joi, 30 aprilie 2009

Clientii fericiti ma fac fericita


In ultima perioada nu am mai scris atat de des nu pentru ca nu as fi vreut sa ca nu ar fi fost subiecte: Romania trece prin criza si prin cutremure, au loc false sinucideri ale unor pseudo-vedete la TV, gripa porcina bantuie si ea.

Mi-am luat timp pentru mine. Dupa alergatura de Pasti pe la neamuri, dupa praznice si sute de mesaje la care am raspuns ca o maniaca, pentru ca pentru mine sintagma "in cel mai scurt timp posibil" chiar inseamna ceva, a venit si timpul sa primesc aprecierile.

Clientii fericiti ma fac fericita. Mai ales cand mai si marturisesc acest lucru.

Exista intotdeauna tensiune intre momentul in care clientul decide sa se adreseze in scris si cel in care receptioneaza un raspuns. Personal, urasc mesajele trimise vineri seara si pe care le gasesc luni dimineata. Pentru ca persoana care a scris respectivul mesaj este posibil sa astepte deja de doua zile un raspuns. Daca se aduna mai mult de 20 de persoane(cel putin), inseaman ca ai 20 de potential clienti impacientati.

Educarea romanilor in calitate de clienti se poate dovedi mult mai dificila decat in alte tari si acest fapt poate fi constatat si din modul in care acestia aleg sa comande produse on-line sau sa efectueze platile. Un articol interesant referitor la acest aspect regasiti si aici.

Am fost incantata cand o clienta a spus despre mine urmatoarele: "am ramas foarte placut impresionata de Ana Sandu care mi-a dat raspunsuri prompte, convingatoare; este entuziasta si se vede ca-i place ceea ce face".

In afara de a ma umfla in pene, adevarata intrebare este: de cate ori am multumit cuiva pentru ca si-a facut bine treaba?

luni, 27 aprilie 2009

Ziua de mers la cimitir


In Humulestii lui Creanga, acolo de unde sunt si eu, se merge in noaptea de inviere la cimitir. Cineva din familie - sau mai multi - porneste de la biserica cu lumina si oua rosii sau doar banuti. Cimitirul fiind pe un deal, siruri intregi de oameni alcatuiesc o privesliste placuta. Cimitirul se umple incat-incet de lumina si lumea se intoarce alaturi de cei care nu au plecat de la biserica pentru a asculta restul slujbei sau pleaca acasa sa se imbuibe.

Pe cand traia bunicul, care rezista de postea tot postul, era o placere ca dupa slujba, pe la orele 4, sa gustam nitel din toate si sa ciocnim cateva oua, dupa ce ne clatisem deja pe fata cu apa in care se pune un ou inrosit, banuti si flori. Bunicul avea acel talent de a alege cel mai puternic ou. A avut credinta puternica in faptul ca puterea de a sparge oua tine de durata vietii lui. Spre sfarsit, fie ca noi ii invatasem mestesugul, fie ii scazuse puterea de a alege cel mai strasnic ou.

Venind mai inspre vale, in zona Iesilor, am constatat ca pe aici se merge ziua in amiaza mare pe la cimitire, dupa Pasti. Pe langa cimitirul Sf. Vasile, de Izvorul Tamaduirii, inca de la 6 dimineata erau de vanzare flori si lumanari la porta cimitirului. Pe la 16, cand ne-am intors, numaram pe obositii "rapusi" prin santuri si sarsanalile cu pomana.

La Voinesti, locul unde a copchilarit un timp al meu sot, se merge de Duminica Tomei. Masini peste masini, paturi intinse ca la picnic inca de la ora 11, mese aranjate, fete de masa cat mai aspectuase, lumanari aprinse, hainele de mers la biserica sau la nunta(uneori aceleasi), copii chinuiti de hainele inca tepene. Preotii umbla domol de la un mormant la altul, intonand trei cantecele si primind "ceva" pentru osteneala. Oameni de-ai pomenilor navalesc peste tine imediat ce s-au terminat cantarile, turnand pahare cu vin de diferite soiuri intr-o budana, sucurile in alta budana si ingramadind oua rosii, cojonac si alte mizilicuri de-a valma in sacose uriase de rafie. Toata distractia, de la 11 si pana mai tarziu, pe la vreo 5-6-7, lasa in urma "raniti" de la atatea "cinstiri" si un praf gros pe ulitele satului.

Ca bonus, scuterul de mai sus, "gatit" si el cu o blana de oaie pentru marele eveniment de amintire a celor plecati dintre noi.

miercuri, 15 aprilie 2009

La 10 ani dupa terminarea liceului


Nu mi-a placut respectiva perioada atat de mult incat sa vreau sa o retraiesc, dar cu siguranta am si amintiri foarte frumoase din aceasta perioada, si mai ales oameni pe care as dori sa-i reintalnesc.

