marți, 26 iulie 2011

Ma mut!

...si nu e vorba de bancul cu "marmacia"! In curand, in haine noi si croite special pentru postarile mele, vine cu mare tam-tam www.anasandu.ro. Domeniul l-am cumparat, formatul urmeaza sa fie bibilit de sotiorul meu cel drag si, de acum inainte, nu mai am nici un motiv sa nu postez. Inca sunt in tratative cu mine insami daca sa adaug si fostele posturi de pe yahoo360(rest in pieces!). Mai vedem!

Intre timp, salutari din vacanta!

duminică, 19 iunie 2011

Mama, mira!


De la o vreme, fiecare femeie incepe sa constientizeze ca nu mai este chiar o pustoaica. Daca nu si-a acceptat inca modul in care arata si propria personalitate, probabil ca din acel moment va incepe sa o faca. Asta daca nu se amageste pentru totdeauna.

Pentru femeile care isi doresc copii, acesta va fi momentul in care vor privi cu jind la momentele de afectiune manifestate de celelalte mame pentru copiii lor, se vor uita la carucioare, la jucarii, la scaune pentru masina si vor jura ca ele nu vor proceda precum mamele care au un comportament ciudat fata de copii lor pe strada.

Pentru mine, de exemplu, fumatul langa copiii este o adevarata crima. Nu am prea multe de spus impotriva celor care fumeaza, fiecare isi distruge organismul asa cum vrea. Dar sa-ti silesti copiii sa fumeze 70% din ceea ce fumezi nu este corect. Lasa-l sa faca singur alegerea asta, atunci cand va constientiza pe deplin ce inseamna acest lucru. Sa-ti tii copilul pe umeri si sa ai tigara aprinsa in gura e o imbecilitate, indiferent daca esti sau nu in spatiu deschis. Sa ai copilul in carucior si sa fumezi nu e un lucru mai breaz.

Sa-i dai unui copil sub un an 200 ml de suc acidulat cand ai apa pe masa este iarasi o problema. Unora le trebuie cursuri pentru a fi parinti sau pentru a fi responsabilizati. Bauturile carbogazoase sunt destul de nocive si pentru un adult, daramite pentru un copil care are un volum al stomacului atat de mic. In momentul in care am vazut la o terasa o mama facand aceast lucru i-am spus lui Adrian sa ma traga de-o ureche daca s-ar intampla vreodata sa fac acest lucru.

Probabil ca multe dintre "ce am sa fac" si "ce nu am sa fac" cand voi fi mama se vor schimba. Sau poate nu, pentru ca am avut amandoi destul timp sa ne gandim la asta. Dar am inceput sa am infatisare de mama. Prietena mea, A., imi spunea mereu ca sunt mamoasa. Acum, de cate ori iesim la plimbare si suntem intr-o zona extrem de fotografiata, doar daca sunt langa sotior acesta este solicitat sa faca si altora fotografii.

Mai zilele trecute eram in supermarket, examinand niste branzeturi. Si m-am trezit trasa de mana de-o fetita care imi arata nu stiu ce crema de branza. Pana sa se dezmeticeasca, imi bagase deja in fata ochilor produsul si imi spusese "Mama, mira!". I-am zambit si m-am uitat in jurul meu ca s-o identific pe mamica, imbracata asemanator cu mine si cu usoare asemanari fizice. Si mi-am amintit de momentul in care, la plimbare cu parintii mei prin Mamaia, am prins mana unui strain si am mers cu el de mana pentru o bucata de vreme, pana am ridicat capul sa spun ceva si m-a intampinat o fata zambitoare cu mustata(tata nu a purtat mustata in viata lui). Momentul acela de panica este greu de uitat. La fel si zambetul si usurarea de a-ti regasi parintii la un pas departare.

Acea fetita m-a facut sa retraiesc si sa simt cu toata intensitatea momentul acela indepartat din copilaria mea. Clipe nepretuite pe care le-am trait din nou, de aceasta data pentru prima data din perspectiva necunoscutului amabil. Oare sa-mi cumpar o mustata?

vineri, 17 iunie 2011

Copii in Spania


Sa ai un copil in Spania poate aduce neobisnuit de multe avantaje pentru acel copil. Sa ai un copil in Catalunia iti poate aduce si niste dureri de cap suplimentare, mai ales ca la scoala se vorbeste catalana si este aici limba oficiala de studiu, pe langa spaniola.

Avand in vedere ca majoritatea cuplurilor care au copii au trecut de prima tinerete si aici perioada de "incercari" este de un an, guvernul spaniol incurajeaza natalitatea inclusiv prin investitii majore in programul de fertilizare in vitro. Acest fapt este benefic si pentru tara si pentru cuplu, prin sistemul de asigurare/coasigurare de sanatate statul suporta o parte din cheltuieli. Asa se face ca numarul de gemeni pe care-i vedem pe strada este cu muuuult mai mare decat in Romania si ne face sa speram ca exista o sansa si pentru gemenii pe care mi-i doresc.

Numarul de parcuri pentru copii este impresionant si, foarte important, primariile incearca sa faca fiecare parc pentru copii unic, oferind cat mai diverse si neasteptate forme de zbenguiala. Nu de putine ori am regretat ca nu am varsta si greutata pentru a profita de unele minunatii. Le pune la bataie imaginatia in zeci de feluri.

Chiar daca programul de scoala este mai lung decat in Romania si numarul de activitati extrascolare mai mare, vacantele sunt aici un exemplu prin numarul de activitati, targuri si evenimente disponibile pentru copii. Un copil care are unde sa-si elibereze energiile este mult mai fericit si multe dintre activitati ii implica si pe parinti. N-am auzit pana acum fata vecinilor urland, tipand sau plangand. Nici in parcuri nu i-am auzit urland. Singura galagie pe care o aud in vacante, la sfarsit de saptamana sau dupa ora 5 sunt cantecelele sau strigatele de joaca. Nici pe ceilalti copii din zona nu i-am auzit vreodata sa utilizeze strigatele acelea care implica de obicei pedepsele sau rasfatul precum prin Romania. Poate ca am avut noi noroc sau poate se poate face educatie si in alt fel.

Cu tot numarul mare de activitati disponibile, unul din patru copii spanioli este obez. Acest lucru este surprinzator intr-o tara in care oamenii fac sport si la varste inaintate. Nu de multe ori am vazut oameni peste 70 de ani alergand, mergand cu bicicleta, pe role sau chiar facand plimbari alerte. Foarte putini au gabaritul depasit si asta ne-a facut sa acordam mai multa atentie miscarii. Plimbarile de cateva ore au devenit obisnuinta si pentru noi.

Acest stil de viata a adus insa si presiuni suplimentare pentru copii si adolescenti. A crescut numarul celor care sufera de diferite afectiuni articulare sau care sunt nevoiti sa ajunga la interventii chirurgicale. Deloc surprinzator, majoritatea sunt "fotbalistii lui tata". Pentru o tara care a castigat Cupa Mondiala si pentru un club care a jucat foarte bine in ultima perioada, nu-i greu de ghicit cauzele.

