Cred ca am ajuns si in raiul hainelor

Pe vremea cand mergeam in Iasi in magazine in perioada reducerilor ramaneam intotdeauna cu un gust amar: fie reducerile erau de forma, fie nu gaseam nimic care sa-mi placa sau sa fie de masura mea. Stiu ca nu sunt si nici nu voi fi vreodata in categoria celor de talii mici, dar totusi, chiar sa nu ai mai niciodata marimi mai mari de L?

Pe langa "windows shopping" sau pe romaneste cascat ochii la vitrine, eu una am beneficiat din plin de sezonul reducerilor: zeci de produse erau la jumatate de pret sau chiar cu preturile reduse cu 70%. Stiu pentru ca mai inainte cu o saptamana ma plimbasem nitel prin aceleasi locuri. Asadar, daca vreti sa va imbracati super bine si ieftin, in haine de calitate buna, veniti dupa 10 ianuarie in Barcelona.

De ce zic ca am ajuns in rai: am ajuns in magazine care nici macar nu aveau marimi mici! Totul era minunat facut pe marimea mea, incat as fi stat sa incerc toate hainele din magazin. A trebuit sa ma limitez, dar anul viitor nu voi rata aceste reduceri.

In alta ordine de idei: e o adevarata nebunie cu melodia Shakirei, o dau foarte des la TV, o ascult si pe posturile locale de radio, sunt trupe care danseaza pe Rambla pe aceasta melodie. Ne-a incantat cand am descoperit la TV ca videoclipul e filmat in Barcelona, dar acum tinde sa fie prea obsesiva pentru gustul meu.

Ca barbarii!

Daca nu ati citit inca postarea lui Adrian, va recomand sa o cititi daca va place mancarea asiatica. Sau daca vreti sa o incercati.

Parte din descoperirea unei noi lumi, cel putin pentru mine, inseamna sa te bucuri de toate oportunitatile pe care aceasta ti le ofera. Si zau ca are orasul acesta atatea de oferit incat ne va lua ceva timp sa intelegem si sa vedem totul.

Ca sa o iau de la un capat: sambata am fost plecati 9 ore de acasa, timp in care ne-am minunat de toate pe strazi, am alergat de la o vitrina la alta si, cum intre timp ne-au luat si niste crampe de stomac cu salivari de la atatea arome pe strada, Adrian m-a dus sa mananc la restaurantul Udon, ala de face feluri de mancare mancate de Naruto. Daca nu stiiti cine e Naruto si alte japoneze, mai puneti si voi mana pe telecomanda, pe posturile alea cu animatii.

Ca sa nu protestez prea tare, s-a gandit sa incerce cu mine niste sake: caldut si numai cu 15% alcool taman pe stomacul gol.Dupa introducerea asta care m-a incalzit la stomac as fi mancat orice!

M-am regasit apoi in fata supei de Miso, care a fost taaaaare buna. Lingura a fost cam ciudata, dar m-am descurcat de minune cu ea. Dar la Miso Ramen, unde taiteii erau baza, am incurcat-o! Din comoditate, pana acum nu am invatat sa mananc cu betisoarele. Ei, si acum vizualizati mancarea unui bol plin cu taitei lungi cu ajutorul unei lingure de supa ciudata!

Avand in veder ca la acest restaurant nu sunt puse la dispozitie tacamuri obisnuite(sau or fi dar nu stiu eu), lingura de supa era doar pentru supa, taitetii, bucatile de carne si legumele culegandu-se cu betisoarele.

In cultura japoneza, cine nu stie sa manance politicos(adica cu betele) este asemuit cu un barbar. Hamesita din mine a infulecat cum a putut taiteii, spre amuzamentul a vreo doua-trei grupuri de asiatici care m-au zarit mancand pe geamul restaurantului. Unii chiar au facut inca un tur de amuzament, incat mai lipsea doar sa le fac din mana sau sa ma stramb la ei.

Concluzie: trebuie musai sa ma civilizez si eu, ca doar nu se face sa ratez toata distractia cu acest tip de bucatarie foarte sanatoasa.

PS: Una peste alta, deocamdata cred ca mai degraba as sti acum cum sa tricotez cu betisoarele decat sa mananc. Macar lectiile esentiale de tricotat le stiu.