Ma regasec oarecum ciudat in aceasta perioada in care m-am apucat iarasi de invatat, de aceasta data despre tot ceea ce inseamna un bun management al relatiilor cu clientii, dar si in domeniul relatiilor publice si al advertisingului, domeniu in care am dezvoltat si o oarecare pasiune.

In lupta unora cu "romgleza' se pierd din vedere anumite aspecte, si anume acelea care tin de mai buna definire a unui cuvant intr-o anumita limba, de sensuri care sunt mai puternice in respectiva limba si care se pierd in traducere. M-a amuzat intotdeauna incercarea regretatului Pruteanu de a adapta fast-food in mancare rapida sau mancare la minut. Daca i-ar fi spus cineva acum ca exista un curent slow-food, probabil ca s-ar fi gandit la ceva de genul mancare pe indelete.

Revenind la chestiune, advertising are sensuri suplimentare fata de publicitate, termen de altfel si el folosit in mod eronat.

Inca nu m-am decis pe deplin daca sa-mi fac simtita prezenta la marele eveniment atat de meticulos organizat, dar ii rog pe cei cativa cititori ai acestui blog sa dea sfoara in tara pentru intalnirea de 10 ani a seriei care a finalizat in 1999 la Liceul Teoretic "Stefan cel Mare" Targu-Neamt, devenit intre timp Colegiu National.

marți, 14 aprilie 2009

Astazi e ziua meeaaaa, zi frumoaaaaasa ca miiiiine...


Afara e frig, e mai mult innorat, dar ma simt foarte bine. Nu, nu ma apuc de versuri. Pur si simplu sotiorul m-a lasat sa-mi cumpar de ziua mea ceea ce doream, ca asa se fac cele mai bune cadouri.

Inca o zi, inca un an. Se pare ca ceea ce-mi doream anul trecut pe vremea asta imi doresc si acum. Se poate ca au fost lumanarile gresite...

vineri, 10 aprilie 2009

Vine si ziua mea



Pentru ca am vazut ca e util, iata ce nu-mi doresc de ziua mea:

-cani, pahare, seturi de cafea. Am destule pentru cat pot doi oameni folosi.

-vederi si felicitari sau sms-uri inutile. Daca tot vrei sa arati ca-ti pasa de mine, poti sa ma suni pentru 30 de secunde.

-bibelouri si alte chestii dragute de adunat praful prin casa. Nu am unde le expune.

Poti oricand sa ma impresionezi cu o carte buna sau cu un ghiveci de flori. Daca nu stii ce bijuterii imi plac sau ce cosmetice folosesc mai bine vezi sugestia anterioara.

Au inflorit magnoliile in Iasi! Nu-i asa ca e o zi frumoasa?

Mesaje de Pasti


Nu mai am inspiratie pentru mesaje de Pasti.

Fiecare om e diferit. Unii nu pot intelege asta.
Fiecare relatie e diferita. Unii nu pot intelege asta.
Oamenii pot avea si intentii bune. Unii nu pot intelege asta.

M-am saturat sa fiu judecata pentru ceea ce nu sunt. Nu imi mai pasa daca unii nu pot intelege asta.

Iata singurul mesaj de Pasti care imi place: " Inainte ne trimiteam scrisori generatoare de stari de contemplatie. Acum avem net si google si trimitem mesaje de fara inspiratie." E adaptat dupa: e-mesaje.ro.

Oamenii sunt plini de intentii bune atunci cand judeca relatia ta cu celalalt. Dar la fel de bine pot fi plini si de ... altceva.

M-am enervat destul, am plans destul din vina altora. Ipocrizie am intalnit in toate religiile, pe toate planurile: unii care iarna dar nu uita, unii care in fata iti spun rugaciuni si in spate te injunghie, altii care se cred mai priceputi decat restul si mint pe toata lumea.

Mi-am amintit de o carte care prezenta tocmai acest amalgam din viata oamenilor: Balciul desertaciunilor.

joi, 9 aprilie 2009

Iepurasi si alte cele


A inceput invazia iepurasilor. Care iepurasi? A celor de ciocolata, bineinteles. Toate magazinele sunt ticsite de iespurasi si oua de ciocolata, in cele mai diverse forme si ambalaje. Daca te stradui putin, puti gasi chiar si miei de ciocolata. Nu stiu daca se gasesc si iezi de ciocolata, ca nu i-am cautat de cornite.

Mesajul general pe care il transmit toate dulciurile astea: cumparati, cumparati cat mai mult! Si bietii parinti cumpara, ca nu prea au ce face.

De Cracin am cumparat o oferta de dulciuri cu un Mos de ciocolata la trei copilasi. Parintii nu le-au luat de astea, ca nu au mai avut de unde cu atatea serbari scolare si cu bomboanele din pom. Si parca nu venise Craciunul pe deplin fara dulciurile astea. Nu conteaza ca e mai putina ciocolata in minunile alea decat intr-o tableta si mai sunt si destul de greu de mancat pentru toti copiii, care oricum sunt draguri murdari de ciocolata pe fata.