As vrea sa am un copil aici? Da! Ar fi si un avantaj o perioada mai mare de lucru inainte pentru a primi bonusul acordat de stat. Si faptul ca nu trebuie sa dai mita la femeia de servici care da pe jos si schimba asternuturile, la portar, la asistente, la moasa, la anestezist, la doctori, la asistente sau la orice om cu care intri in contact intr-un spital. In plus, daca doresti musai, poti cere cetatenia spaniola pentru copil dupa un an, facand dovada ca ai locuit impreuna cu copilul in Spania in toata aceasta perioada. Acest lucru nu are de a face cu alocatia, insa nu stiu inca daca acordul in privinta dublei cetatenii a fost semnat intre Romania si Spania. In caz contrar trebuie sa alegi o singura cetatenie.

joi, 9 iunie 2011

Ce postam la status


Nu o singura data mi s-a intamplat sa raspund la un status sau sa fiu cat pe ce sa raspund la statusul cuiva inainte de a citi si restul comentariilor. Atunci cand postezi ceva poti macar sa te asiguri ca e relevant pentru mai multa lume. Daca vrei sa te adresezi unei singure persoane sau unui grup anume seteaza optiunile astfel incat doar acea persoana sa vada statusul tau.

Cum faci asta: mergi pe pagina ta, scrie statusul pe care vrei sa-l postezi. Inainte de a-l publica selecteaza optiunile de publicare. Se deschide fereastra de mai sus. Selectezi persoana/grupul caruia te adresezi. Si finalizezi actiunea.

Nota: merge foarte bine sa folosesti aceasta optiune de 1 Aprilie pentru un prieten care stie de gluma. Postezi(vizibil doar pentru el/ea) un secret pe care ai jurat sa nu-l dezvalui. Si astepti reactiile.

Asadar: daca intentionezi sa scrii ceva ironic doar pentru o anumita persoana, faci o gluma pe care nu o inteleg decat doi oameni din toata lista sau pur si simplu te plictisesti, mai bine te abtii sau folosesti optiunile. Altfel, eu si ceilalti care mai aruncam cate un ochi la ceea ce scrii(doar pentru asta se presupune ca scrii!) vom comenta intr-un fel sau altul daca stelele sunt asezate intr-o anumita combinatie, daca suntem in buna dispozitie sau daca ne plictisim si noi de partea cealalta a unui alt monitor, de exemplu.

Cand postezi pentru toata lumea, imagineaza-ti ca multi iti vor raspunde. Si s-ar putea sa nu ne intereseze:

- starea vremii. Pentru asta exista meteo si aplicatii online, nu vrem sa luam painea de la gura metereologilor.

- cat de grozav(a) este noul tau iubit(a). Status de genul "XY este grozav(a). Il(O) iubesc!" sunt jalnice. Pisicile mele sunt grozave! E adevarat pentru mine, dar nu intereseaza pe nimeni.

- ce fac membrii familiei tale. Nu ma intereseaza daca a obtinut marirea de salariu pe care si-o dorea de jumatate de an. Poti foarte bine sa le spui acest lucru doar prietenilor comuni. Sunt sanse mari ca eu sa nu-l cunosc pe fratele tau, pe varul de-al doilea dupa matusa de pe tata sau chiar pe parintii tai.

- daca ai ceva care te-a incantat, spune macar de ce si cum. "Ma doare capul" nu e interesant. "Ma doare capul dupa cheful monstru de aseara de la ziua sefului" este intr-adevar interesant, mai ales intr-o zi de luni(lucratoare). "Ziua de ieri a fost grozava" este un exemplu la fel de prost. N-am fost acolo ca sa stiu de ce a fost ziua ta grozava!

Sunt multe alte exemple si probabil unele sunt mai relevante decat altele in functie de grupul de prieteni pe care-l ai sau caruia te adresezi.

Imi place sa interactionez cu prietenii mei, dau atentie la ceea ce postezi la status. Inteleg ca e vorba de starile tale de spirit si ma bucur ca le imparti cu mine. Imi place sa vad ca si altii se bucura(sau nu) de un meci de fotbal, de cafeaua de dimineata, de ciresile dupa urechi, de ghidusiile unei pisici sau de o bere buna. Dar nu te astepta sa pui ceva generic, sa raspund si apoi sa spui ca nu mi te-ai adresat!

Daca-i la statusul tau, daca pot vedea ce ai scris, atunci pot presupune ca partial(sau total) mi te-ai adresat. Stiu ca sunt mai multe optiuni decat te-ai fi gandit, dar, daca nu stii sa le folosesti, gandeste de doua ori inainte sa postezi.

Cele mai bune idei


Cele mai bune idei vin inainte de a adormi. Ai gasit pozitia perfecta in care obtii maxim de comfort de la corpul tau, patura sta exact asa cum trebuie, temperatura e perfecta, nici o lumina nu-ti tulbura pleoapele, nici un sunet nu trece de starea ta de bine si atunci... te loveste ideea geniala! Ideea perfecta pentru a o impartasi cu sotul, cu prietenii, cu necunoscutii de pe blog.

Si mai rau este ca ajungi sa o formulezi atat de perfect incat iti pare rau ca nu ai un carnet langa pat. Sau te-ai putea ridica sa notezi ideea in agenda, riscand sa pierzi momentele perfecte in care corpul tau e pe aceiasi lungime de unda cu universul.

In momente ca astea mi-as dori sa am la indemana cristale riduliene care sa inregistreze in mod automat gandurile mele, la fel cum se intampla in seria Dune a lui Frank Herbert. Daca viitorul imediat ar pune la dispozitie un dispozitiv care sa inregistreze gandurile doar printr-un act de vointa si fara a implica eforturile si asa reduse ale prezentului, mai ca m-as oferi voluntara.

miercuri, 8 iunie 2011

Si altii o comit


Multa vreme s-a vorbit de Costel Busuioc la fel cum vorbesti de o mare revelatie muzicala si ca o baza pentru faptul ca romanii au talente si valori si nu stiu sa le foloseasca. Daca doar romanii o comit, atunci cum de a ajuns Maya Wirz sa conduca 13 ani un autobuz in Elvetia cu asa o voce? Pana la urma e vorba de Elvetia, tara care are posibilitati materiale de invidiat.

A participat la un concurs de talente - “Die grössten Schweizer Talente” (Elvetienii au talent)- si abia apoi Sony i-a oferit un contract. Puteti citi intreaga poveste aici.

Data viitoare cand mai faceti comparatii, intelegeti ca se mai intampla si la altii, din diferite motive. Oamenii nu ajung intotdeauna sa foloseasca la maxim darurile cu care i-a binecuvantat natura sau atunci cand isi doresc sa o faca. Dar pot fi fericiti si altfel. Si pot sa munceasca si altfel pentru a-si castiga existenta. Sa te bucuri de ce ai poate fi un dar la fel de mare!

duminică, 5 iunie 2011

Banca Sfantu Duh

Mi-au trebuit si mie cateva momente ca sa procesez informatia. Dar chiar exista: Banco Espírito Santo S.A., Sucursal en España. Si Ronaldo este vedeta care apare in clipul promotional.

Dar asta nu este de ajuns sau va simtiti derutati, atunci nu ezitati sa beti o bere Alhambra. In timp ce o savurati sau dupa puteti canta "Aleluia". Cel putin asta da de gandit reclama.



Dupa ce terminati cu banca si berea, puteti sa urmatiti cu interes un serial politist a carui actiune are loc in Nueve York. Ma intreb daca Nicolas Cage devine Nicholas Jaula, un fel de Nae Cusca in romana.

sâmbătă, 4 iunie 2011

Viata in reclame


Un slogan are puterea de a te influenta, chiar si inconstient. Daca nu la nivel de cumparator, atunci la alte nivele, pe care le percepi(sau nu) mai tarziu. Pentru mine, reclamele reprezinta o ocazie nemaipomenita de a invata spaniola: se repeta, unele folosesc slogane deja cunoscute, sunt amuzante sau imi pun imaginatia la treaba.

