marți, 8 februarie 2011

Prajitura cu branza


Cand am plecat din Romania am lasat in urma si branza de vaca asa cum se face doar la noi. Combinatiile gasite in magazine sunt prea prelucrate dupa gustul meu si a face branza din laptele procesat deja nu este o optiune, mai ales ca prefer varianta pasteurizata.

Initial, pentru ziua lui Adrian ma gandisem sa fac o crema cu mascarpone pentru tort. In schimb am facut un tort cu multe mere si l-am glazurat cu ciocolata neagra.

Avand in vedere ca nu m-am gandit ce as putea face altceva cu singura cutie de mascarpone pe care am desfacut-o, mi-am zis sa incerc sa fac o prajitura. De aceasta data am ales sa nu caut o reteta si sa folosesc doar ce-mi vine la indemana si am prin casa.

Astfel, am amestecat 400-500 grame de faina cu vreo ceasca mare de lapte si un ou, 4-5 linguri de zahar si mi-am dat seama ca ar merge si niste unt. Untul era bocna in frigider asa ca am adaugat vreo 3-4 linguri de ulei si jumatate de pachetel de drojdie pulbere. Aluatul era lipicios si curgator, asemanator cu cel de chec.

Am lasat deoaprte aluatul, am ignorat ca trebuia sa stea la crescut si am amestecat cutia mica de mascarpone cu un ou, 2 linguri de zahar si esenta de vanilie.

Intr-o tava de paine/chec am asezat hartie de copt, am turnat 3/4 din aluat, crema de branza si am uniformizat deasupra si restul aluatului. Am presarat susan si zahar vanilat si am dat la cuptor la o treapta intermediara de caldura(adica intre mare si mic, habar nu am cate grade). Dupa vreo 20 de minute a incept sa miroasa frumos, asa ca am aruncat un ochi, am mai lasat vreo 10 minute, am lasat sa se raceasca in tava si am trecut la pozat.

Dupa cum vedeti, nu arata rau deloc. Probabil aluatul ar mai fi crecut daca l-as mai fi lasat nitel, dar si asa e foarte bun si interesat, o combinatie intre chec si placinta. Cred ca voi repeta experienta, chiar daca am turnat faina si zaharul direct din punga si uleiul direct din sticla, fara sa masor.

Incep sa ma pricep la prajiturit!

Mi-e dor de o cafea buna


Printre lucrurile de care n-am crezut niciodata ca-mi va fi dor se numara si cafeaua. Si la asta nu ma asteptam de loc, da chiar de loc. Adica sa luam datele: Spania este o tara destul de bine bazata din partea asta a Europei, printre putinele care au avut un impact urias asupra omenirii, au introdus culturi noi, relatiile lor cu lumea musulmana a avut beneficii si perioade de maxime tulburari.

Sotiorul meu drag nu bea cafea, astfel incat acest lucru ma face singura dependenta din casa. Ca orice dependenta care se respecta, la prima vizita in magazin cafeaua era pe lista. Ajung in fata raftului si... dezamagire! Nu numai ca nu regasesc nici una dintre marcile cunoscute si pe care le stiu ca sunt distribuitori internationali, dar oferta este JALNICA. Aproape am avut un atac de panica in fata numarului mic de variante intre care sa aleg.

Dupa ce am dat deoparte din lista de optiuni capsulele si cafeaua pentru expresor a trebuit sa fac o alegere.

Care au fost motivele pentru care am ales Marcilla, in ordinea importantei:
- am vazut la mama acasa un pachet pe care-l primise;
- sistemul de inchidere a cutiei parea promitator, in sensul ca-mi place sa tin cafeaua in recipiente cat mai bine inchise, in frigider, ceea ce contribuie la placerea ritualului de dimineata;
- era la oferta, doua pachete la pret promotional.

Prima mea greseala a fost ca nu am intrebat-o pe mama cum a fost cafeaua. Este fada, fara aroma si chiar si doua lingurite cu varf la cantitatea de o ceasca de apa(ceasca de apa=ceasca de ceai) nu-mi lasa acel "boom" de placere si energie cu care eram invatata.

Sistemul de inchidere e foarte bun si probabil cutia o voi pastra in frigider inca multa vreme, pana la alta mai buna/frumoasa.

Este o cafea "locala", adica firma producatoare are sediul in Barcelona. Partea rea cu a fi locala este adaosul de zahar. Asa ceva nu mi-as fi inchipui niciodata: sa vinzi cafea care are deja un adaos de zahar in ea. Excesul de zahar pare a fi intr-adevar o problema in acest colt de lume. N-am vazut sau simtit lucrul asta din prima pentru ca nu m-am asteptat si pentru ca nu beau cafeaua simpla, ci cu o lingurita de miere. Pe langa toate astea s-a adaugat si faptul ca am vazut reclama TV la aceasta cafea. Promovarea calitatilor mi s-a parut cu adevarat ofensatoare pentru iubitorii de cafea. Pana si Ford sau Doncafe(fosta Elite) e mai buna decat Marcilla. Pe cuvant! Si marcile amintite sunt considerate "low-cost" in Romania.

Dupa ce m-am luptat o saptamana sa gasesc aroma din cafea, mi-am mai dat o incercare si am ales Segafredo. Fiind produs italian, chiar daca nu chiar ieftin, este clar mult mai aromat. Ii multumesc pe aceasta cale unchiului Costel care ne-a facut cunostinta cu aceasta marca aducand-o direct din Italia in vremuri de demult. Acum diminetile imi sunt mai suportabile, chiar daca nu sunt perfecte.

Pe lista de cumparaturi din tara sau pe drumurile prin Italia, Germania sau Austria ori chiar in Romania se numara musai cafeaua. Trebuie sa-i dau dreptate lui Adrian: desi nu sunt nemtii mari consumatori de cafea, tind spre perfectiune si acest lucru se vedea si la cafea. Italienii sunt prea iubitori ai placerilor gustului ca sa o dea in bara taman aici.

Daca sunteti nefericiti ca locuiti inca in Romania, iata si o veste buna: aveti o cafea grozava si aveti de unde alege. Nu veti gasi aici Jacobs, Lavazza, Dallmayr, Amaroy, Tchibo, Julius Meinl, Davidoff, Carte Noire, Illy, marci pe care le vedeam in mod curent in supermarketurile din Iasi. Singura mea speranta este sa gasesc un magazin specializat care sa aiba la vanzare o cafea mai aromata fara adaos de zahar. Intre timp pot doar sa mai incerc sa-mi fac diminetile frumoase chiar si cu o cafea mediocra.

PS: Spaniolii au cafea proasta, lucru confirmat de prietenii nostri bautori de cafea si care locuiesc aici de ceva mai mult timp.