Prajitura cu papaya

Ieri prietenii nostri au venit in vizita si, pe langa niste delicioase prajituri cu cafea, au adus si un fruct praspat de papaya, destul de marisor. Imi place sa incerc fructe noi si sa le dau sansa de a ma cuceri. Pana ieri, cunostintele mele gustative despre acest fruct se rezumau la conservele cu fructe tropicale, unde cautam in disperare bucatelele rosii, usor gumate.

Fructul a fost foarte bine copt, avea consistenta unui pepene galben si un gust fructat inspre piperat - dupa experti un gust care aduce aminte de mosc. Pe scurt: daca sanatatea mea ar avea nevoie de el sau as fi nevoita sa-l mananc, probabil ca ar ajunge sa-mi placa. E bunisor, dar nu e un fruct pe care sa-l cumpar pentru a-mi alinta papilele gustative.

Pentru ca jumatate din el il taiasem cubulete, cealata jumatate le-am oferit-o prietenilor la pachet. Jumatatea mea a ramas sa fie parte a proiectelor culinare pe care le desfasor in ultima vreme saptamanal. Astazi am avut chiar doua!

Asadar, cautand retete, am gasit propria reteta pe baza proportiilor oferite de celelalte retete si a ceea ce aveam prin frigider:

1/2 pachet de unt(100 gr)
50 grame smantana
2 - 2,5 cesti de zahar(aproximativ)
3 oua
2 cesti de papaya facuta pasta la blender
1 ceasca de pulpa de portocala fara zeama(ramasa de la stors portocale pentru suc)
3 cesti de faina
1 pliculet praf de copt
1 praf de sare
1 lingurita scortisoara
1 lingurita esenta de lamaie
1 lingurita esenta de vanilie
1 ceasca de stafide

Untul si smantana se amesteca foarte bine cu zaharul si se adauga, pe rand, ouale batute.

Faina, sarea, scortisoara, praful de copt se amesteca foarte bine. Se adauga peste ele amestecul de mai sus. La final se amesteca papaya, pulpa de portocale si esentele si stafidele(care pot sta la inmuiat in zeama de lamaie sau alcool).

Am copt pentru 40 de minute la foc potrivit/mic, pana ce scobitoarea a iesit curata.

Prajitura e foarte aromata, cu o textura destul de densa si cremoasa, asemanatoare prajiturilor cu morcovi.

E buna, e cu ceea ce aveam prin casa, e de facut daca papaya e ieftina sau se gaseste la indemana.

Optional, la aceasta prajitura merg suplimentar nuci, alune, ananas, ghimbir sau alte fructe. Ma duc sa mai iau o bucata, ca mi-am facut pofta singura cu postarea!

Prajitura cu branza

Cand am plecat din Romania am lasat in urma si branza de vaca asa cum se face doar la noi. Combinatiile gasite in magazine sunt prea prelucrate dupa gustul meu si a face branza din laptele procesat deja nu este o optiune, mai ales ca prefer varianta pasteurizata.

Initial, pentru ziua lui Adrian ma gandisem sa fac o crema cu mascarpone pentru tort. In schimb am facut un tort cu multe mere si l-am glazurat cu ciocolata neagra.

Avand in vedere ca nu m-am gandit ce as putea face altceva cu singura cutie de mascarpone pe care am desfacut-o, mi-am zis sa incerc sa fac o prajitura. De aceasta data am ales sa nu caut o reteta si sa folosesc doar ce-mi vine la indemana si am prin casa.

Astfel, am amestecat 400-500 grame de faina cu vreo ceasca mare de lapte si un ou, 4-5 linguri de zahar si mi-am dat seama ca ar merge si niste unt. Untul era bocna in frigider asa ca am adaugat vreo 3-4 linguri de ulei si jumatate de pachetel de drojdie pulbere. Aluatul era lipicios si curgator, asemanator cu cel de chec.