Ce am invatat pana acum:

- "Compartida, la vida es más" - atunci cand o imparti cu altii, viata e mai frumoasa. Campanie desfasurata de Movistar. Chiar daca nu e chiar din campania actuala, puteti sa va faceti o idee cu un clip mai vechi care mi-a placut:





- "Cuida de ti" - ai grija de tine. Cine altcineva decat Garnier, daca mai era nevoie sa mai spun.

- "Disfrutate" - enjoy it - bucura-te. Verbul asta e atat de folosit in reclame incat e mai mult decat un cliseu. Bucurate-te de un nou plan financiar, de o noua masina, de cereale, dulciuri si cate si mai cate.

- "Tiempo de verano", folosit in clipul publicitar pentru produse de plaja al El Corte Ingles alaturi de "Summer time". Pentru ca spaniolii nu prea stiu engleza si pentru ca merge. Probabil ca in romana ar suna teribil sa traduci intr-o reclama altfel decat "magia verii", dar asa o sa ajungem sa avem generatii tampite daca legea titrarii filmelor se aproba.

vineri, 3 iunie 2011

Atacul castravetilor


Campania de imagine pentru promovarea castravetilor spanioli are un clip foarte interesant si un slogan pe masura: "Estamos contigo, pepino!" Asa am reusit si eu sa invat foarte bine cum se spune castravete in spaniola. Desi tot sunt reticenta fata de legumele care nu se pot gati.

Puteti accesa pagina televiziunii de aici(de unde am postat si imaginea de mai sus). Mai jos aveti si clipul:

joi, 2 iunie 2011

Castraveti spanioli buni, castraveti germani rai


Cand a fost cutremur in sudul Spaniei lumea s-a aratat nitel ingrijorata. Asta pana le-am spus ca nu stiu de nici un cutremur, am dat drumul la televizor si am vazut ce s-a intamplat in localitatile afectate.

Acum am primit sfat sa nu mananc castraveti. Vestea buna este ca prefer salatele fara castraveti, atunci cand am de ales. Si rosii am cumparat inainte de aceasta "criza". Doar salata nu am cumparat, dar cred ca am sa supravietuiesc.

M-am amuzat la stirile prezentate zilele astea de televiziunile spaniole: germanii dau vina pe castravetii spanioli, spaniolii dau vina pe castravetii germani. Intr-o piata germana era un afis cu "zona libera de E-coli". Pe la o ferma spaniola toti muncitorii muscau cu sarg din castraveti pentru camerele de filmat. Macar sa le fi dat si niste sare!

Ultimele stiri: studiile efectuate au demonstrat ca productia de castraveti spaniola nu este vinovata de cazurile de E-coli aparute. In afara de campania de imagine in desfasurare deja, guvernul spaniol se pregateste sa ceara despagubiri de la UE pentru pierderile inregistrate deja si pentru daunele aduse imaginii. Cu toate astea, de vreme ce multe comenzi au fost anulate, vestile nu sunt prea grozave. Dar mandria spaniola a fost razbunata!

Intre timp, unele restaurantele nu mai servesc salate crude si legumele sunt sigure daca sunt bine spalate si fierte. Au fost deja initiate campanii de imagine atat la nivelul marilor lanturi de magazine, cat si la aprozarele particularilor, de exemplu standuri unde sunt gatiti castraveti, un kilogram de castraveti gratis la cumpararea unui alt kilogram de legume, zeci de campanii ale blogosferei spaniole cu retete in care sunt inclusi castravetii si aruncarea gainii moarte in curtea germanilor.

Vestea buna: este sezonul cireselor aici si ofertele sunt grozave si ciresele bune, spre deosebire de capsuni.

Cine e la usa?

De curand am descoperit ca avem vecini noi. Cam in aceiasi maniera in care afli si in Romania: s-au apucat de bocanit, taiat, spart, bubuit si toate celelalte zgomote care sunt asociate cu redecoratul. Acum sunt in faza la batut in perete repetat, de zici ca am muzica data la maxim si trebuie sa fiu oprita. Si asa ma tenteaza sa le raspund intr-o maniera asemanatoare!

La inceputul saptamanii, imediat dupa ce a sosit acasa si sotiorul, aud soneria. De fiecare data cand aud pe cineva la usa am doar cateva optiuni: ne-au venit prieteni in vizita(acum foarte putin probabil, mai ales pe neanuntate), sunt unii care cer bani, altii vor sa ma intrebe de chestiuni religioase sau, lucru mai rar si nu chiar placut, am facut ceva ce nu le convine, precum pus mancare la porumbei(pe asta am comis-o!), pus masina de spalat la ore imposibile(am pacatuit de cateva ori) sau ascultat manele la maxim(inca nu, dar pentru vecini enervanti este o metoda, eventual Sinfonia a 9-a pentru manelisti). Asa cum poate oricine banui, nu eram entuziasta pentru ca nu ma asteptam sa fie vreo vecina cu prajituri la usa.

Am deschis usa si imediat dupa salutul de rigoare am auzit ceva ca un lung turuit in spaniola din care nu am inteles prea multe. Moment in care i-am spus sa o lase mai incet ca nu pricep bine spaniola. Asa am priceput ca a lucrat in baie si ma roaga sa vad daca am apa. De cateva ori. Si apoi a insistat sa afle de unde sunt. Si eu am incercat sa ma fofilez, pentru ca m-am saturat de "oh!"-ul de dupa. N-am scapat! Asa ca mi-a spus cu incantare ca e din Bulgaria. Acum, care erau sansele ca niste roamani sa fie vecini cu niste bulgari? Ei bine? Aud? Dar ca noi sa ne intelegem in spaniola?

Surprizele pe care le ofera viata cateodata sunt atat de surprinzatoare! Aproape ca o bomboana buna cu caramel. Sau cu cafea! Sau ca un bun cliseu.

miercuri, 1 iunie 2011

Prezentatori de meteo


Ce m-a surprins foarte mult la prezentarea stirilor pe posturile spaniole disponibile este eleganta prezentatorilor. Nici unul dintre ei, barbat sau femeie, nu exagereaza cu nimic. Nu am vazut nci o brosa/accesoriu vestimentar ciudat cum poarta Esca, nici un costum in 10 culori si 5 bucati diferite de material(ca sa nu mai vorbesc de croiala) cum poarta Budu(Florin Busuioc) si nici sani pe afara(chiar la propriu in emisiunea lui Razvan si Dani) sau fuste lungi doar cat sa acopere esentialul la prezentatoarele de meteo. Toti sunt eleganti, dar stirile pe care le prezinta ies in evidenta, nu hainele.

Uneori cred ca prezentatorii romani de stiri se cred la o prezentare de moda sau vor sa forteze bunul simt la cat de ciudat se imbraca.

Bineinteles ca din cand in cand isi fac prezenta la stiri si barfele. Dar mancar sunt barfe care intereseaza pe toata lumea. Astazi, de exemplu, s-a dezbatut daca regele este sau nu bolnav de cancer si daca actul de numire a princepelui va fi semnat mai repede. Tinand cont ca e vorba de imaginea unei intregi tari, cred ca e o barfa destul de importanta. Dar nu am vazut nici o "stire sportiva" cu viata de noapte a fotbalistilor sau cu iubitele lor. Si in mod sigur ziarele lor de scandal trateaza si aceste chestiuni, mai ales cu noii campioni ai cupei.

