Prajitura cu branza

Cand am plecat din Romania am lasat in urma si branza de vaca asa cum se face doar la noi. Combinatiile gasite in magazine sunt prea prelucrate dupa gustul meu si a face branza din laptele procesat deja nu este o optiune, mai ales ca prefer varianta pasteurizata.

Initial, pentru ziua lui Adrian ma gandisem sa fac o crema cu mascarpone pentru tort. In schimb am facut un tort cu multe mere si l-am glazurat cu ciocolata neagra.

Avand in vedere ca nu m-am gandit ce as putea face altceva cu singura cutie de mascarpone pe care am desfacut-o, mi-am zis sa incerc sa fac o prajitura. De aceasta data am ales sa nu caut o reteta si sa folosesc doar ce-mi vine la indemana si am prin casa.

Astfel, am amestecat 400-500 grame de faina cu vreo ceasca mare de lapte si un ou, 4-5 linguri de zahar si mi-am dat seama ca ar merge si niste unt. Untul era bocna in frigider asa ca am adaugat vreo 3-4 linguri de ulei si jumatate de pachetel de drojdie pulbere. Aluatul era lipicios si curgator, asemanator cu cel de chec.

Am lasat deoaprte aluatul, am ignorat ca trebuia sa stea la crescut si am amestecat cutia mica de mascarpone cu un ou, 2 linguri de zahar si esenta de vanilie.

Intr-o tava de paine/chec am asezat hartie de copt, am turnat 3/4 din aluat, crema de branza si am uniformizat deasupra si restul aluatului. Am presarat susan si zahar vanilat si am dat la cuptor la o treapta intermediara de caldura(adica intre mare si mic, habar nu am cate grade). Dupa vreo 20 de minute a incept sa miroasa frumos, asa ca am aruncat un ochi, am mai lasat vreo 10 minute, am lasat sa se raceasca in tava si am trecut la pozat.

Dupa cum vedeti, nu arata rau deloc. Probabil aluatul ar mai fi crecut daca l-as mai fi lasat nitel, dar si asa e foarte bun si interesat, o combinatie intre chec si placinta. Cred ca voi repeta experienta, chiar daca am turnat faina si zaharul direct din punga si uleiul direct din sticla, fara sa masor.

Incep sa ma pricep la prajiturit!

Mi-e dor de o cafea buna

Printre lucrurile de care n-am crezut niciodata ca-mi va fi dor se numara si cafeaua. Si la asta nu ma asteptam de loc, da chiar de loc. Adica sa luam datele: Spania este o tara destul de bine bazata din partea asta a Europei, printre putinele care au avut un impact urias asupra omenirii, au introdus culturi noi, relatiile lor cu lumea musulmana a avut beneficii si perioade de maxime tulburari.

Sotiorul meu drag nu bea cafea, astfel incat acest lucru ma face singura dependenta din casa. Ca orice dependenta care se respecta, la prima vizita in magazin cafeaua era pe lista. Ajung in fata raftului si... dezamagire! Nu numai ca nu regasesc nici una dintre marcile cunoscute si pe care le stiu ca sunt distribuitori internationali, dar oferta este JALNICA. Aproape am avut un atac de panica in fata numarului mic de variante intre care sa aleg.

Dupa ce am dat deoparte din lista de optiuni capsulele si cafeaua pentru expresor a trebuit sa fac o alegere.

Care au fost motivele pentru care am ales Marcilla, in ordinea importantei:
- am vazut la mama acasa un pachet pe care-l primise;
- sistemul de inchidere a cutiei parea promitator, in sensul ca-mi place sa tin cafeaua in recipiente cat mai bine inchise, in frigider, ceea ce contribuie la placerea ritualului de dimineata;
- era la oferta, doua pachete la pret promotional.

Prima mea greseala a fost ca nu am intrebat-o pe mama cum a fost cafeaua. Este fada, fara aroma si chiar si doua lingurite cu varf la cantitatea de o ceasca de apa(ceasca de apa=ceasca de ceai) nu-mi lasa acel "boom" de placere si energie cu care eram invatata.

Sistemul de inchidere e foarte bun si probabil cutia o voi pastra in frigider inca multa vreme, pana la alta mai buna/frumoasa.

Este o cafea "locala", adica firma producatoare are sediul in Barcelona. Partea rea cu a fi locala este adaosul de zahar. Asa ceva nu mi-as fi inchipui niciodata: sa vinzi cafea care are deja un adaos de zahar in ea. Excesul de zahar pare a fi intr-adevar o problema in acest colt de lume. N-am vazut sau simtit lucrul asta din prima pentru ca nu m-am asteptat si pentru ca nu beau cafeaua simpla, ci cu o lingurita de miere. Pe langa toate astea s-a adaugat si faptul ca am vazut reclama TV la aceasta cafea. Promovarea calitatilor mi s-a parut cu adevarat ofensatoare pentru iubitorii de cafea. Pana si Ford sau Doncafe(fosta Elite) e mai buna decat Marcilla. Pe cuvant! Si marcile amintite sunt considerate "low-cost" in Romania.

Dupa ce m-am luptat o saptamana sa gasesc aroma din cafea, mi-am mai dat o incercare si am ales Segafredo. Fiind produs italian, chiar daca nu chiar ieftin, este clar mult mai aromat. Ii multumesc pe aceasta cale unchiului Costel care ne-a facut cunostinta cu aceasta marca aducand-o direct din Italia in vremuri de demult. Acum diminetile imi sunt mai suportabile, chiar daca nu sunt perfecte.