Bombardarea copiilor cu reclame tinde sa ajunga la absurd. Recent, pe Jetix, am vazut reclama la absorbante. A fost o scapare sau cei sunt atat de multe adolescente care se uita pe postul asta? O fi fost difuzata reclama pentru mamici? Oare asta e publicul tinta al respectivului post de desene animate?

Citind la Groparu o intamplare legata de copii, nu pot sa nu ma amuz de ce au patit nasii nostri cu ai lor copiii.

Iata cadrul: sarbatorile Iasului, ingramadeala, zeci de comercianti pe strada, multi cu zeci de baloane in diferite forme.

Se ia un tata, care se intampla sa mai fie si preot, imbracat in haina de lucru - respectiv sutana - care se gandeste sa le ofere pustilor atentie si sa cinsteasca si Sfanta( in stilul lui Minulescu as completa "Din orasul cu trei sute de biserici").

Copii mici se stie ca au multe dorinte si nu prea vorbesc ei corect la inceputuri, de numai parintii lor ii pricep. E perioada care imi place cel mai mult, cand asculti copilul si apoi te intorci la maica-sa si o intrebi: ce a zis?

Fiind draga de Ioana in perioada cu pricina, a inceput sa strige din toate puterile, ca sa i se dea atentie: "Tata, pulelele!Vleau pulelele!"

Asa ca parintii s-au grabit sa caute cat mai repede banii si sa le cumpere copiilor baloane cu iepuri. Nu de alta, dar nu voiau sa faca reclama la altceva, cu atatea babe cuvioase in jur.

Morala: daca auziti un copil strigand o prostie, nu va grabiti, ca poate cere altceva, mai ales cu toata iepurimea din magazine acum.

Si o gluma mai veche.

Vine vecinul in vizita la parintii lui Bulisor si-l vede pe acesta invartindu-se prin casa si strigand "Ula".
Se intoarce spre parinti si spune:
- Ce dragalas e! Mai are putin si-l pronunta bine pe "r".
La care maica-sa.
-Nu, pe "r" il pronunta foarte bine. Doar cu "p" mai are ceva probleme.

miercuri, 8 aprilie 2009

Pentru ce va treziti dimineata?


Recent am descoperit un concurs pe AltIasi in care se primeste invitatia de a discuta despre motivele personale pentru care merita sa te dai jos dimineata din pat.

Recunosc faptul ca participarea la aceste concursuri, pe langa premiile oferite, imi ofera si sansa de a ma gandi mai bine la ceea ce ma reprezinta.

Motivele mele, ca raspuns la intrebare, mai jos.

In fiecare zi imi spun ca "Astazi este o zi frumoasa!", ca viata trebuie traita asa cum este ea, cu bune si rele, cu bucurii si suparari. De fiecare data cand am pornit la drum cu orice m-au insotit atat lucruri frumoase cat si suparari. Esential este sa te concentrezi pe lucrurile bune, sa le faci sa dureze mai mult macar prin revenirea asupra lor.

In fiecare dimineata fiecare dintre noi ar trebui sa-si reaminteasca obiectivele sau visele mai vechi sau mai noi. Fiecare rasarit de soare ma entuziasmeaza. Imi este imposibil sa ma trezesc prost dispusa atunci cand pisica mea vine imediat la mangaiat, cand soarele straluceste sau cand ploua frumos afara, cand am alaturi persoana iubita si cand incercam impreuna sa ne realizam visele: casa noastra, copii nostri, batranetea noastra insorita.

Mai demult am primit un e-mail care spunea cam asa: nu fi suparat ca nu ai gasit loc de parcare aproape, bucura-te ca poti merge si poate ca faci putina miscare; nu fi suparat ca te-a trezit cainele vecinilor de dimineata, bucura-te ca poti auzi vorbele de dragoste ale celui/celei drag sau muzica preferata.

Nu toti putem sa mergem la teatru sau la film sau la opera sau sa ne cumparam cartile dorite, dar putem cumpara un cd sau ne putem uita la tv la un film bun, putem merge la o plimbare in parc, mai ales ca magnoliile sunt pe cale sa infloreasca in Iasi.

Viata e frumoasa si mai ales prea scurta ca sa nu te implici cat mai mult in trairea ei.

Fiecare traieste in felul lui bucuriile vietii: unii lenevind in pat, bucurandu-se de caldura patului si ascultand pasarelele, altii ascultand muzica preferata sau alergand in parc. Important este sa te concentrezi mai mult asupra lucrurilor frumoase decat asupra celor neplacute.

Asta e ceea ce am simtit in momentul respectiv, dar mi-au placut si urmatoarele motive:
-pentru ca stiu ca fiecare aduce ceva nou de fiecare data;
-pentru ca vreau sa aduc un zambet in viata cuiva;
-pentru ca imi place mirosul cafelei dimineata;
-sa ma bucur de toate lucrurile mici care dau mai multa savoare vietii;
-sa iti privesti persoana iubita in timp ce doarme.

Concursul e o adevarata provocare si va invit la ea.