Am descoperit aici si seriale asemanatoare cu celebrele "La bloc", "Scene de caznicie" si, bineinteles, o gramada de emisiuni cu vedete mai mult mai mai putin expirate care vorbesc prea mult.

Anul acesta, pe Facebook am primit o cerere de prietenie de la Toate Stirile Din Tara. Mi-am zis ca nu ar strica sa fiu la curent cu ce se mai intampla prin tara. Asta pana au inceput sa apara zeci de "stiri" cu Iri si Moni, cu Pepe si Oana sau zeci de bucati de stiri preluate partial din unele ziare, niciodata stirea intreaga pentru care trebuia sa mergi pe pagina ziarului. In momentul in care m-am convins ca nu am stiri ci doar barfe am dat "unfriend". Asa ceva nu ma interesa nici in tara, la ce m-ar interesa acum? Paginile ziarelor sunt mai interesante. Mediafax e mai interesant!

Stirile care ne intereseaza, emisiunile la care ne uitam, cartile pe care le citim ne definesc! Daca ne intereseaza doar trivialul atunci avem o problema. Daca ne intereseaza doar umorul de slaba calitate, atunci avem o problema.

marți, 31 mai 2011

Stim cu adevarat sa apreciem?


Romanii nu stiu sa-si aprecieze la devarata valoare bogatiile pe care le au. Padurile care ne inconjoara si zecile de animale care vietuiesc au un farmec pe care il apreciam si inainte, dar acum il apreciez si mai mult.

In una dintre duminici am iesit la o plimbare la pas pe un drum mai putin circulat. In zona este interzis focul, dar asta nu-i impiedica pe spanioli sa iasa la iarba verde. Mai bine de 20 de masini erau parcate doar in zona in care ne-am plimbat noi. Oamenii erau asezati pe scaune pliante, in natura, fara muzica, discutand sau mancand mancarea pe care au carat-o de acasa. Si zona in care stateau sa "comunice cu natura" era, dupa toate standardele cu care am fost invatata, jalnica. Smocuri de iarba, palcuri de tufisuri, copaci de toate felurile, dar nimic care sa semene cu frumusetea padurilor noastre. Zonele de langa orase arata mai bine in Romania(nu si la fel de curat). Dar ei stiu sa se bucure de ce au.

Inca un exemplu: delta Llobegratului seamana foarte mult cu un canal ceva mai lat. Dar e a lor, au brosuri cu fauna si vegetatia si au grija ca ceea ce a mai ramas sa supravietuieasca. Nu am vazut pana acum in viata mea atatia lilieci seara. Cotofene cu gramada. Randunici, egrete, pescarusi, rate cu tot cu pui, mierle si nu m-ar mira sa fie si altele pe care nu le-am vazut si pe care nu le cunosc. Nu mai mult de azi dimineata sotiorul ma intreba daca nu cumva se aude o pupaza. I-am spus ca nu stiu, ca in Humulestii lui Creanga, acolo unde am copilarit, nu le-am auzit niciodata. Se prea poate sa fi fost, desi cu atatea bipuri si semnale electronice este usor sa gresesti.

Alt exemplu: in Cehia se promoveaza foarte mult drumetiile. Drumetii de dragul drumetiilor, al miscarii si a admirarii naturii. M-am amuzat cand in una dintre fotografiile fratiorului era un semn(marcaj) catre un "copac frumos". Si nu, nu l-am gasit nemaipomenit de frumos. Dar era acolo: ceva care merita vazut.

Prin comparatie, in Targu Neamt se poate face o drumetie prin padure spre monumentul Vanatorilor de Munte(primul escadron din Romania) si apoi spre Cetatea Neamtului. O excursie de vreo 3 ore. O excursie pe care am facut-o si cu regretatul si nebunaticul profesor Ticu, in plina iarna, si pe post de ghid pentru prieteni vara. Si e asa de frumos drumul si asa de prost marcat incat si cu profesorul ne-am ratacit, si prietenele mele au crezut ca am ganduri criminale cand am ajuns intr-o zona nemarcata. Pentru ca este atat de greu sa pui niste marcaje pe copaci!

Trebuie sa incetam sa ne mai plangem de mila si sa facem cei cativa pasi mici, individuali, pentru a promova ce avem.

Va recomand din toata inima traseul de mai sus: aer curat, padure frumoasa, privesti minunate si un pic mai aproape de istorie in Cetatea proaspat renovata. Adresati intrebari ghidului, e o sursa grozava si pentru mine chiar si acum. Luati artizanat autentic, nu chinezarii, de la poalele Cetatii. Stati la o pensiune langa padure in zona. Vizitati manastirile pentru frumusete daca nu pentru a adresa rugaciuni. Incepeti sa vedeti ce e frumos in orasul vostru!

In fotografie: biserica de lemn dupa Manastirea Neamt, pe drumul spre Schitul Icoana.

luni, 23 mai 2011

Cine mustaceste?



In timp ce la o femeie este de asteptat sa-si ingrijeasca parul de pe fata cat mai bine, asta incluzand firele rebele de la sprancene, mustata, excesul de fire din nas sau de pe langa urechi, parul de pe fata barbatilor a avut si are atatea tendinte incat ar putea fi publicata o carte(daca nu a fost deja publicata) cu evolutii, sensuri si implicatii.

Cu toate astea, daca o conditie necesara pentru pastrarea locului de munca tine de inlaturarea unei musteti, ai fi de acord sa o dai jos? Poate ca e ca si cum unei femei cu par lung i s-ar cere sa si-l scurteze sau sa si-l vopseasca fara a lua in considerare dorintele personale.

Unui angajat de la o agentie de securitate si paza din Dubai i s-a pus in fata o asemenea alternativa si a zis nu. Linkul aici.

Ceea ce este ciudat este ca acest lucru se intampla intr-o tara majoritar musulmana, unde este nu numai acceptata, dar chiar incurajata cresterea parului facial. In traditia islamica, barbatii trebuie sa-si pastreze barba si sa-si scurteze/ingrijeasca mustata.

Sunt cateva aspecte pe care articolul citat nu le aminteste.

Majoritatea celor care au plecat din India pentru a lucra sau chiar a trai in alte tari fac parte din clasa bogatilor, nu neaparat o casta in mod traditional, dar una care este printre putinele acceptate pentru a primi viza de iesire din India. Cei plecati, chiar daca stiu sa se gospodareasca singuri, au avut probabil oameni foarte aproape de conditia de sclavi. Multi dintre ei prefera sa-si aduca si o sotie indiana, mai ales pentru ca este destul de convenabil sa ai propria menajera, bucatareasa si amanta in forma unei singure persoane, ca sa nu spun si mai ieftin. Sunt sigura ca aceste aspecte nu vor fi mentionate in mod deschis, dar sigur veti gasi confirmarea daca o veti cauta.

Ratiunile religioase sunt bine fixate in mentalul unor indivizi. Cei mai habotnici renunta cu greu la ele. Si nu-i nevoie sa spun de indemnurile manastiresti de a purta haine care sa acopere toate formele pentru femei(ca nu cumva sa-i ispitesti), care sa acopere capul sau indemnul ca barbatii sa-si lase sa creasca tot parul de pe cap. In privinta asta, mai lipseste ca unii calugari sa recomande burka! Notiunile de igiena sau de adaptare la mediu le sunt adeseori necunoscute acestor indivizi.