Sarbatoarea bijuteriilor

Problema cu care ma confrunt cred ca este comuna celor mai multe femei dupa un anumit timp. Desi in perioada gri de dinainte de '89 bijuteriile erau mai putine decat acum, erau totusi femei care aveau deja foarte multe, adesea de cea mai buna calitate sau doar din metale pretioase. Cu toate ca admir si poate m-ar incanta sa-mi permit doar bijuterii din aur, argint sau platina, farmecul unei bijuterii trebuie sa stea si in incantarea cu care o porti. Asa ca acum am prea multe.

Eu una nu sunt mare iubitoare de inele si bratari. Avand in vedere ca majoritatea timpului mi-o petrec in fata unui monitor si cu degetele pe tastatura, pana si purtarea verighetei mi-a devenit destul de incomoda. Dar cand vine vorba de brose si cercei, ei bine, se schimba treaba.

Imi place sa-mi schimb des cerceii, chiar daca am perioade cand port o singura pereche de cercei, ca o obsesie. Cerceii sunt pentru mine o extensie a starii in care ma gasesc: am perechi "cuminti", perechi "provocatoare", perechi "iubitoare de natura", perechi "stralucitoare" si altele. Am avut si o pereche "lenesa" pentru ca ii purtam doar pentru a avea ceva in urechi, dar ne-am despartit definitiv si irevocabil in favoarea unei perechi noi.

Si pentru ca multi dintre ei tindeau sa stea inghesuiti, chinuiti si incalciti intr-o cutie, in calea lor a venit acest minunat suport. M-a incantat ideea de a avea Craciunul meu personal ori de cate ori imi aleg perechea de cercei sau de cate ori voi adauga noii veniti.

De dimineata, nici nu ma dezmeticisem bine dupa mic dejun si cafea, m-am apucat sa pun in ordine cerceii. Cum Adrian stia ca n-am avut prilejul de a impodobi un brad de Craciun, a ras de mine ca-mi impodobesc bradul acum. Dupa mine, oricand e bine, atata timp cat e o incantare.

In fotografie asezasem doar o parte dintre ei, ca doar trebuie sa mai las ceva si de descoperit, nu-i asa?

Si o melodie care m-a inspirat oarecum in dispozitia mea azi:

Ce-mi lipseste din Romania

Pana acum lista este de abia la inceput si ramane deschisa.

Radacinoasele: in afara de pastarnac si/sau patrunjel din caserolele gata pregatite pentru supa, nu am gasit nicaieri radacini de patrunjel, de pastarnac si mai ales de telina. Salata de telina pe care o faceam la sarbatori va mai trebui sa astepte. Am vazut totusi sfecla rosie, ceea ce este destul de bine.

Gustul lactatelor si derivatelor din lapte de la noi: smantana e toata dulce, majoritatea iaurturilor sunt indulcite(cele neindulcite sunt exceptia), branza de vaca nu-i nicaieri in textura cu care sunt invatata.

Paine si covrigi: painea este fie foarte pufoasa, fie cu coaja dura si pufoasa, fie dulceaga. Incercati voi sa mancati fasole cu sunculita cu paine dulce. Pur si simplu nu merge! Drojdia proaspata este produs de lux prin pretul pe care-l are, dar avand in vedere cantitatea redusa de paine pe care o folosim, prefer sa coc eu paine. Am incercat azi cuptorul si coace minunat(si nu ma refer la copt pizza pregatite, asa cum a facut Adrian pana sa ajung eu aici).

Un bors acru pe care sa-l beau direct din sticla. Cred ca va trebui sa invat sa-mi fac singura huste si bors. Bine macar ca nu e cine stie ce filozofie.

N-as fi crezut-o, dar imi lipsesc copiii care vorbeau in romana. Adultii nu: vorbea una aseara in autobuz de auzea tot autobuzul. Nu ca ar fi inteles-o, dar pana acum nu am auzit discutii pe ton inalt in autobuz. Lumea de obicei asculta muzica sau radio la casti sau priveste pe geam.

Ce nu-mi lipseste chiar deloc: frigul.

In imagine: fasolea cu sunca si bere nefiltrata luata direct din Praga - are un gust minunat de caramel si o gramada de drojdie la fund si ... cozonac Rosenkranz de pe blogul Gabrielei, pentru care am folosit pe post de sucitor chiar sticla de bere. E foarte bun, cu mult caramel, merge bine cu o cana de lapte acru sau vin acrisor(strasinica).