Am lasat deoaprte aluatul, am ignorat ca trebuia sa stea la crescut si am amestecat cutia mica de mascarpone cu un ou, 2 linguri de zahar si esenta de vanilie.

Intr-o tava de paine/chec am asezat hartie de copt, am turnat 3/4 din aluat, crema de branza si am uniformizat deasupra si restul aluatului. Am presarat susan si zahar vanilat si am dat la cuptor la o treapta intermediara de caldura(adica intre mare si mic, habar nu am cate grade). Dupa vreo 20 de minute a incept sa miroasa frumos, asa ca am aruncat un ochi, am mai lasat vreo 10 minute, am lasat sa se raceasca in tava si am trecut la pozat.

Dupa cum vedeti, nu arata rau deloc. Probabil aluatul ar mai fi crecut daca l-as mai fi lasat nitel, dar si asa e foarte bun si interesat, o combinatie intre chec si placinta. Cred ca voi repeta experienta, chiar daca am turnat faina si zaharul direct din punga si uleiul direct din sticla, fara sa masor.

Incep sa ma pricep la prajiturit!

Mic dejun cu fite

Cam asa arata un mic dejun perfect pentru mine: hranitor, gustos si sanatos. Cred ca ar fi perfect si pentru un pranz la servici daca beneficiati de un frigider, mai ales vara.

Cea mai mare eroare pe care o poti face atunci cand incerci un frunct nou sau o leguma noua este sa nu citesti cum se mananca sau cum se prepara. Chiar daca pare un sfat extrem de simplu, pot sa spun ca si eu sunt un patit priceput, deoarece am incercat un frunct de cherimoya crud, dar despre asta voi povesti altadata.

Fuctele de avocado se cumpara deja coapte daca vreti sa le preparati imediat sau cu cateva zile inainte daca aveti eveniment planificat. Daca la apasarea frunctului intampinati rezistenta, atunci frunctul este crud. Daca nu intampinati rezistenta prea mare, cam ca la o piersica coapta, inseamna ca e copt. Culoarea frunctelor are mai multe nunate de verde, astfel incat nu este un indiciu. Daca frunctul verde e patat cu maroniu, inseamna ca e trecut de copt si gustul nu mai este prea grozav.

Este bogat in acizi grasi nesaturati(grasimile bune) si contine vitaminele A, B1, B2, B3, B6, C, E, PP, fosfor, fier, zinc, potasiu, cupru, magneziu si fibre. Este sarac in in colesterol si sodiu si contine de doua ori mai mult potasiu decat bananele. Este numit "untul vegetal" fiind frunctul cu cea mai mare productie de ulei. Pe scurt, ar trebui sa introduceti acest fruct in alimentatia saptamanala, alaturi de peste.

Cum se prepara? Este folosit cel mai adesea in salate sau se prepara sos din el, dar am intalnit si retete in care este gatit. Cel mai cunoscut preparat este guacamole, care inseamna chiar sos de avocado.

Cele mai comune retete de guacamole: 2-3 fruncte de avocado se paseaza usor(nu se fac piure) cu zeama de la jumatate de lamaie, se adauga jumatate de ceapa(de preferat rosie) taiata foarte marunt, 1-2 catei de usturoi zdrobiti, 1-2 ardei copto(taiati marunt), sare si piper. Se poate manca cu cipsuri/tortelini. Avocado se prepara cu 1-2 ore inainte de a fi servit pentru a-si pastra gustul si culoarea!

Eu folosesc acest fruct in salatele cu legume pe post de sos(dressing) alaturi de zeama de lamaie si/sau branza moale sau il fac direct salata tartinabila. Un frunct de avocado cu zeama de lamaie dupa gust, putina ceapa sau putina parte verde a prazului taiata marunt, sare si piper.Ung painea cu pasta si adaug deasupra ce mai am prin casa. Mai sus: cu piet de pui.