Nu vreau sa aduc in discutie faptul ca unii sunt sunt cam nespalati. Pana la urma, aceasta este o alegere individuala, nu a unei categorii de indivizi sau a unei populatii. Dar majoritatea femeilor prefera barbatii fara mustata. Oricat de fine ar fi firele din mustata sau de cata placere pot oferi(he, he, am auzit si motivul asta)!

In incheiere: doamnelor, va rog eu, smulgeti mustata daca ati inceput sa aveti fire mai lungi. Oricat de transparente ar fi firele alea, se vad in soare sau cand transpirati. Si sunt sigura ca nu vreti sa faceti concurenta mustaciosilor!

vineri, 6 mai 2011

Romani? Pe astia nu-i cunosc!


Ii inteleg pe cei care atunci cand calatoresc spun ca sunt de oriunde din alta parte a Europei/lumii cunoscute, numai din Romania nu. Pentru ca au avut unii grija sa faca atatea faradelegi prin alte parti, sa se comporte in cel mai mizerabil mod cu putinta incat au generat un model de comparatie nepotrivit.

Am inteles astfel, in perspectiva, si retinerea personalului medical atunci cand am avut de a face cu el. Dar cum sa se intample altfel cand majoritatea celor batuti sau implicati in acte de violenta ori betivi pana in prag de coma alcoolica ajung mai des la urgente decat ajung unii de-ai lor in cativa ani? Prin comparatie, la ei la urgente mergi pentru o indigestie sau o durere de cap, fapt care de multe ori este tratat de poporul conational printr-o tuicomicina sau o vizita scurta la farmacia de peste drum.

Primul lucru de care esti avertizat la sosirea in aeroport de catre straini/localnici este ... hotii romani. Multi ne confunda cu italienii, iar italienii cu rusii, mai ales daca aud multi de "da". Cel putin nu inteleg toti romana, dar la cat vocabular comun avem... s-ar putea sa aveti surprize.

Dupa citirea pastoralei in noaptea de Inviere, preotul a indemnat la liniste de cateva ori. Si nu la liniste sufleteasca! Motivul mi-a fost foarte clar cand am iesit de la slujba pentru a pleca spre casa: manele care rasunau din masini, multi cu doze de bere chiar pe treptele catedralei. Daca mai pui la socoteala si populatia colorata care facea bisnita la intrare cu lumanari ieftine si proaste.... inteleg pe deplin indemnul la liniste.

Pe langa supermarket-uri vezi adeseori cersatori. Daca au fuste lungi si ne aud vorbind in romaneste atunci stiu ca nu primesc nimica, asa ca nu mai insista. Oricum, majoritatea cersatorilor galagiosi, cei care implora pe strada, nu sunt spanioli. Ai lor au de multe ori un carton scris in fata si o atitudine mandra. Am vazut multi care adopta, la fel ca in Praga, pozitia asezat in fata unei sepci/palarii.

In calatoriile cu autobuzul remarci de multe ori romani, si asta in sens negativ. Pentru ca discuta mai galagios decat ar trebui.

Mandra ca sunt romanaca? Da! Interactionare cu romanii de aici? Numai in limita necesitatii sau cu cei care au venit la munca cinstita. In rest, nu va cunosc!

luni, 25 aprilie 2011

Pastele in Barcelona


Pentru noi doi, anul acesta a fost, dupa vreo opt ani, anul in care ne-am bucurat de zilele Pastelui doar noi doi. Celalalt an in care s-a intamplat asta a fost anul in care ne-am cunoscut si ne-am si casatorit, cand nu am putut rezista separarii dintre noi. Eram tineri si navalnici, iar dragostea noastra este cea care face totul sa fie unic.

Anul acesta nu am “alergat” dintr-o parte in alta, intre obligatii si placerea sincera de a vedea persoane apropiate sufletului. Partea cu neamurile tale si neamurile mele este valabila uneori, pentru ca legaturile ce s-au format in timp sunt diferite.

Cu toate ca imi place sa adun prieteni in jurul mesei, de Paste noi eram cei care plecam in vizite. Fiecare gospodina face cea mai buna reteta de pasca pe care o stie, isi da straduinta sa faca cel mai bun cozonac, cele mai frumoase oua vopsite si sa puna pe masa bucate cat mai bune. Stiu cum este, pentru ca placerea de a-i vedea pe ceilalti ca se delecteaza cu mancarea, ca mai iau inca o bucatica nu din obligatie, ci din incantarea simturilor, este si placerea pe care imi place sa o raspandesc eu insami.

Recunosc ca mi-au lipsit oarecum aceste vizite si explozia de sentimente aduse de ele. Oamenii sunt atat de bucurosi sa imparta cu altcineva bucuria unei sarbatori incat, uneori, acest lucru poate depasi divergentele. Bucatele ca bucatele, dar sa fii intre cei care te iubesc, care te apreciaza si cu care imparti o bucatica de suflet este de neinlocuit.

Asa ca anul asta titlul de “cea mai buna pasca” si “cel mai bun cozonac” au fost atribuite, prin lipsa de comparatie, doar celor facute de mine. Cu toate astea, eu nu le-as subestima. Gurmanda cum sunt, nu as putea sa “bucataresc” ceva sub propriile standarde.

In Spania se acorda timp sarbatoririi Pastelui. Din fericire, in acest an pastele ortodox a fost in aceiasi zi cu cel catolic, astfel incat mini-vacanta este comuna. De vineri pana luni mai toata lumea este in vacanta(vineri liber, luni liber). Cu toate astea, nu recomand cuiva sa vina in vacanta de Paste aici. Pentru ca multe magazine, cele care dau farmecul unui oras prin ineditul lor, sunt inchise. La fel si unele restaurante. Sigur, Barcelona are multe de oferit, dar de ce sa pierzi unele aspecte cand le poti gasi pe toate in alte zile?

Recunosc ca ma intereseaza traditiile locale: exista un fel de pasca – o prajitura sau un tort de forma rotunda cu tot felul de figurine sau oua, se ofera oua de ciocolata copiilor si, in dimineata de Paste, se fac friganele. Eu am facut clatite, parte pentru ca asteptam un musafir pentru care voiam sa pastrez pasca intreaga, parte pentru ca asa mi s-a casunat.

Pentru cine nu stie ce sunt friganelele: felii de paine inmuiate in amestec de lapte cu oua, indulcit cu zahar si aromat cu vanilie si/sau scortisoara care sunt rumenite in putin ulei. Am intalnit si varianta neindulcita, dar nu e preferata mea. Pentru a-i aduce aminte lui Adrian de copilarie, le fac neindulcite si eu imi presar zahar pe ele atunci cand sunt fierbinti.

Partea buna a acestui Paste este ca nu a trebuit sa ne mai hotaram cine are prioritate la vizitat sau ordinea prioritatilor. Partea mai putin buna, asa cum oricine poate banui, este ca nu avem cui sa mai acordam prioritate. Dar, asa cum imi place sa cred, casa ta este acolo unde este inima ta. Inima mea este acasa.

vineri, 22 aprilie 2011

Care e cel mai gay?





Fara indoiala, unele din lucrurile pe care le afli despre o anumita tara pe care o cunosti mai mult sau mai putin sau chiar despre un anumit oras au darul de a te surprinde. Unul dintre lucrurile astea ni s-a intamplat si noua duminica.

