Clientii fericiti ma fac fericita

In ultima perioada nu am mai scris atat de des nu pentru ca nu as fi vreut sa ca nu ar fi fost subiecte: Romania trece prin criza si prin cutremure, au loc false sinucideri ale unor pseudo-vedete la TV, gripa porcina bantuie si ea.

Mi-am luat timp pentru mine. Dupa alergatura de Pasti pe la neamuri, dupa praznice si sute de mesaje la care am raspuns ca o maniaca, pentru ca pentru mine sintagma "in cel mai scurt timp posibil" chiar inseamna ceva, a venit si timpul sa primesc aprecierile.

Clientii fericiti ma fac fericita. Mai ales cand mai si marturisesc acest lucru.

Exista intotdeauna tensiune intre momentul in care clientul decide sa se adreseze in scris si cel in care receptioneaza un raspuns. Personal, urasc mesajele trimise vineri seara si pe care le gasesc luni dimineata. Pentru ca persoana care a scris respectivul mesaj este posibil sa astepte deja de doua zile un raspuns. Daca se aduna mai mult de 20 de persoane(cel putin), inseaman ca ai 20 de potential clienti impacientati.

Educarea romanilor in calitate de clienti se poate dovedi mult mai dificila decat in alte tari si acest fapt poate fi constatat si din modul in care acestia aleg sa comande produse on-line sau sa efectueze platile. Un articol interesant referitor la acest aspect regasiti si aici.

Am fost incantata cand o clienta a spus despre mine urmatoarele: "am ramas foarte placut impresionata de Ana Sandu care mi-a dat raspunsuri prompte, convingatoare; este entuziasta si se vede ca-i place ceea ce face".

In afara de a ma umfla in pene, adevarata intrebare este: de cate ori am multumit cuiva pentru ca si-a facut bine treaba?

Ziua de mers la cimitir

In Humulestii lui Creanga, acolo de unde sunt si eu, se merge in noaptea de inviere la cimitir. Cineva din familie - sau mai multi - porneste de la biserica cu lumina si oua rosii sau doar banuti. Cimitirul fiind pe un deal, siruri intregi de oameni alcatuiesc o privesliste placuta. Cimitirul se umple incat-incet de lumina si lumea se intoarce alaturi de cei care nu au plecat de la biserica pentru a asculta restul slujbei sau pleaca acasa sa se imbuibe.

Pe cand traia bunicul, care rezista de postea tot postul, era o placere ca dupa slujba, pe la orele 4, sa gustam nitel din toate si sa ciocnim cateva oua, dupa ce ne clatisem deja pe fata cu apa in care se pune un ou inrosit, banuti si flori. Bunicul avea acel talent de a alege cel mai puternic ou. A avut credinta puternica in faptul ca puterea de a sparge oua tine de durata vietii lui. Spre sfarsit, fie ca noi ii invatasem mestesugul, fie ii scazuse puterea de a alege cel mai strasnic ou.

Venind mai inspre vale, in zona Iesilor, am constatat ca pe aici se merge ziua in amiaza mare pe la cimitire, dupa Pasti. Pe langa cimitirul Sf. Vasile, de Izvorul Tamaduirii, inca de la 6 dimineata erau de vanzare flori si lumanari la porta cimitirului. Pe la 16, cand ne-am intors, numaram pe obositii "rapusi" prin santuri si sarsanalile cu pomana.

La Voinesti, locul unde a copchilarit un timp al meu sot, se merge de Duminica Tomei. Masini peste masini, paturi intinse ca la picnic inca de la ora 11, mese aranjate, fete de masa cat mai aspectuase, lumanari aprinse, hainele de mers la biserica sau la nunta(uneori aceleasi), copii chinuiti de hainele inca tepene. Preotii umbla domol de la un mormant la altul, intonand trei cantecele si primind "ceva" pentru osteneala. Oameni de-ai pomenilor navalesc peste tine imediat ce s-au terminat cantarile, turnand pahare cu vin de diferite soiuri intr-o budana, sucurile in alta budana si ingramadind oua rosii, cojonac si alte mizilicuri de-a valma in sacose uriase de rafie. Toata distractia, de la 11 si pana mai tarziu, pe la vreo 5-6-7, lasa in urma "raniti" de la atatea "cinstiri" si un praf gros pe ulitele satului.

Ca bonus, scuterul de mai sus, "gatit" si el cu o blana de oaie pentru marele eveniment de amintire a celor plecati dintre noi.

La 10 ani dupa terminarea liceului

Nu mi-a placut respectiva perioada atat de mult incat sa vreau sa o retraiesc, dar cu siguranta am si amintiri foarte frumoase din aceasta perioada, si mai ales oameni pe care as dori sa-i reintalnesc.

Ma regasec oarecum ciudat in aceasta perioada in care m-am apucat iarasi de invatat, de aceasta data despre tot ceea ce inseamna un bun management al relatiilor cu clientii, dar si in domeniul relatiilor publice si al advertisingului, domeniu in care am dezvoltat si o oarecare pasiune.

In lupta unora cu "romgleza' se pierd din vedere anumite aspecte, si anume acelea care tin de mai buna definire a unui cuvant intr-o anumita limba, de sensuri care sunt mai puternice in respectiva limba si care se pierd in traducere. M-a amuzat intotdeauna incercarea regretatului Pruteanu de a adapta fast-food in mancare rapida sau mancare la minut. Daca i-ar fi spus cineva acum ca exista un curent slow-food, probabil ca s-ar fi gandit la ceva de genul mancare pe indelete.

Revenind la chestiune, advertising are sensuri suplimentare fata de publicitate, termen de altfel si el folosit in mod eronat.

Inca nu m-am decis pe deplin daca sa-mi fac simtita prezenta la marele eveniment atat de meticulos organizat, dar ii rog pe cei cativa cititori ai acestui blog sa dea sfoara in tara pentru intalnirea de 10 ani a seriei care a finalizat in 1999 la Liceul Teoretic "Stefan cel Mare" Targu-Neamt, devenit intre timp Colegiu National.