Zambeste, maine poate fi mai rau

Timp de o saptamana, copiii din Spania au fost in vacanta de primavara. Drept urmare, in fiecare zi au fost activitati( in fiecare localitate) dedicate in special copiilor si adolescentilor. Astazi, langa plaja, se canta, se faceau exercitii de aerobica, a fost pus la dispozitie o zona de topaiala si multe jocuri pe iarba, plus activitatile pe nisip pe care le-am ratat - se strangeau marcajele cand am ajuns noi. Asta i-a tinut pe copii si pe parinti ocupati, le-a oferit locuri unde sa-si desfasoare energiile si sa fie impreuna. Si activitatile nu erau filmate pentru emisiuni de dimineata, precum prin Romania.

Tot in aceasta saptamana a fost mare agitatie cu carnavalul. De sambata trecuta am vazut muuulti copiii costumati, un grup de adolescente se plimba prim mall imbracate in pijamale roz, cu suzete si papuci de casa si chiar vreo cativa adulti incepusera petrecerea. La stirile locale am vazut mai multe imagini, cu oameni care se distrau in diferite costume, fara sa se sfiasca de varsta. Inchipuiti-va o bunica de 60-70 de ani in costum de Minnie! Din pacate, plimbarile prin Barcelona pe care le programasem pentru aceasta saptamana n-au mai fost posibile fizic pentru mine, dar la anul sigur nu mai ratez ocazia de a vedea aceasta placere a oamenilor de a se costuma. Cine stie, poate la anul ne luam amandoi costume medievale de jupan si jupanita(unii inca mai au nevoie de dictionar pentru aceste cuvinte).

Ma misc mai rau decat o femeie de 60 de ani, dar sotiorul mi-a spus ca la anul pe vremea asta voi putea concura la maratonul Barcelonei(care a fost tot saptamana asta). Pe langa asta, iar am infulecat vreo doua cornuri cu ciocolata: umplute cu ciocolata si unse cu ciocolata de jur imprejur, adica "cornuri cu ciocolata cu ciocolata". Ma indoiesc de faptul ca mai pot pune vreun pic de ciocolata prin cornurile alea!

Daca as fi...

Am primit o leapsa. Si ma lupt cu ea in continuare.

Daca as fi o luna, as fi septembrie spre sfarsite, cand nu-i nici prea cald, nici prea frig, cand randunelele se strang in stoluri, cand copacii iau zeci de culori si apusurile sunt magnifice, cand se fac cele mai bune fructe.

Daca as fi o zi a saptamanii, as fi cea mai buna zi de luni, marti, miercuri, joi, vineri, sambata si duminica. Pentru ca as fi o zi in care toate merg struna si toata lumea zambeste fericita.

Daca as fi o parte a zilei, vreu sa fiu dimineata devreme cu rasarituri si cant de pasarele, cu pisici care torc si cu atingerea placuta a celui drag.

Daca as fi un animal marin, as vrea sa fiu unul necomestibil. O alga maiestuasa, plutind printre valuri. Stiu ca nu e animal, dar nu am alta ideea acum.

Daca as fi o directie, as fi un sens giratoriu. Pentru ca in viata trebuie sa ocolesti uneori ca sa ajungi acolo unde vrei.

Daca as fi o virtute, as fi sinceritatea. Calitatea de a fi sincer cu tine si cu ceilalti.

Daca as fi o personalitate istorica, as fi Elisabeta I a Angliei. Pentru ca nici un barbat nu se putea compara cu ea.

Daca as fi o planeta, aleg Pamantul. Singura planeta unde poti degusta ciocolata.

Daca as fi un lichid, as fi un vin dulce-acrisor. Bun de impartasit cu prietenii, bun de adaugat la friptura su de potolit setea intr-o zi torida de vara sau de baut fierbinte cu scortisoara cand esti infrigurat iarna.