Cautand informatii despre traditiile locale, dar si despre locurile pe care merita sa le vizitezi, am dat peste informatii referitoare la covoarele de flori expuse in Sitges de sarbatoarea religioasa Corpus Cristi, adica pe 23 iunie. Din multitudinea de pagini, printre primele care au aparut la cautari si avea si informatii bine ancorate este si pagina gaysitgesguide.com, adica informatiile de aici(click fara teama).

Majoritatea spaniolilor ignora sau refuza sa invete vreo alta limba straina, chiar si engleza, desi majoritatea turistilor sunt englezi sau vorbitori de engleza. E ceva valabil inclusiv pentru cei care lucreaza in domeniul serviciilor, ex. restaurante, magazine etc. Prima concluzie la care a ajuns inocenta de mine dupa ce m-am uitat pe pagina de mai sus, de altfel cu nimic speciala in felul ei, este ca au ales numele paginii dintr-o eroare - ex. ghid vesel - sau cu intentia de a fi provocatori ori sa duca in eroare.

Am aflat nu numai ca nu e nici o eroare, dar Sitges e "capitala gay" a zonei catalane, la fel cum Barcelona e "capitala gay" a intregii Spanii. Care e mai tare? Numai numarul face diferenta in acest caz. Un spaniol probabil ca va cauta in Sitges, pentru ca are mandria lui locala. Dar sunt multi care se muta in aceste orase datorita nivelului ridicat de toleranta.

Sitges este foarte orientat spre turism, acest fapt fiind mai ales dovedit de numarul mare de magazine si restaurante deschise duminica, ceea ce nu se intampla in localitatile mai putin vizitate. Fiind vreo 27 de grade, multi stateau deja pe plaja, cupluri din cele mai variate stateau la bronzat, lumea era la plimbare, terasele erau pline.

Anul acesta Floriile au fost in aceiasi zi atat pentru catolici cat si pentru ortodocsi. Asa am putut si eu lamuri misterul ornamentatiilor din supermarket: frunze de palmier impletite. Multi copii aveau legate dulciuri de aceste ornamente din frunze de bambus, in timp ce majoritatea adultilor aveau frunzele intregi, uneori stranse cu sfoara sau beteala.

Am mancat o inghetata nemaipomenita cu fistic si cu mango(cupe diferite) de la o gelatie, am vazut magazin cu iaurt inghetat(inclusiv varinte cu fructe) si cel mai mare rotisor la un restaurant(poza data viitoare) in fata caruia era o coada de 5 metri.

Sitges este un oras frumos, orientat spre turism, preturile sunt variante in functie de zona, marea e super limpede, toleranta e mare. Merita o vacanta de o saptamana.

joi, 21 aprilie 2011

Viata ca o cutie de bomboane


Viata nu poate fi doar ca o cutie de bomboane. La un moment dat, indiferent cat de neasteptate, minunate, inedite si incredibil de bune ar fi bomboanele, vom dori sa mancam si muraturi. Si din partea uneia care mananca muraturi din an in Pasti, asta e chiar e o declaratie neasteptata chiar si pentru mine.

Pe langa minunata muscata rosie pe care am primit-o(pe numele ei de spanioloaica Calliope), pe langa sticla de vin din 1974( sora trandafirie si mai tanara a celei baute de Anul Nou) si, prin comparatie, minora rubinie din 2006 de Bordeaux, am primit si o selectie de praline de la J.D. Gross. Ah, nemtii astia stiu sa faca bomboane, nu gluma! Din cele 15 tipuri de bomboane am avut si preferate, din care:
- Himbeere in Himbeergeist - bomboane cu zmeura in lichior de zmeura
- Cognac - bomboane cu un coniac foarte bun
- Pina Colada - bomboane cu crema de ananas usor alcolizat
- Orange-Knusper Nougat - foarte aromate
- Kirsch-Marzipan auf Weichkrokant - martipan cu lichior de cirese si baza usor crocanta cu nuci
- Caribik-Rum-Truffel - cele mai bune bomboane cremoase cu rom
- Edel-Marzipan - pentru iubitorii de martipan

Daca le intalniti, trebuie sa le gustati. Toate au fost minunate, dar cu totii avem preferinte. Acum ma duc sa duc cartonul si plasticul din cutie la reciclat cat mai repede, nu de alta, dar imi fac pofta singura uitandu-ma la prezentarea de pe cutie.

marți, 19 aprilie 2011

Ce-am mai citit


Cand am plecat din tara nu am putut sa-mi iau cu mine foarte multe, dar cartile sunt esentiale pentru mine. Am nevoie sa fiu pusa in legatura cu ceea ce gandesc altii, sa vizitez alte zone, sa-mi imaginez alte lumi si alte sentimente, sa visez, sa stau ca pe ace pana la urmatoarea pagina.

Sigur, as fi putut sa citesc bloguri, glume etc. Dar majoritatea celor pe care le citesc au deja o anumita tematica, iar mie imi place sa fiu surprinsa, sa urmaresc evolutia personajelor si sa am, pentru o vreme, impresia ca sunt in papucii altcuiva.

Ideea de a comanda carti in romana nu ma atrage prea tare. Am rasfoit multe carti care au doua capitole interesante si restul m-au dezamagit profund. Prezentarile online sunt adeseori facute incat sa extraga doar partile incitante dintr-o carte, la fel cum un trailer de prezentare a unui nou film contine toate scenele cu adevarat interesante din acel film. Si eu vreu mult mai mult decat o carte pe care sa o citesc o singura data.

Mi-am cumparat luna trecuta doua carti in engleza: Burning Bright de Tracy Chevalier(de la Happy Books) si The Colour Of Magic de Terry Pratchett(de la Fnac).

Burning Bright - Tracy Chevalier

"She reminded him of September blackberries, which looked ripe but could be as easily be sour as sweet when you ate them. Jem could not resist such a temptation."

Imi place acest citat, pentru ca imbina vizualul cu tactilul si cu dragostea. Intreaga carte este foarte vizuala, as putea spune ca vibreaza de imagini. Dar, oricat de interesanta e perspectiva istorica si personajele, cartea nu este la inaltimea romanului care a facut-o celebra - Girl With A Pearl Earring.

The Colour Of Magic - Terry Pratchett

Imi pare rau ca nu am citit nimic pana acum de Pratchett, dar in mod sigur asta e ceva ce se va schimba. Umorul pe care-l degaja intreaga carte este exceptional! Chiar daca nu mi-ar fi placut genul fantasy, modul in care autorul combina fantasticul cu realul, reusind sa faca trimiteri la situatii si evenimente istorice reale in mod ironic dovedeste un talent uimitor. Dupa ce am terminat cartea am cautat sa aflu mai multe despre autor, insasi povestea vietii lui fiind foarte interesanta.

Daca nu ati citit inca cartile lui, va recomand sa incepeti. Cel putin eu asa am sa fac. The Colour of Magic este prima carte din seria Discworld din cele 37 pe care le-a scris singur, plus inca o duzina scrise in colaborare. Pana acum autorul a publicat aproximativ doua carti pe an, insa modul in care avanseaza forma de Alzheimer de care sufera s-ar putea sa stea in calea planurilor sale.

Daca ar fi sa citez, as cita pagini intregi. Pate dupa ce recitesc cartea imi voi gasi timp sa scot si citate din ea. Pana atunci, spor la pregatirile pentru Pasti!

miercuri, 6 aprilie 2011

Romanii sunt grozavi!