Cu catel, cu purcel...

Daca aceasta vorba face referire, de obicei, la cei care se muta si iau toata casa cu ei, pentru noi a fost ceva mai simplu. Nu avem catel, dar avem doua pisici care ne-au dat mari dureri de cap, mai ales mie.

Mandrele mele nu erau castrate si era necesar pentru binele lor sa fie aduse la zi si cu vaccinurile. Principala mea temere era perioada in care intrau in calduri si mieunatul specific cu care riscam sa intru in conflict cu vecinii. Acum imi dau seama ca mi-as fi facut griji degeaba ascultand latraturile si haulitul cainelui vecinului, caine care ne latra de fiecare data cand ne vede in balcon.

Tin sa-i multumesc domnului doctor Dodan pentru operatiile maiestrite care s-au vindecat foarte frumos.

Descoperirea unui nou teritoriu a declansat intre cele doua o lupta teritoriala in care am cedat si am dorit sa-i ofer celei mai aprige luptatoare un camin nou. Pana la urma nu s-a gasit nici un doritor pentru ea. Ghinionul sau norocul ei, nici eu nu sunt prea sigura. Cele 3 luni in care nici ele nu au fost prea sigure care este "casa" sau teritoriul lor nu pare sa le fi stresat prea mult. Singura diferenta o reprezinta urmaritul meu peste tot prin casa pentru a se asigura ca sunt langa ele, cel putin atunci cand sunt treze, sau asezatul pe scaun langa masa atunci cand sunt la calculator.

Ceea ce m-a surprins atunci cand am cautat sfaturi despre lupta lor teritoriala a fost virulenta unor atacuri din partea celor care se declara "iubitori de animale". Pentru unii, a iubi animalele, in cazul cautat de mine pisicile, a devenit un fel de religie la care au aderat cu habotnicie. Orice lucru dus la extrem este periculos, indiferent de locul sau modul in care se exprima.

Ce sfaturi am gasit: pastile calmante sau lasate sa se bata pana una dintre ele cedeaza. Daca ati vazut sau auzit vreodata o bataie intre pisici nu ati propune ca una dintre ele sa fie nevoita sa cedeze fizic. Bataile pot fi destul de sangeroase, oricat de putin ascutite ar fi ghiarele lor. Le-am lasat pentru o perioada sa incerce aceasta metoda, pana cand am gasit o multime de urme si sange prin blana lor. Este un sfat bine intentionat, dar destul de prost. Nici cu pastilele nu sunt de acord, mai ales ca nu le place sa inghita pastile amare.

Culmea habotniciei este sa compari o pisica cu un copil. Nu, nu exista grad de comparatie intre o pisica si un copil, oricat ai vrea sa faci acest lucru. As vrea sa vad o proaspata mama renuntand la copilul ei alergic la pisica pentru a avea grija de pisica. Poti sa spui ca renunti la sotul tau(iarasi mi se pare deplasat), dar la copilul tau sigur nu vei renunta.

Pana la urma, drumul lung, epuizarea fizica cauzata de acest drum in care au fost atat de stresate incat nici nu au mancat sau hidratat foarte bine, precum si un nou teritoriu au fost benefice pentru ele. Acum dorm colacel una langa alta, la picioarele mele, astfel incat noaptea sunt oarecum imobilizata in pozitii ciudate de dormit.

Aceasta postare este adresata in special celor care au intrebat ce fac pisicile. Sunt bine, iubite, le place mancarea marca Carrefour, le place si noua casa, se fugaresc in joaca una pe alta si se mai maraie inca, cateodata, fara ca ciondaneala sa dureze prea mult.

Mai sus este mancarea mea de orez cu spanac si cu multe legume. Am avut o legatura de spanac cu frunze mari cam cat tii la tulpina in ambele maini. Le-am spalat bine, le-am tocat si le-am dat un clocot. In apa in care a fiert spanacul am pus cam o cana de orez, morcov, tulpini de telina si un praz mai mic. Spanacului i-am alaturat vreo 2 linguri de unt si o jumatate de capatana de usturoi si l-am calit doar putin separat, pana cand untul s-a topit si usturoiul i-a dat aroma. Cand orezul si legumele au fiert, am contopit cele doua amestecuri, le-am dat sare dupa gust, un praf de piper, marar uscat si cateva seminte de chimen de sanchi si am mancat imediat, cald. De vreme de mi-a iesit atat de bine si din toate legumele spanacul pare sa fie bine reprezentat in magazinele de aici, cred ca voi mai incerca aceasta reteta.