Daca as fi o piatra, vreau sa fiu piatra aceea utila pe care se sprijina galetile cand se scoate apa din fantana. Mereu la indemana, la vedere si in acelasi timp nevazuta.

Daca as fi o pasare, de ce nu un pinguin? Poti sa-i rezisti?

Daca as fi o planta, vreau sa fiu un stejar. Si sa-mi recite lumea poemele lui Labis. Sau copacul Menoa.

Daca as fi un tip de vreme, in mod sigur as fi o ploaie sanatoasa in plina vara. Racoritoare si necesara.

Daca as fi un instrument muzical, as fi una dintre tobele acelea folosite pentru a sustine ritmul unei melodii patimase, precum rumba sau samba.

Daca as fi o emotie, vreau sa fiu emotia pe care o simt parintii cand isi tin in brate primul copil.

Daca as fi un sunet, vreau sa fiu un tors lenes de pisica multumita. Sau un gangurit. Sau sunetul scos de un clopotel de vant.

Daca as fi un element, vreau sa fiu stravechiul fier. Maleabil si dur, patimas si aprig.

Daca as fi un cantec, m-as imprieteni cu o privighetoare.

Daca as fi un film, as fi La vita e bella. Fericire si tristete laolalta.

Daca as fi un serial, as fi Nemuritorii. "There can be only one!"

Daca as fi o carte, as fi o carte mereu noua la fiecare recitire. As fi Pe aripile vantului si Contele de Monte Cristo si zecile de carti alaturi de care am ras si am plans.

Daca as fi un personaj de fictiune, as fi un erou nebunatic de-al lui Jules Verne.

Daca as fi un fel de mancare, e musai sa fie o prajitura pe care o imparti celor dragi.

Daca as fi o aroma, cea de caramel e preferata mea acum. Caaaaarrrrraaaaaaamelllll!

Daca as fi o culoare...ghici? Caramel, bineinteles! Si rosu, si verde, si albastru, si crem, si maro, si galben si portocaliu.

Daca as fi material, matase as fi. Matase care mangaie corpul...

Daca as fi cuvant, nu as avea nume. As fi cuvantul care e alcatuit din mangaieri, saruturi, tristeti, oboseli, fericiri, temeri si sperante.

Daca as fi parte a corpului, as fi plamani. De cate ori tragi pe zi aer in ei?

Daca as fi o expresie a fetei, sunt un zambet. Oamenii sunt intotdeauna mai frumosi cand zambesc.

Daca as fi o materie de scoala, as fi un curs de dezvoltare pe plan personal si profesional. Atat de util si totusi neoferit.

Daca as fi un personaj de desene animate, as putea fi oricare, chiar si Pluto.

Daca as fi o forma, as fi forma unei frunze.

Daca as fi un numar, as fi unul imperfect.

Daca as fi o masina, e musai Alfa Romeo. Cunoscatorii stiu de ce.

Daca as fi o haina, sunt o esarfa. Nu incercati sa ma convingeti ca esarfele nu sunt haine: ati admirat pe cineva imbracat doar cu o esarfa?

Bucurii de la Bucuria

Sunt o mare consumatoare de bomboane si de asta orice se leaga de domeniul asta tinde sa-mi fie oarecum cunoscut( si vazut, dar na, tot efortul trebuie sa se vada undeva).

Atunci cand gaseam inainte bomboane de la Bucuria, cumparam. Daca se ducea vreun cunoscut in Moldova, era implorat sa aduca bomboane de la Bucuria. Am avut norocul sa stau in timpul anilor de studentie cu bune colege din Moldova, unele mi-au devenit si prietene(chiar daca acum nu mai stiu nimic de ele, tot mi-e dor de ele). Bomboanele Bucuria, compotul, pasta de ardei, pestele afumat...atatea minunatii de care nu prea gaseai pe aici sau nu erau la fel de bune.