Dar ar fi bine sa le-o spuna si lor cineva! Sau sa-si spuna singuri asta!

Excelam in atatea domenii, avem atatia dintre ai nostri cu care ne putem lauda, pe care-i putem prezenta cu mandrie, dar multi prefera nulitatile, scandalurile, nulitatile. Fiecare tara isi are vedetele ei mondene. Acum vreo cateva saptamani marea gaselnita in SUA era faptul ca Justin Bieber s-a tuns. In Romania au fost Irinel si Monica, (I)Oana si Pepe si habar nu mai am cine, ca nu mai urmaresc nici Crinica Carcotasilor de o vreme. Dar ceea ce uita romanii sa faca este sa promoveze si VALORILE. Si nu vorbesc aici desppre reclame cu Nastase, cu Nadia sau nu mai stiu care fotbalisti, boxeri, actori care au excelat in domeniul lor la un moment dat.

Ascierea unui brand/marca cu o persoana nu e ceva nou, dar nu e promovare a valorilor. Promovare a valorilor nu este nici stirea prezentata la rubrica "Sport" despre noua cucerire a fotbalistului X.

Ceea ce ar trebui prezentat este performanta, intrebari si raspunsuri pertinete despre ce si cum si cat i-a luat unui om sa ajunga la performata de a ne reprezenta tara, de a castiga medalii, de a arata o parte din munca sa zilnica. Stiu ca nu toti sunt super fotogenici sau se pricep sa vorbeasca in fata camerelor, pentru ca pana la urma nu muncesc pentru a spune "Mama, sunt la TV!". Dar in mod sigur eu una as fi interesata sa aflu mai multe despre ce inseamna sa reprezinti Romania. La urma urmei reprezinti o tara intreaga, cu toate alea milioanele de romani care traiesc in tara sau in afara ei!

In mod sigur romanii nu sunt mediocri, sau daca sunt, atunci singur sunt si altii la fel de mediocri precum noi. Dar si excelam. Si daca nu am excela in atatea si atatea domenii nu mi-ar parea rau cand aud de etichetari stupide precum urmatoarele:

"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"
"Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita(de romani)"

Nu-ti place in Romania? Nimeni nu te impiedica sa te duci in Africa. Sau in alta zona mai putin locuita de pe Pamant. Daca nu vrei sa pleci, atunci fa in asa fel sa-ti placa. Dar inceteaza sa te mai balacesti in ipocrizie!

miercuri, 23 martie 2011

Noutatile de azi


Nu inteleg cum poti gandi ca injectiile cu botox facute unui copil o pot ajuta sa castige concursurile de frumusete!

Britney Champbell si maica-sa Kerry, care cica e "beautician" sunt peste tot la stiri azi. Daca nu esti in stare sa vezi frumusetea copilului tau asa cum este el( si am vazut copii destui de urati), daca singurul lucru pe care i-l doresti in viata este sa castige concursuri de frumusete, atunci sigur ai o mare problema psihologica. Din pacate, legea din Florida nu are ce-i face pentru ca nu are nimeni sa o reclame iar fata e incantata de aceasta joaca de-a frumusetea care include injectii cu botox la fiecare trei luni si epilarea perilor fini din zona genitala de la varsta de 7 ani(acum are 8). Chiar am ajuns sa fim definiti de modelele photoshopate din reviste?

Organizatia ETA are un numar dublu de membri fata de acum cativa ani. Curios cum apropierea de atacuri reale cu bomba, aca cum a fost cel de anul trecut din Madrid, capata o importanta mai mare pe masura ce esti mai aproape de evenimente. Prin comparatie, in Romania avem atacuri false cu bomba prin care se irosesc aiurea bani publici, pentru ca cei care fac asta nu sunt pedepsiti cu ani grei de inchisoare sau cu plata serioasa a interventiilor.

A inceput sa ma enerveze mai mult decat inainte termenul de "capsunar"! Si inainte ma enerva, pentru ca cei care pleaca sa munceasca in alte tari o fac pentru a castiga banii pe care nu-i pot castiga in tara. Mi-e ciuda doar de cei care fura in alte tari sau care comit acte si mai teribile si care sunt prezentati la stiri drept "romani" care au facut aia sau ailata. Nu, aia sunt INFRACTORI de origine romana. E o MARE diferenta! Ca o idee, la cum e vremea pe aici, as putea cultiva capsuni pe terasa. Doar ca o idee.

Aseara am aflat ca se poate adormi in fund cu mana pe mouse. Nu aflam daca impricinatul nu sforaia, atragandu-mi astfel atentia asupra lui. Dar daduse shut down in ultimul moment constient!

luni, 21 martie 2011

Prajitura cu papaya


Ieri prietenii nostri au venit in vizita si, pe langa niste delicioase prajituri cu cafea, au adus si un fruct praspat de papaya, destul de marisor. Imi place sa incerc fructe noi si sa le dau sansa de a ma cuceri. Pana ieri, cunostintele mele gustative despre acest fruct se rezumau la conservele cu fructe tropicale, unde cautam in disperare bucatelele rosii, usor gumate.

Fructul a fost foarte bine copt, avea consistenta unui pepene galben si un gust fructat inspre piperat - dupa experti un gust care aduce aminte de mosc. Pe scurt: daca sanatatea mea ar avea nevoie de el sau as fi nevoita sa-l mananc, probabil ca ar ajunge sa-mi placa. E bunisor, dar nu e un fruct pe care sa-l cumpar pentru a-mi alinta papilele gustative.

Pentru ca jumatate din el il taiasem cubulete, cealata jumatate le-am oferit-o prietenilor la pachet. Jumatatea mea a ramas sa fie parte a proiectelor culinare pe care le desfasor in ultima vreme saptamanal. Astazi am avut chiar doua!

Asadar, cautand retete, am gasit propria reteta pe baza proportiilor oferite de celelalte retete si a ceea ce aveam prin frigider:

1/2 pachet de unt(100 gr)
50 grame smantana
2 - 2,5 cesti de zahar(aproximativ)
3 oua
2 cesti de papaya facuta pasta la blender
1 ceasca de pulpa de portocala fara zeama(ramasa de la stors portocale pentru suc)
3 cesti de faina
1 pliculet praf de copt
1 praf de sare
1 lingurita scortisoara
1 lingurita esenta de lamaie
1 lingurita esenta de vanilie
1 ceasca de stafide


Untul si smantana se amesteca foarte bine cu zaharul si se adauga, pe rand, ouale batute.

Faina, sarea, scortisoara, praful de copt se amesteca foarte bine. Se adauga peste ele amestecul de mai sus. La final se amesteca papaya, pulpa de portocale si esentele si stafidele(care pot sta la inmuiat in zeama de lamaie sau alcool).

Am copt pentru 40 de minute la foc potrivit/mic, pana ce scobitoarea a iesit curata.

Prajitura e foarte aromata, cu o textura destul de densa si cremoasa, asemanatoare prajiturilor cu morcovi.

E buna, e cu ceea ce aveam prin casa, e de facut daca papaya e ieftina sau se gaseste la indemana.

Optional, la aceasta prajitura merg suplimentar nuci, alune, ananas, ghimbir sau alte fructe. Ma duc sa mai iau o bucata, ca mi-am facut pofta singura cu postarea!

miercuri, 16 martie 2011

Porumb international


Se pare ca, atunci cand nu ai posibilitatea de a obtine ceva, ceea ce doresti capata proprietati magice. Asa am fost si su cu floricelele din porumb. Pe vremea cand aveam la indemana cuptorul cu microunde am mancat floricele doar in primele doua luni, dupa care ne-am plictisit. Acum, cand nu avem un cuptor cu microunde in apartament, m-a palit pofta de floricele.