Plimbare pe malul marii

Ieri, 6 ianuarie, a fost zi libera legal, asa cum spuneam si in postul anterior. Dupa ce ne-am mosmodit prin casa am decis ca este vremea sa facem o plimbare pe malul marii, sa ne luam portia de sanatate: aerosoli si miscare.

Cu plimbatul pe nisip am luptat eu cat am luptat, dar am abandonat lupta la un moment dat si am mers pe traseul pentru plimbat/alergat/mers cu bicicleta aflat imediat langa plaja.

Constatari: foarte multa lume isi plimba canii. Desi stapanii sunt foarte atletici, cainii sunt foarte grasi. Foarte multe "noroace" de la acesti caini atat pe traseul pietonal, cat si pe langa. Plimbatul cainilor pe plaja este interzis. Cu toate acestea, o mltime de urme de caine plus cei vazuti de noi care zburdau pe plaja cu stapanii sau au lasat in urma gropi.

Daca in Praga stapanilor le sunt puse la indemana, in capat de stada, dispozitive cu pungi pentru colectarea nevoilor, aici stapanii ignora caratul pungilor.

Daca mai aud de un ecologist strain care vine in Romania sa stranga gunoaie de pe munti, mai ales unul spaniol, am sa-i dau cu ceva in cap sa se dezmeticeasca si sa-l fac sa se uite si in propria ograda. Toate zonele cu verdeata menite sa atenueze zgomotele intre autostrazi/strazi si zonele de locuit au, pe margine, o multime de gunoaie: ambalaje alimentare, doze si sticle de bere sau de bauturi energizante, ambalaje de la mancare fast-food si alte resturi neidentificabile. Nu am vazut pet-uri, dar asta nu face acest gunoi mai biodegradabil. Ii dau dreptate lui Adrian ca ar putea fi si mai rau, insa ar putea fi si mai bine, avand in vedere ca se cred "civilizati".

In oras, ori de cate ori este posibil, pietonii trec pe rosu daca nu vine nici o masina. Asta chiar pe langa masinile de politie parcate. Nu am prea auzit claxoane, chiar daca multi soferi s-au trezit cu pietonii in fata lor. Asadar, daca sunteti cu masina, multa atentie si mult calm. De asemenea, se acorda multa atentie biciclistilor si celor care alearga pe strazile inguste.

Dupa cateva ore bune de plimbare in care nu m-am putut abtine sa nu culeg scoici am pornit spre casa. Zau ca mi-ar fi placut sa pot iesi in barcon sa culeg o lamaie pentru ceai, dar am sa multumesc cu cele cumparate de la supermarket.

Sosirea magilor: eveniment ce merita vazut in Barcelona

Atunci cand te afli mai aproape de locul evenimentelor, acestia iti par mult mai importante. Este un fapt care ar trebui sa fie cunoscut oricui are studii sau experienta jurnalistica. Asa si eu cu stirile locale care, din pacate, sunt majoritar in catalana, astfel incat raman mai mult cu uitatul decat cu intelesul.

Ieri, pe 5 ianuarie, in ajun de sarbatoare, in Barcelona au sosit de pe mare cei trei magi, intr-un adevarat spectacol. Din pacate, nu am aflat de eveniment decat de la stirile locale de seara. Macar stiu pentru anul viitor, daca voi fi aici, sau mergem seara pana in Tarragona, aproape de noi, unde cei trei magi sunt plimbati in care alegorice pe strada si sunt impartite bomboane. Magii sosesc cu vasul-muzeu in portul vechi, alaturi de un cortegiu personal.

Chiar inainte de a pleca am vazut pe un post din Romania despre aceasta traditie, insa era prezentata ca traditie de Craciun. Este posibil fie ca acest lucru sa se desfasoare de Craciun in alte zone, fie careva mai avea nevoie de material de umplutura pentru traditiile din Spania si le-a pus la gramada.

Poate ca au spaniolii dreptate sa faca din sosirea magilor o adevarata sarbatoare si sa-l ridiculizeze pe Mos Craciun, un personaj atat de comercial! Incantarea celor prezenti era mai mult decat evidenta.