M-am bucurat cand am regasit bomboanele Bucuria si in diferite standuri prin Iasi. Am inceput sa cunosc sortimente noi, precum Chisinaul de Seara, Lapte de Pasare, Folclor. Preferatele mele raman insa bomboanele cu caramel( duh!) care se prezinta in ambalaj de vacuta patata, cap de vacuta cu un My sub el si margine rosie cu inscriptia ABK. Pentru o pasionata de caramel ca mine, bomboanele astea sunt visul implinit. Merg teribil de bine cu o ceasca de cafea alaturi si ma pot scoate din cele mai negre ganduri. Unii s-ar putea sa le gaseasca prea dulci, asa ca sotiorul, dar imi vine sa intreb: voi stiti din ce-i facut caramelul?

Cautand totusi mai multe informatii despre fabrica Bucuria, am aflat lucruri destul de interesante atat despre istoria fabricii in sine, cat si despre procesul de productie si premiile obtinute.

Ce pot sa spun decat ca le prefer altor bomboane de pe piata nu datorita pretului, ci datorita diversitatii si calitatii. Le recomand pentru cadouri si tratamentul preferential pe care il poate oferi cineva prietenilor. Si nu ma supar sa le si primesc.

M-a amuzat sa gasesc dispute pe blogul lui Paul Hodorogea, din Chisinau, despre comportamentul angajatilor Bucuria(din magazinele din Moldova). O Elena in special are un comentariu cu limbaj interesant:

"Sunt asa cadre prin plaiul nostru…”speculeanti” in trecut,acum mari business-mani…si chiar daca au o taraba la un colt te trateaza ca pe un inferior…
Femei cu gura mare carora repede le sare tandara si tipa ca din gura de sarpe….” da vashe shini esti tu” ,etc.

I’m sick of this. "

Pe aste "plaiuri" iesene se mai intampla sa mai auzi regionalisme, dar nu se compara...

Deformare profesionala

M-am cam prins eu ca am capatat o deformare profesionala si incept sa ma repet fara sa ma fi damblagit de tot inca de cand tot raspund la clienti cat tine programul de lucru.

De ce mi se intampla asta m-am cam prins eu, mai ales cand numarul de oameni care te intreaba acelasi lucru de zeci de ori e in crestere. Si eu sunt o tanti de aia faina, careia ii place sa ia omul cu binisorul si sa-i explice pe indelete ce si cum, trimitandu-i nu la ... Nu stiu la ce v-ati gandit voi ca eu nu injur prea des. Asa m-o facut mama me pe mine de nu prea pot sa injur. Eu zic frumos cu patos "Pisici albastre!" in ultimul timp cand nu-mi merge ceva. De nu ma credeti intrebati pe Andreea, ca va confirma ea.

Revin la subiect: eu ii trimit acolo unde se gasesc informatiile atunci cand e clar ca sunt niste persoane care vorbesc mai mult la telefon si citesc mai putin.

Pentru ca eu sunt persoana finuta( v-am spus ca ma repet, dar sa stiti ca asa sunt eu), am inceput sa citesc carti si articole de alea precum "Fraze perfecte pentru clienti", "Managementul relatiilor cu clientii" si alte carti si articole ca sa ma repet mai putin si sa-i tratez pe clienti asa cum mi-ar place mie. Ca daca nu mi-ar place de ei probabil ca m-as urca pe toti peretii de nervi.

Aseara am fost la "Ziua Clientului" Herbalife. Muzica a urlat in boxe chiar deasupra capului meu si persoane agitate strigau in microfonul care se auzea in aceleasi boxe sa batem din palme ca in palme se gasesc niste puncte care activeaza hormonul fericirii. N-am castigat la tombola de la sfarsit. Nu-i bai. Dar toata povestea cu magulitul clientului imi suna atat de bine incat mi-a facut rau. Aceleasi chestii aproape le spun si eu zilnic, uneori mai bine, uneori mai rau. Dar sa le aud din nou dupa o zi de lucru, sa ma privesti in ochi si ma ma indemni la batut din palme, sa ma surzeasca boxele si microfonia... nope, a doua oara nu mai vin, chiar daca premiile de la tombola sunt atractive si povestile de succes super reale. Cine vrea asa ceva, e interesant, dar eu una sunt acel posibil client carcotas.