Pe lista de cumparaturi din tara sau pe drumurile prin Italia, Germania sau Austria ori chiar in Romania se numara musai cafeaua. Trebuie sa-i dau dreptate lui Adrian: desi nu sunt nemtii mari consumatori de cafea, tind spre perfectiune si acest lucru se vedea si la cafea. Italienii sunt prea iubitori ai placerilor gustului ca sa o dea in bara taman aici.

Daca sunteti nefericiti ca locuiti inca in Romania, iata si o veste buna: aveti o cafea grozava si aveti de unde alege. Nu veti gasi aici Jacobs, Lavazza, Dallmayr, Amaroy, Tchibo, Julius Meinl, Davidoff, Carte Noire, Illy, marci pe care le vedeam in mod curent in supermarketurile din Iasi. Singura mea speranta este sa gasesc un magazin specializat care sa aiba la vanzare o cafea mai aromata fara adaos de zahar. Intre timp pot doar sa mai incerc sa-mi fac diminetile frumoase chiar si cu o cafea mediocra.

PS: Spaniolii au cafea proasta, lucru confirmat de prietenii nostri bautori de cafea si care locuiesc aici de ceva mai mult timp.

Cum sa mananci cherimoya/chirimoya

Asa cum spuneam intr-un post mai vechi, adaptarea la o tara noua inseamna pentru mine si deprinderea de noi placeri culinare in schimbul celor pe care le-am lasat in urma.

Fructele de cherimoya(numele in engleza) sau chirimoya(in spaniola) au felul lor propriu de a fi mancate pentru a ajunge sa le iubesti.

Primele doua fructe de chirimoya pe care le-am cumparat au venit imediat dupa experimentarea fructului pasiunii. Usor prea mandra de primul experiment, am cautat sa vad ce alte fructe voi gasi la piata. Descrierile gustului fenomenal al fructului m-au entuziasmat asa de tare ca nu am citit si restul. Dar na, daca in sudul Spaniei este un festival in octombrie doar pentru aceste fructe, cum as fi putut eu sa nu ma entuziasmez.

Asadar, de obicei, fructele se gasesc la piata mai crude si trebuie lasate sa se coaca pentru cateva zile. Fructul crud este verde, fara pete maro si opune rezistenta la presare. Fructele coapte sau care incep sa se coaca capata pete maro si au rezistenta unei piersici coapte sau a unui avocado copt. Daca sunt trecute de coapte, atunci gustul nu mai este prea bun.

Data trecuta am taiat si gustat fructul crud, lasand perechea sa se coaca. Mi-a placut asa de mut incat, pana sa vina Adrian, nu aveam cum sa-i mai demonstrez cat de bun a fost.

Din fericire duminica am gasit la un aprozar - purtand numele generic spaniol de Fruteria - fructe gata coapte si de dimensiuni foarte mari. Bucuria de a gasi fructe mari nu e de lunga durata, de vreme ce numarul samburilor este direct proportional cu marimea fructelor, lucru demonstrat stiintific de asociatiile producatorilor din California.

Fructele de la orice magazin/piata trebuie intai spalate bine, indiferent daca le curatati de coaja sau nu. Acest lucru este esential de vreme ce nu numai mainile tale au atins acel fruct, ci inca cel putin vreo trei persoane inaintea ta si asta in cazul in care fructele sunt in folie individuala.

Frunctele se taie in doua si se mananca cu lingurita continutul frunctului cat mai aproape de coaja, dand la o parte samburii. A doua varianta este curatirea intregului fruct si taierea acestuia in cubulete mai usor de manevrat.

Gustul acestor fructe este unic si poate fi asemnat cu o combinatie dintre para, capsuni, banana, mango, ananas si lamaie. Daca amestecati in cantitati egale pere, capsuni si banane si combinati cu putina zeama de lamaie poate obtineti gustul acestor fructe. Este incredibil de gustos si singurul sau defect este numarul mare de samburi. Fructele pot avea consistenta diferita si cunoscatorii le apreciaza pe cele mai fine, nu pe cele cu granulatia unor pere. Ca o dovada in plus a unicitatii, copacii produc fructe cu texturi diferite si la interior si la exterior, in acelasi copac si in acelasi timp.

Coaja si samburii nu sunt comestibile, toxicitatea acestora fiind destul de mare.

Cateva lucruri esentiale despre aceste fructe:
- au peste 75% apa, o gramada de fructoza, glucoza si fibre
- contin vitaminele A si C
- au multe minerale precum potasiu, magneziu, fosfor, calciu si fier
- contin niacina(B3), riboflavina(B2), tianina(B1), acid folic, acid ascorbic si antioxidanti

Sunt recomandate pentru :
- buna functionare a muschilor si a sistemului nervos
- colesterol
- probleme de tranzit intestinal(efect laxativ)
- hipertensiune, probleme cardiovasculare
- controlul nivelului zaharului din sange
- piele, dinti, oase, colagen
- favorizeaza formarea globulelor rosii si albe
- anemie
- stres

Fiind atat de dulce, nu are nevoie sa-i fie adaugat zahar la consumul in stare naturala si chiar si in retete adaosul de zahar este redus. Nu prea este indicat celor care vor sa scada din greutate(adica astia ca mine), dar este numai bun pentru copii, femei insarcinate, lehuze sau convalescenti datorita vitaminelor si mineralelor continute.

De abia astept sa ajung iarasi la piata sa-mi iau! In plus, ma tenteaza grozav sa incerc retetele de "happy chirimoya", adica amestec de pulpa fara samburi cu vin alb sau putin rom ori pulpa fara samburi inghetata, ca doar numele de alint pentru acest frunct sunt "ice-cream fruit" si "bublegum fruit".