Ieri de dimineata portarul folosea pe post de matura o ditamai frunza uscata de palmier. Nu m-as fi gandit ca poate fi utilizata si astfel, dar mai am inca multe de vazut.

In curand fotografii si cu spanacul cu legume care mi-a iesit delicios. O fi de la ceaunul romanesc...

Cu mesterii spanioli in casa: aventuri lingvistice

Dupa cum puteti vedea, pe langa alte lucruri pe care le-am adus cu mine din Romania se gaseste si drapelul. Deocamdata sta cam stingher si botit, dar il rezolv si-l fac frumos cu prima ocazie in care calc rufe. Nu stiu sigur daca va ramane sau nu in acelasi loc, dar puteti admira in decor si pe domnisoara Fifi si un minunat rasarit de soare.

Chiriasii anteriori au fost fumatori inraiti, astfel incat pe langa cele doua exemple de pe usa terasei am putut constata acest lucru si din scrumiera uriasa gasita, precum si din usorul miros care s-a pastrat in pereti.

Avand in vedere ca incalzirea are loc doar cu ajutorul aerului conditionat, unul dintre cele doua aparate din apartament era defect si mesterii chemati au declarat ca e prea vechi, astfel incat au inceput pe 4 sa monteze o noua instalatie.

Comunicarea cu ei este destul de dificila in aceasta faza pentru mine, dar luati si voi in considerare ca sunt novice in contactul cu aceasta limba, plus ca nu vorbesc nici foarte rar si nici numai in spaniola, catalana fiind si ea implicata. A fost totusi destul de amuzant faptul ca doar pe unul dintre ei - cel mai tanar - il inteleg mai bine si el intelege mai multa engleza decat romana. Pana la urma ne-am lamurit ce si cum cand a fost nevoie.

Am constatat ca la stiri inteleg cam un sfert din ce se vorbeste, uneori mai mult chiar daca e un domeniu comun, precum fotbalul sau criza economica. Inca imi lipseste curajul de a ma exprima in spaniola, dar va veni si clipa in care imi voi invinge aceasta teama. Greu mai ies din carapace!

Inainte de a veni mesterii cica am facut curatenie si ordine in toata casa, dar acum vad un strat de praf mai mult sau mai putin subtil(depinde la care parte a paharului vreau sa privesc). Tot e bine ca au maturat tot ei, au sters pe unde au patat si au luat si gunoiul cu ei. Ramane sa mai dau de cateva ori cu mopul si sa sterg praful si ma pot apuca sa termin ce am inceput, adica asezatul lucrurilor.

Punctualitatea nu a fost punctul lor forte in ambele zile in care au sosit, dar le dau puncte suplimentare pentru curatenia pe care o lasa in urma. Acum avem "Caldurica de la pasarica" cu instalatia Saunier Duval. Cea mai tare chestie este ca manualul de utilizare are si instructiunile in romana. Nu poate decat sa ma bucure!

Joi, pe 6 ianuarie, este sarbatoare atat pentru noi, cat si pentru ei si, in plus, zi libera legal. Asta nu poate insemana decat plimbare lunga pe plaja.

In Spania, in aceasta zi se dau cadouri, fiind sarbatorita ziua in care magii au adus daruri prucului Iisus. La noi este Boboteaza, zi in care obisnuia sa fie foarte frig pe cand eram eu mai copil si crucea de gheata era frumoasa si misterioasa. As vrea sa vad cum ar rezista la 7-10 grade cu plus o astfel de cruce, fata de cele -13 sau -10 inregistrate in Humulesti si Iasi.

Cautarile privind locul de intalnire a crestinilor ortodocsi mi-au adus urmatoarele rezultate: "In prezent, credinciosii ortodocsi romani din zona se reunesc in parohia catolica din Gran Via din Barcelona, care le cedeaza spatiul. "(2007) In plus, o stire anunta contruirea unei noi biserici cu hramul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe care urma sa construita pe strada Capelei din Barcelona, in apropierea Catedralei Sagrada Familia. Intre timp am gasit si site-ul oficial neactualizat pentru 2011: http://sfgheorghe-bcn.com/index_bottom.php?language=romanian&section=1

La pas prin Barcelona

Pe 2 ianuarie ne-am trezit tarziu, am mancat o pizza reteta ad-hoc si clatite cu miere si am pornit spre Montjuic. Fantana cu jocuri de lumini are program din mai, asa ca ne-am inchipuit cum ar fi si ne-am propus sa studiem prezentarile de pe Internet sau sa ne intoarcem la vara.