Reteta de fursecuri fragede

Am scris aici despre reteta primita impreuna cu Zaharul vanilat Bourbon Dr. Oetker. Si saptamana trecuta am decis sa fac si respectiva reteta inainte de a expira produsul.

Iata reteta:

Pentru aluat: 250g unt sau margarina, 125 g zahar, pliculetul mentionat, 1 plic Zahar vanilat Bourbon Dr. Oetker, 3 galbenusuri, 250g faina, 150g Gustin Dr. Oetker(amidon din porumb)
pentru decor: 150g ciocolata de menaj

Mod de preparare:
1. Pentru aluat se amesteca untul sau margarina cu mixerul la viteza maxima. Se adauga treptat zaharul, zaharul vanilat si se amesteca pana cand se formeaza o masa compacta. Se adauga treptat oul si galbenusurile, fiecare galbenus la aproximativ 1/2 minut.
2. Se amesteca faina cu amidonul si se incorporeaza in aluat. Aluatul se pune intr-un sprit, cu ajutorul caruia se dau forme de coronite cu diametrul de aproximativ 4 cm, pe tava unsa si tapetata cu hartie pentru copt si se introduce in cuptor.
Cuptor electric: aproximativ 200grade Celsius(preincalzit)
Cuptor cu aer fierbinte: aproximativ 180grade Celsius(preincalzit)
Cuptor cu gaz: treptele 3-4(preincalzit)
Timp de coacere: aproximativ 10 minute pentru fiecare tava.
3. Fursecurile se scot din tava si se lasa la racit.
4. Pentru glazura se taie ciocolata in bucati mici, se fierbe pe baie de aburi la temperatura mica, pana devine o masa compacta. Fursecurile se scufunda pe jumatate in ciocolata si se aseaza pe hartie de copt.

Modul in care eu am preparat aceste fursecuri:

1. Am scos toate ingredientele pe care le aveam, incepand cu ouale si untul pe care le-am lasat sa se incalzeasca.
2. M-am apucat de amestecat untul( nu margarina) cu zaharul, moment in care am realizat ca nu am amidon si nici ciocolata.
3. L-am trimis pe sotior dupa amidon si ciocolata amaruie( nu de menaj)
4. Am primit Gustinul(marca recomandata, ca doar asa se face reclama) si ciocolata amaruie Poiana.
5. Am terminat repede cu reteta, am dat drumul la cuptorul meu cu gaz pentru preincalzire si m-am apucat de introdus aluatul in spritul meu. Moment in care am realizat ca nu e prima data cand imi spun ca voi arunca acel sprit si-mi voi cumpara altul, pentru ca aluaturile cu unt in contact cu spritul meu raman fara unt. Am scos aluatul din sprit si am facut mini bilute in palme pe care le-am aplatizat si le-am pus in tava acoperita cu hartie cerata unsa cu pensula cu putin ulei.
6. Am primit ajutor pentru a doua tava(multumiri sotiorului).
7. Cand a sunat ceasul de bucatarie cele 10 minute le-am scos si am introdus ultimele fursecuri in cea de-a doua tava.
8. Am pus ciocolata la topit pe baie de aburi. Moment in care am descoperit de ce nu voi mai lua niciodata cicolata amaruie de la Poiana. Aceasta ciocolata nu indica componentele si cantitatile in mod exact, astfel incat nu se stie concentratia de cacao. In plus, banuiesc faptul ca aceasta concentratie de cacao e foarte mica de vreme ce continea arome si potentiatori de arome. Ciocolata s-a topit prea repede, moment in care am adaugat o lingura de unt si trei lingurite de apa(laptele e mai bun, dar nu aveam momentan). Asa cred ca am ajuns la 150g de produs.
8. Fursecurile au fost unse pe o parte cu ciocolata.