A doua optiune care ma face la fel de fericita sunt tartinele cu crema de branza si somon afumat. Cand eram in Romania aveam la dispozitie o branza de vaca excelenta din care imi pregateam singura crema de branza, dar aici nu am gasit(inca) o astfel de branza, astfel incat apelez la cea cumparata.

Sandwick cu pui si avocado

Daca va asteptati sa gasiti o fotografie de la asa delicatesa culinara, trebuie sa va insel asteptarile: pana sa ma gandesc sa fac poza am si terminat tot, da chiar tot de mancat.

Un frunct de avocado perfect e cel copt, care atunci cand il apesi este putin moale. Daca nu aveti de gand sa-l mancati chiar in aceiasi zi, puteti lua si fruncte de avocado mai putin coapte si le ascundeti pentru cateva zile, intr-o punga de hartie, undeva intr-un loc nu prea friguros, eventual pe masa din bucatarie ca sa nu uitati de ele cu totul.

Fructul de avocado, la fel ca si pestele, este de preferat sa fie mancat cat mai des, adica cel putin o data pe saptamana, pentru grasimile bune pe care le contine.

Ma incanta teribil ca ma aflu intr-o zona in care pestele proaspat se gaseste la orice magazin de produse alimentare. Din pacate pentru mine, multe dintre felurile de pesti dupa care imi lasa gura apa imi sunt total necunoscuti, prin urmare si felul in care trebuie efectiv mancati. La fel si marea varietate de fructe de mare, de la calamari, caracatite si pana la zeci de forme de scoici. Este clar ca mai am de studiat, dar am ajuns in raiul pestilor(sau al mancatorilor de pesti) si n-am de gand sa las aceasta minunata oportunitate sa dea din aripioare pe langa mine.

Lasand de o parte mancarea de peste, sa trecem la ceva mai familiar - sau nu - adica sandwick-urile astea numai bune. Se ia carnea de pui fiarta/facuta la gratar/prajita sau cum o aveti prin casa sau in functie de cat de infometati sunteti si se taie fasii de grosimea unui deget. Eu am avut piet de pui feliat pentru snitel, dar terminasem ouale, asa ca le-am patruns exact cat trebuie in tigaie.

Am curatat fructul de avocado, l-am pasat cu sucul de la jumatate de lamaie mica, am adaugat un praf de sare si piper si foarte putin praz taiat foarte fin. Daca nu stiti cum se taie un avocado: rotiti cutitul in jurul semintei rotunde, apoi rotiti fructul ca sa-l desfaceti in jumatate, dati un cutit fix in mijlocul samburelul si rotiti ca sa scapati de el, apoi scoateti miezul cu o lingura sau procedati ca in urmatorul exemplu: http://simplyrecipes.com/recipes/how_to_cut_and_peel_an_avocado/

Eu am vrut sa-l pasez, nu sa-i dau o forma artistica. Lamaia este esentiala atat pentru a evita rapida oxidare, cat si pentru gust.

Urmatorul pas: am luat bucati de bagheta, le-am taiat in doua, am uns generos cu pasta de avocado de jur imprejur si am ascuns bucata de carne ca intr-un culcus. Uite asa ajungi in raiul mancaciosilor!

Cred ca ar fi o introducere minunata la masa de sarbatoare pe care o vom avea in curand, cand schimba si Adrian prefixul.

Cu catel, cu purcel...

Daca aceasta vorba face referire, de obicei, la cei care se muta si iau toata casa cu ei, pentru noi a fost ceva mai simplu. Nu avem catel, dar avem doua pisici care ne-au dat mari dureri de cap, mai ales mie.

Mandrele mele nu erau castrate si era necesar pentru binele lor sa fie aduse la zi si cu vaccinurile. Principala mea temere era perioada in care intrau in calduri si mieunatul specific cu care riscam sa intru in conflict cu vecinii. Acum imi dau seama ca mi-as fi facut griji degeaba ascultand latraturile si haulitul cainelui vecinului, caine care ne latra de fiecare data cand ne vede in balcon.