In varful dealului se afla Muzeul National de Arta Catalana pe care l-am evitat cu gratie si ne-am indreptat spre Stadionul Olimpic unde sunt niste fantani minunate si antena de la Telefonica cu o forma deosebit de interesanta.

Am subliniat national datorita importantei pe care o acorda aici atat locuitorii, dar mai ales politicienii( avem si noi din aia care vor independenta regionala, dar in mod nejustificat) dialectului catalan si obiceiurilor catalane.

Intregul deal, cu toate ca e destul de mare, are scari rulante atat pentru urcat, cat si pentru coborat. Chiar in fata muzeului este un chitarist destul de talentat si este posibil ca la vara sa fie si mai multi muzicanti ambulanti.

Dupa toata plimbareala prin parcuri ne-am gandit sa repetam experienta din ziua precedenta si am fost din nou la restaurantul Daisuki. De aceasta data am nimerit la ora de varf, dar am stiut ce sa luam cu exactitate. Farfuria cu mult sushi ii apartine fratiorului, in timp ce aia cu varf cu fructe de mare e a mea. Ca aperitiv mi-am luat salata de alge si iarba de mare(sau ceva de genul, verde, subtire si lunga) si putina salata cu surimi.

In Praga este foarte scump sa mananci sushi, astfel incat am primit promisiunea ca vom fi vizitati din nou chiar si numai pentru mancare.

Avand in vedere ca se apropia ora la care trebuia sa-l conducem pe fratior la aeroport, ne-am indreptat cu autobuzul spre casa si apoi cu masina spre aeroport, pentru parcarea caruia sa pregatiti din nou monede si bancnote cash.

PS: la check-in-ul spre Cluj-Napoca era o coada destul de mare, dar foarte civilizata.

Prima zi din an: sa facem cunostinta cu Barcelona

Ne-am intalnit deja, dar era cazul sa aflam mai multe detalii despre acest oras care are cam 5 milioane de locuitori, este al doilea din Spania, al saselea ca aglomerare urbana din Europa si e si capitala Catalaniei.

Pana sa vina autobuzul am facut o plimbare pana la plaja si am admirat marea, destul de agitata in acea dimineata, ne-am mirat de multimea de oameni care au scos cainii la plimbare, de mamele si tatii care au iesit la alergat cu tot cu caruciorul copilului, de multimea de lume care alerga sau se plimba cu bicicleta. Fiind zi de sarbatoare si sfarsit de saptamana, toate magazinele si restaurantele erau inchise in zona, cu mici exceptii.

Calatoria cu autobuzul a fost o incantare si probabil ca, daca voi lucra chiar in Barcelona, voi avea timp sa citesc in liniste foarte multe carti.

Multe din zonele pe care le-am vizitat deja mi-erau putin cunoscute din fotografiile trimise de Adrian. Am luat la pas La Rambla si ne-am mirat de multimea de "statui vii", de frumoasele cladiri inconjuratoare, de zecile de turisti, de multimea de cafenele si cofetarii si de preturile pe masura afisate de acestea.

Pe la 14 ne-a luat foamea, asa ca am mers la un All You Can Eat cu specific japonez-asiatic, restaurantul Daisuki, unde am descoperit ca pronuntam gresit Sangria, ca aceasta bautura nici nu se compara cu cea bauta in Romania si am am deprins noi placeri culinare. Am fost prea infometati ca sa ne gandm la fotografii mai multe, asa ca am pozat a doua carafa de bautura si feluritele preparate de carne cu sosuri diferite.

Mancand prea tarziu, dar bine, am pornit sa vedem portul vechi in care se afla statuia lui Columb si ne-am oprit la Aquarium: tunelul cu rechini este principala atractie. Nu am vazut caimanii si pinguinii, dar ne-am "tras" intr-o fotografie de 8 euro la intrare cu o gura uriasa cu dinti(autentica). Fotografia se facea la intrare si doar la iesire aflai cat costa, fotografiatul cu decorul nefiind permis decat propriului angajat al centrului. In rest se pot face fotografii in voie cu precizarea ca folosirea blitului este interzisa.

