localitate, ca doar am plecat din "Cimitirul aurit" asa cum este numit orasul Targu-Neamt.

Prevazatoare cum sunt, iau la mine copii dupa orice: carte de identitate, diploma, certificat de nastere, de casatorie. Pentru ca stiu ca birocratia e in floare.

Ajung la secretariat: sigur, se rezolva, lasati copie dupa cartea de identitate, certificat de nastere si diploma. Certificat de casatorie nu? Nu.

Completati o cerere de eliberare. Formular tipizat din parti. Nu ca as fi carcotasa sau ca-mi este urat sa scriu de mana, dar nu e mai simplu sa ai asa ceva de vreme ce ai pe masa 10 cereri in acest sens si inca multe alte solicitari pentru acelasi document? Si pentru a nu intreba ce anume vrei sa se regaseasca pe respectiva cerere, astfel incat sa nu piarda si alti angajati timp pretios?

Mergeti la casierie si achitati suma de 30 lei. Wow! Ce surpriza placuta? Si faceti asta la toate solicitarile pentru a da o hartie la care am dreptul? Bine. Unde e casieria? Urmeaza descrierea labirintica a locului unde este casieria, mai ales pentru cineva care a terminat liceul acum 10 ani si habar nu are pe unde si cum sa se descurce in noile cladiri aparute intre timp.

La ora 11 toate documentele sunt prinse cu o agrafa de birou si asteapta sosirea acelei persoane care pune stampila si care vine la ora 12 la servici, asa ca cel mai bine este sa ma prezint la 13.

Nu zic nimic, multumesc frumos si promit ca ma intorc la 13. Ma intalnesc cu ai mei parinti, papam de pranz si il felicitam si pe finul nostru, ca tot ne-am nimerit pe acolo la ziua lui si la 13 si cateva minute suntem iar prezenti la secretariat. Catalogul cu mediile anuale ale elevilor era pregatit, foile cu cererea erau asezate exact la situatia mea de catre cei doi care lucrasera pana atunci in birou, mai lipsea doar sa fie completata foaia tipizata cu mediile anuale si sa fie pusa stampila liceului. Treaba de 5 minute.

O rog frumos pe cucoana sa urgenteze eliberarea celebrei foi, explicandu-i ca sunt din alta localitate, ca-mi trebuie saptamana viitoare si ca nu pot sa ma deplasez si in alta zi pentru respectivul document. Sigur ca o inteleg ca e perioada extrem de aglomerata si ca trebuie sa elibereze diplomele absolventilor de anul asta, dar doresc sa plec inapoi la Iasi.

Zice ca nu poate ca e ocupat celalalt calculator la care nu stiu ce face un domn foarte amabil si care ma ajutase de dimineata. Presupun ca domnul respectiv nu putea sa fie intrerupt 2 minute sau nu a fost deloc la baie in intervalul respectiv, ca altfel nu inteleg. Imi da ca ora aproximativa ora 14 -14.30 si ma trimite efectiv sa fac o plimbare. Sotul fierbe langa mine si se gandeste serios sa o trimita la origini in fata, ca in spate o trimisese deja. Eu incerc sa raman calma in toata situatia si plecam sa facem o plimbare in mijlocul zilei, prin arsita, in orasul meu natal cu o singura strada principala si nici un bar decent care sa aiba o apa plata.

Intamplarea face ca ne intalnim cu foarte bun prieten de familie, care este surprins ca ne vede plimbandu-ne la ora aia criminala, prin soare, intr-o zi in care teoretic nu prea ne gasea prin oras si cand stie de unde si cum venim. Dumnealui se ofera sa sune pe Xulescu, persoana importanta, nu spun care. Xulescu suna chiar atunci la liceu, prietenul de familie aude cum decurge conversatia pusa pe speaker si sunt invitata ca in 10 minute sa ma prezint pentru foaie.

De ce vivat Caragiale? Pentru ca am apelat fara sa-mi fi dorit la sistemul de cunostinte si pentru ca altfel riscam sa stau pana la ora 19 pentru o foaie care se emite in 5 minute sau, si mai grozav, riscam ca respectiva foaie sa fie eliberata "cu bunavointa si amabilitate" saptamana viitoare.

Ne-am prezentat la secretariat unde doamna era bineinteles super iritata si cu fundul in sus ca "Am ajuns pana la Xulescu!"(citat). I-am spus c-am ajuns fara sa fi dorit acest lucru, am verificat foile si am lasat-o sa fiarba in continuare, mai ales ca fiecare propozitie pe care mi-a adresat-o era plina de venin si oftica.

Daca pe drum de obicei atipesc, ca o masura dezvoltata in timp fata de raul de miscare, de data aceasta tot drumul pana la Iasi am avut un zambet pe fata de ma dureau falcile. De ce?

Pentru ca o inteleg cu adevarat, dar nesimtirea se plateste. Avea o zi incarcata, cu mult volum de munca care solicita atentia. A continuat sa ignore prezenta mea si m-a trimis la plimbare, fara a intelege ca am am cheltuit timp si bani si pentru a ma deplasa, si pentru a plati serviciul de eliberare al respectivului document. A pierdut cu mine cel putin 20 de minute stand de vorba, fara a contabiliza timpul pe care l-a pierdut varsandu-si nervii dupa plecarea mea. Totul putea sa se termine in maxim 10 minute.

Inchei cu o replica data de unul dintre personajele Cartoon Network: "Cam nasol, profesore. Si-ai ramas si fara branza. Biscuiti!"

Mai sunt multe de rezolvat in Romania cu birocratia. Fiecare liceu ar trebui sa aiba la dispozitia fostilor elevi o minima recomandare si un indrumar in acest sens. E usor sa pui pe o pagina sau intr-o sectiune speciala de pe site informatii privind eliberarea foii matricole: documente necesare, model cerere, timp de procesare, date pentru contact. In mod sigur au un cont bancar la care poti trimite suma indicata, documentele necesare se pot trimite si prin e-mail sau fax, totul ar decurge extrem de usor pentru toata lumea. Si daca eu iti trimit documentele mele toate, de ce este inca nevoie in Romania sa te deplasezi pentru ele? E atat de greu sa faci ca in alte state un sistem de transmitere a documentelor prin posta? In Italia sau Canada, de exemplu, poti sa primesti si pasapoartele prin posta. La noi trebuie sa te deplasezi personal pentru a amarata de foaie. Sau sa imputernicesti alta persoana.

Vreau sa traiesc intr-o Romanie in care situatiile prezentate de Caragiale sa nu se regaseasca atat de des si in care sistemul Pile, Cunostinte, Relatii sa nu fie atat de relevant atunci cand trebuie sa scoti un act, sa rezolvi o stituatie sa sa-ti tratezi problemele de sanatate.