Concluzii:
- fursecurile sunt foarte bune si pufoase, foarte usor de facut si mai ales in timp scurt. Se pot face mai multe si se pot umple cu diferite creme sau pot fi chiar servite alaturi de inghetata si cafea sau ceai cald.
- raman trei albusuri care trebuie folosite la altceva
- nu voi mai cumpara niciodata ciocolata Poiana
- nu am simtit in mod special gustul deosebit al produsului pentru care a fost facuta reclama

Coffee addicted

Pentru mine nu exista o zi mai buna decat aceea in care ma trezesc bine dispusa si cafeaua e perfecta. Pentru ca nu intotdeuna cafeaua sau atmosfera e perfecta. Dar exista si clipe din acelea in care nu sunt decat eu si lichidul fierbinte din ceasca. Ceasca de cafea in sine trebuie sa fie una frumoasa. Daca alaturi de cafea mai este si o bomboana de ciocolata sau si mai bine de caramel sau o bucata de ciocolata neagra simt ca pot sa zambesc toata ziua. E buna si cafeaua decofenizata, dar parca lipseste ceva. Din pacate, va trebui sa ma multumesc cu acest tip de cafea pentru o perioada.

Nu sunt multe versuri despre cafea. Si mai ales nu sunt multe despre cafeaua savurata ca atare, fara a fi intoxicata cu fum de tigara. Aduc aici un omagiu viciului meu recunoscut. Mai am si alte vicii, dar pe asta il recunosc cu mandrie, alaturi de pasiunea pentru o carte buna.

In continuare, o melodie taman buna:

Sclavii papilelor gustative

recunosc faptul ca sunt o gurmanda. Se si vede. Doctorita de familie ne-s spus ca se vede ca s-au gasit doi oameni carora le place sa manance numai bun. Pentru ca daca am mai manca si mai rau, am mai slabi.

Din experientele dedicate gustului, recunosc preferinta pentru caramel. Asa ca am ramas foarte placut impresionata de o noua inghetata: Megabar Best cu caramel, la descriere :"Inghetata cu aroma de malt si sirop de caramel acoperita cu ciocolata cu lapte". La cum arata pe ambalaj, ma temeam ca va fi un gust de cacao cu caramel deasupra. La cat de dependenta de caramel sunt, o recomand cu mare caldura( sau raceala, ca totusi vorbesc despre o inghetata) tutuor celor care au aceiasi dependenta( caramelooo!).

Din experiente mai putin placute: vata de zahar la pahar de plastic - Candy Floss. Nu stiu de ce am avut nostalgia de a dori sa gust asa ceva, pentru ca nu-mi mai place de ceva vreme gustul acela de zahar. Si pentru ca dupa primele muscaturi din ea am abandonat continutul, a doua zi l-am regasit micsorat la jumatate ca volum si intarit. N-am avut prilejul de a lasa sa se intareasca mai mult si de a sparge capul cuiva cu ea de vreme ce am scapat-o pe jos si a ajuns imediat in cosul de gunoi. Poate altora le place, asa ca puteti regasi felul in care arata acest produs aici.

Stirile zilei de azi

In afara de faptul ca suntem bautori de lapte cu vechime, mai nou avem si cele mai vechi schelete de mamuti din Europa, dar si cele mai bine conservate. Acestea au fost descoperite la Racosul de Sus, intamplator, de un nene pe un escavator( nu stiu daca se numea Dorel sau nu). Se afla din ce in ce mai multe lucruri despre pamantul Romaniei, ceea ce nu e chiar rau.