Tin sa-i multumesc domnului doctor Dodan pentru operatiile maiestrite care s-au vindecat foarte frumos.

Descoperirea unui nou teritoriu a declansat intre cele doua o lupta teritoriala in care am cedat si am dorit sa-i ofer celei mai aprige luptatoare un camin nou. Pana la urma nu s-a gasit nici un doritor pentru ea. Ghinionul sau norocul ei, nici eu nu sunt prea sigura. Cele 3 luni in care nici ele nu au fost prea sigure care este "casa" sau teritoriul lor nu pare sa le fi stresat prea mult. Singura diferenta o reprezinta urmaritul meu peste tot prin casa pentru a se asigura ca sunt langa ele, cel putin atunci cand sunt treze, sau asezatul pe scaun langa masa atunci cand sunt la calculator.

Ceea ce m-a surprins atunci cand am cautat sfaturi despre lupta lor teritoriala a fost virulenta unor atacuri din partea celor care se declara "iubitori de animale". Pentru unii, a iubi animalele, in cazul cautat de mine pisicile, a devenit un fel de religie la care au aderat cu habotnicie. Orice lucru dus la extrem este periculos, indiferent de locul sau modul in care se exprima.

Ce sfaturi am gasit: pastile calmante sau lasate sa se bata pana una dintre ele cedeaza. Daca ati vazut sau auzit vreodata o bataie intre pisici nu ati propune ca una dintre ele sa fie nevoita sa cedeze fizic. Bataile pot fi destul de sangeroase, oricat de putin ascutite ar fi ghiarele lor. Le-am lasat pentru o perioada sa incerce aceasta metoda, pana cand am gasit o multime de urme si sange prin blana lor. Este un sfat bine intentionat, dar destul de prost. Nici cu pastilele nu sunt de acord, mai ales ca nu le place sa inghita pastile amare.

Culmea habotniciei este sa compari o pisica cu un copil. Nu, nu exista grad de comparatie intre o pisica si un copil, oricat ai vrea sa faci acest lucru. As vrea sa vad o proaspata mama renuntand la copilul ei alergic la pisica pentru a avea grija de pisica. Poti sa spui ca renunti la sotul tau(iarasi mi se pare deplasat), dar la copilul tau sigur nu vei renunta.

Pana la urma, drumul lung, epuizarea fizica cauzata de acest drum in care au fost atat de stresate incat nici nu au mancat sau hidratat foarte bine, precum si un nou teritoriu au fost benefice pentru ele. Acum dorm colacel una langa alta, la picioarele mele, astfel incat noaptea sunt oarecum imobilizata in pozitii ciudate de dormit.

Aceasta postare este adresata in special celor care au intrebat ce fac pisicile. Sunt bine, iubite, le place mancarea marca Carrefour, le place si noua casa, se fugaresc in joaca una pe alta si se mai maraie inca, cateodata, fara ca ciondaneala sa dureze prea mult.

Mai sus este mancarea mea de orez cu spanac si cu multe legume. Am avut o legatura de spanac cu frunze mari cam cat tii la tulpina in ambele maini. Le-am spalat bine, le-am tocat si le-am dat un clocot. In apa in care a fiert spanacul am pus cam o cana de orez, morcov, tulpini de telina si un praz mai mic. Spanacului i-am alaturat vreo 2 linguri de unt si o jumatate de capatana de usturoi si l-am calit doar putin separat, pana cand untul s-a topit si usturoiul i-a dat aroma. Cand orezul si legumele au fiert, am contopit cele doua amestecuri, le-am dat sare dupa gust, un praf de piper, marar uscat si cateva seminte de chimen de sanchi si am mancat imediat, cald. De vreme de mi-a iesit atat de bine si din toate legumele spanacul pare sa fie bine reprezentat in magazinele de aici, cred ca voi mai incerca aceasta reteta.