O chestie ciudata intalnita atat in magazinele de suveniruri, cat si la parterul moll-ului d'Espanya del Port Vell prin care am trecut au fost personalitatile politice, de cinema, religioase etc. stand pe vine, in pozitia specifica, cu ... la fund. In moll l-am putut admira pe Mosul cu o movila enorma in dreptul fundului din care ieseau si acadele. Ciudat mod de a sarbatori pe Mos Craciun!

La iesire am dat de noi vanzatori ambulati, care vindeau chestii care se vad bine doar noaptea, am vazut zeci de suveniruri in forma de bufnita care se vor alatura curand celor pe care le avem deja si, rupti de oboseala, am ajuns la apartament pe la vreo 10.

Concluzie: un oras foarte frumos, care se anunta cu multe comori de explorat.

Barcelona: prima zi la cumparaturi

Prima zi la cumparaturi, din nefericire pentru Adrian ca a condus atata drum, dar la insistentele lui aprinse, a fost chiar si ultima zi a anului 2010 si prima mea zi in acest oras. Am ales un supermarket pe care-l stim amandoi foarte bine: Carrefour.

Dupa ce am trecut de socul preturilor in alta moneda care pentru mine a fost destul de mare avand in vedere ca pana acum o saptamana mi-am facut cumparaturile doar in lei, am avut si socul de a descoperi ca multe din cele pe care in Romania le consideam chestii uzuale aici sunt un lux si invers. Pentru a-mi fi mai usor, am ales sa urmez politica lor de reduceri si marca proprie care este cu adevarat buna aici. Ca sa dau un exemplu, un pachet de 12 oua marca Carrefour este 1 euro. De vreme ce marketingul si politica de reduceri este gandita in sprijinul cumparatorilor si nu pentru a-i duce in eroare ca in Romania, pe verificatelea, am urmat politica pretului mai mic pentru toate produsele esentiale cumparate.

Urmand un sfat primit anterior de la o romanca din Praga, alegerea fainii potrivite si a grisului, atunci cand nu am gasit alte indicii lingvistice sau in engleza, am facut-o scuturand punga. Astfel, am gasit un gris foarte bun pe care l-am si testat chiar in ajunul noului an si am mancat toti o supa de pui cu galuste, numai buna dupa un drum lung. Si aia din Germania a fost buna, dar cu asta suntem mai familiari.

La condimentele pentru mancare au fost de mare folos imaginile si propriul nas. La capitolul arome si aditivi alimentari nu am gasit jumatate de raft sau un raft ca la noi, ci doar praf de copt, drojdie pudra, gelatina, praf de vanilie(aproape 3 euro) si batoane de vanilie. Restul de rafturi sunt ocupate cu ingredientele pentru prajituri gata definite, prafuri cu amidon pentru budinci si cam atat pentru gustul meu. Bag de seama ca a trecut vremea esentelor, de acum rom veritabil la sticla, vanilie baton sau pudra in loc de zahar vanilinat, lamaie proaspata, migdale in loc de esenta de migdale s.a.

Inca nu am testat iaurtul simplu cumparat, pentru ca toate celelalte sortimente sunt indulcite, iaurtul neindulcit fiind o exceptie.

Daca vreti drojdie proaptata veti gasi la rafturile cu semipreparate la congelator, in cuburi mici, aproape de pizza. Daca nu, notati pe o hartie traducerea si aratati-o unuia dintre angajatii de la raion pentru ca ajuta cu placere. Noua ne-a si adus-o, desi mai aveam de plimbat pana acolo. Fie e politete deosebita, fie am fost noi norocosi pentru ca erau putini clienti. Oricum ar fi, nu poate decat sa ma incante.

Pentru carucioare aveti nevoie de 1 euro sau de 50 centi. Cu toate ca ambele monede sunt bune, pentru dulapul de bagaje merge doar moneda de 50 centi.

Nu am gasit radacina de telina, doar tulpini, asa incat ma voi invata sa le folosesc.

Doua note de final: reducerile sunt reduceri si nu veti gasi nici un produs cu un pret mai mic decat cel care este la reduceri, mai ales pentru marca proprie de produse. In calitate de cumparator gasesc foarte justificat faptul ca cel mai mic pret dintr-o gama de produse asemanatoare sa fie marcat ca atare pentru cei care cauta pretul cel mai mic.