In Helsinki vor fi instalate primele tomberoane...politicoase. Adica lideri municipali si celebritati le vor multumi celor care folosesc respectivele tomberoane. Un senzor activeaza inregistrarea si o reda printr-un difuzor celor care folosesc respectivele tomberoane. Oare la noi cum ar reactiona lumea daca le-ar multumi Nechita sau Basescu (Ha, ha! Sa traiesti bine! Sa facem curat! Ha, ha!)?

Consumul de cacao poate preveni atacurile cerebrale. Titlul unui articol de umplut paginile ma duce cu gandul la mancatorii de cacao care provoaca nervi romanilor, mai ales atunci cand se odihnesc in Parlament sau cand fac legi in favoarea lor. Serios vorbind, stirea asta e veche de cand lumea, mai ales ca si mayasii aveau bauturi pe baza de cacao. Si apoi, eu prefer ciocolata. Pamantul e singura(deocamdata) planeta cu ciocolata, asa ca...fa un gest verde!

Influenta blogurilor a devenit din ce in ce mai evidenta si in razboiul din Osetia. Pentru ca presa rusa transmite doar stiri favorabile Rusiei si datele lor se bat cap in cap cu cele transmise de BBC si CNN, multi s-au orientat spre citirea blogurilor celor din zonele afectate. Acest lucru nu a fost pe placul celor care inca mai cred in valorile vechiului URSS, asa ca a fost depusa o petitie catre serviciul de hosting al blogurilor Livejournal sa "identifice si sa puna capat activitatilor tuturor utilizatorilor antirusi". Din fericire, au fost refuzati.

Tot astazi am gasit o stire destul de interesanta pe dailybusiness.ro, care probabil ca va avea de acum ecouri in intreaga blogosfera romaneasca, readucand in discutie posturile platite. Articolul sta cap de afis, multi mai bine infipti decat mine au comentat deja pe tema asta( vezi piticu si zozo).
Prefer sa-mi las comentariile aici.

Kapra spunea ca un articol bun poate fi "daramat" de comentarii. Eu spun ca un produs bun se va vinde indiferent de comentarii si "publicitatea negativa este tot publicitate" daca respectiva companie este deschisa sa primeasca si reactii negative(exemplu miturile destructive despre Coca-Cola, pe care le gasesti chiar pe pagina lor).

Acelasi Kapra spune:"bloggerii sunt de cele mai multe ori niste 'creaturi dificile', cu care e greu sa te intelegi".
Eu una nu ma simt "creatura". Nu zic nimic de atributul "dificila". Dar daca te temi de personalitatea unui om inseamna ca exista undeva o problema de comunicare.

Mi-a placut reactia celor de la PCNews, care au un concurs la care inca nu pot sa particip.

Biscoooooito, Carameeeeeelo e Chocolaaaaaate

Pentru ca e groaznic de cald afara, pentru ca nu imi place sa imi gasesc de treaba chiar daca mai este, pentru ca aveam nevoie de o pauza sa ma deretic prin apartament, mi-am luat doua zile de concediu. Si ce face omul cand moare de cald in timp ce rufele proaspat spalate stau la uscat, ventilatorul e pornit si calca rufe? Se uita la TV si mai vede si reclamele. Asa am izbutit sa vad azi o reclama teribil de amuzanta la Twix. Nu am izbutit inca sa gasesc si o versiune in limba romana a reclamei care este evident tradusa, asa ca fac un scurt rezumat: personajul principal se naste cu un tip verbal, care tine loc si de primul tipat la nastere, si de primul cuvant, si de cuvant scapat in cele mai ciudate/stresante momente, chiar si la nunta. Asa ca este in sfarsit trimis la un specialist. Unde isi intalneste cei mai buni prieteni, fara de care nu era complet. Iata si reclama:





PS: Unde a disparut nevasta? Sau a renuntat, satula de atata caramel?:D

Later Edit: imi place mai mult varianta asta decat cea in romana!