A doua nota: cand vor renunta cumparatorii si vanzatorii de bunuri si servicii din Romania sa mai faca referire la moneda veche sau la RON. Moneda nationala a Romaniei este LEUL. Nu ronii! Vreau sa inceteze atacul ronilor! Au trecut aproape 3 ani de la schimbare, dar exista in continuare confuzii din prea multa comoditate.

Presimt ca vor urma poze cu produse si retete noi...

PS: fotografia e din urmatoarea zi, de langa plaja.

Barcelona - acasa!

Daca la postul precedent nu v-am pus poza ca n-am avut la ce face pe drum, aici n-am sa va pun multe poze din motive foarte serioase. Unul din ele este ca imi iubesc tara, dar nu si pe toti locuitorii ei. Al doilea motiv este dezordinea care ar pune-o pe mama mea in priza serios, de ai zice ca intructia militara e joaca de copii.

Ce pot spune: marea e la 500 de metri si e super de mers zilnic, am fost deja si cred ca si in seara asta voi face o plimbare daca apusul e ca aseara. Pe langa mare sunt si o multine de pini si multa liniste - avantajul periferiei.

Pisicile si-au marcat din nou teritoriul, l-au privit arogante pe cainele vecinului, am invatat sa spun Hola si Sangria(cuvinte esentiale!) si ma chinui sa-mi fac un program dupa noua ora.

Anul nou l-am sarbatorit cu o sticla de vin din anul 1969 din colectia personala a fratiorului si cu mama pe Skype, ridicand paharul atat la ora Romaniei, cat si la ora Spaniei, desi sarbatorirea Anului Nou aici a fost nitel in ceata si cam incalcita datorita vinului pe care l-am subestimat toti trei. Asa ca am mai stat vreo ora, am dat drumul la TV doar ca sa-l putem stinge, am auzit vecinii cantand la limite rezonabile, peste vreo jumatate de ora s-au auzit ceva artificii sau petarde si apoi am inchinat si noi steagul.

Trezirea a fost mai brutala, avand in vedere ca un element de la pat a cedat la ora 7 si m-am trezit cu capul in jos de dimineata, asa ca de sorcova. Nu stiu ce or fi zis vecinii, ca injuratura nu a ajuns pana la noi.

Drumul spre Barcelona - partea a doua

Avand in vedere ca noul an era aproape, in partea a doua a drumului am fost mai multi pasageri, pentru ca fratele meu a fost cu noi. Daca va puteti inchipui o masina cu portabagajul plin, cu un loc ocupat cu o unitate de calculator, perne si patura si doua pisici plus trei oameni, sa stiti ca si noua ne-a venit greu sa credem ca am incaput toti.

Daca pisicile au protestat pana am trecut muntii in Romania(or fi zis sa nu-i streseze pe ardeleni), si or mieunat doar un pic in ungureste, in Slovacia or dormit iar la Praga si-or marcat putin teritoriul, din Praga si pana in Spania nu le-a placut nici de germani, nici de francezi. Poate stiu ele ceva, dar fie de plictiseala, fie si sa ne faca in ciuda ne-au tot meiunat(in special Speciala mea) de ziceai ca avem in masina un ceas cu alarma stricata.

Am descoperit ca nemtii au mancare faina si bude super sterilizate, am ratat asa la mustata o iesire de pe autostrada si am mai facut inca 100 de km foarte distractivi iar din Franta n-am vazut nimic ca ne-a dat cu ceata in ochi si pe deasupra mai era si noapte. Asta ca sa fie o incantare in plus pentru Adrian, cel care manuia covrigul. Apoi sa le stea in gat taxele lor de autostrada pentru care ai nevoie tot de maruntis numeros in euro.

Am intat in Barcelona dimineata la 8.30, am sters de pe telefon mesajele de la Orange care mi-a trimis tot cate o pereche de mesaje inca de la granita cu Ungaria, cate doua mesaje pentru fiecare tara si am incercat din nou sa pacalesc pisicile ca nu mai au mult de asteptat.

Dupa inca jumatate de ora parcam la parcarea apartamentului, am dat din cap la veciii care coborau in timp ce Adrian ii saluta si am inceput sa ne dezmortim carand vreo cateva bagaje.