Cum pe aici gasesti doar in ambalaje pentru cuptoarele cu microunde, nu am fost prea sigura daca obtin aceleasi rezultate la ceaunul carat din tara. La prima vizita(si unica, pana acum, urmeaza altele) in magazinul romanesc din Barcelona am cumparat si o punga de "Porumb pentru floricele". Pe spate am afalt ca SC Alex&Comp SRL din Galati ambaleaza seminte din Argentina(tara de origine).

Uite asa am mancat eu graunte cultivate in Argentina, ambalate in Romania si pregatite in Spania. Data viitoare iau seminte de Spania ca ies mai ieftin si las consumatul produselor "romanesti" pentru cei care locuiesc in Romania.

marți, 15 martie 2011

Cand Craciunul pica in luna martie



Cu toate cate mi s-au intamplat(sau poate tocmai din acest motiv), fratiorul meu cel drag a decis ca merit sa fiu rasfatata.

Mai inatai, l-am intrebat daca are , din inatamplare, cele mai prapadite boxe posibil pe care sa le folosesc, deoarece m-am plictisit de ascultat cu castile la urechi. Mi-a confirmat ca are o pereche, asa cum ma si asteptam, pe care nu o foloseste. Drept urmare, pe parcursul drumului Praga-Barcelona, ceva s-a intamplat, deoarece am primit un sistem home theatre. Asta da miracol care intrece asteptarile!

Apoi, pe langa alte pofte, l-am intrebat daca pe la el se gasesc bomboane Alpenliebe, in special varianta cu cafea - Cofitos Espresso. Pe langa 4 cutii, am primit prajituri Marlenka(specifice Cehiei), multe trufe de ciocolata neagra, o gramada de jeleuri, multe dropsuri, bomboane cu rom si.... o sticla de vin din '74. Pentru degustarea vinului a adaugat pana si branzeturi!

Mai inainte de a sosi pachetul s-a gandit si sotiorul sa ma rasfete, profitand de reducerile de dupa Sf. Valentin. Un lucru e clar: daca nu ma ingras, atunci sigur voi fi fooooaaarte fericita de la atata ciocolata.

Si in mod sigur iubesc reducerile de dupa Ziua magilor, dupa Sf. Valentin si dupa orice alte sarbatori mai au ei prin Spania!

duminică, 13 martie 2011

Zambeste, maine poate fi mai rau



Timp de o saptamana, copiii din Spania au fost in vacanta de primavara. Drept urmare, in fiecare zi au fost activitati( in fiecare localitate) dedicate in special copiilor si adolescentilor. Astazi, langa plaja, se canta, se faceau exercitii de aerobica, a fost pus la dispozitie o zona de topaiala si multe jocuri pe iarba, plus activitatile pe nisip pe care le-am ratat - se strangeau marcajele cand am ajuns noi. Asta i-a tinut pe copii si pe parinti ocupati, le-a oferit locuri unde sa-si desfasoare energiile si sa fie impreuna. Si activitatile nu erau filmate pentru emisiuni de dimineata, precum prin Romania.

Tot in aceasta saptamana a fost mare agitatie cu carnavalul. De sambata trecuta am vazut muuulti copiii costumati, un grup de adolescente se plimba prim mall imbracate in pijamale roz, cu suzete si papuci de casa si chiar vreo cativa adulti incepusera petrecerea. La stirile locale am vazut mai multe imagini, cu oameni care se distrau in diferite costume, fara sa se sfiasca de varsta. Inchipuiti-va o bunica de 60-70 de ani in costum de Minnie! Din pacate, plimbarile prin Barcelona pe care le programasem pentru aceasta saptamana n-au mai fost posibile fizic pentru mine, dar la anul sigur nu mai ratez ocazia de a vedea aceasta placere a oamenilor de a se costuma. Cine stie, poate la anul ne luam amandoi costume medievale de jupan si jupanita(unii inca mai au nevoie de dictionar pentru aceste cuvinte).

Ma misc mai rau decat o femeie de 60 de ani, dar sotiorul mi-a spus ca la anul pe vremea asta voi putea concura la maratonul Barcelonei(care a fost tot saptamana asta). Pe langa asta, iar am infulecat vreo doua cornuri cu ciocolata: umplute cu ciocolata si unse cu ciocolata de jur imprejur, adica "cornuri cu ciocolata cu ciocolata". Ma indoiesc de faptul ca mai pot pune vreun pic de ciocolata prin cornurile alea!

vineri, 11 martie 2011

A matter of trust


Cand crezi ca este timpul sa te abandonezi celor mai negre temeri ale tale si sa accepti, o data pentru totdeauna, ceea ce realitatea iti indica: ai dat gres! Fara sa stii cu certitudine momentul in care ai incetat sa mai crezi, realitatea a dat buzna peste tine in mod dureros. I-ai poruncit corpului tau sa taca, sa se prefaca in continuare ca se bucura. I-ai spus ca e materie si ca trebuie sa asculte de creierul tau. Dar ai stiut cu certitudine ca ai fost tradada cand durerea din corpul tau s-a impletit cu durerea din inima ta, din mintea ta si au format impreuna un rug al durerii pentru care nu te-a pregatit nimeni.

Castele de nisip, castele de carti de joc, vise frumoase... cuvintele sunt de prisos in fata realitatii. Ce zambet sau vorba buna pot recladi momentele pierdute cand, in sfarsit, puteai sa visezi cu ochii deschisi?

Am sperat in zadar? Cine nu ar fi facut-o! Dar de cate petice are nevoie aceasta inima a mea pentru a zambi din nou, pentru a spera iar si iar si iar? Care e capatul rabdarii mele, cat de lunga e calea pe care trebuie inca sa o strabat? Cate mici infrangeri trebuie sa mai pun deoparte pentru a simti ca sunt deplina?

joi, 10 martie 2011

O zi ca oricare alta


Azi ma limitez la note pe scurt.

Experienta unei zile in spitalele din Spania, chiar si pentru cineva care nu vorbeste bine spaniola, asa cum este cazul meu, este NET SUPERIOARA experientei unei zile de spital din Romania: toata lumea vorbeste frumos, zambeste, cauta sa te ajute, nu-ti arata buzunarele pentru mita. Isi fac meseria pentru care sunt platiti in sprijinul pacientilor. Am apreciat din plin sustinerea personalului medical de la Sant Joan de Deu chiar daca as fi dorit sa nu fi avut nevoie de ei.

Dupa o zi intreaga de chin, la ora 18 m-am bucurat in cel mai stupid mod posibil de o cafea cu lapte si un pachet de biscuiti. Si nu mi-am dat seama ce mult aveam nevoie de cineva langa mine.

Am avut o pofta nebuna de ciocolata si dragul meu drag mi-a gasit cel mai bun corn cu ciocolata pe care l-am devorat chiar in masina, in cele 5 minute de la magazin pana acasa, reusind sa pun pe intreaga fata ciocolata din cornuletul PLIN cu ciocolata. Cornurile cu vanilie au aluat de foietaj cu branza si sunt bune si ele.

Ziua de 8 martie a insemnat pentru mine taierea dureroasa a viselor din ultimele luni si continua cu vizita la medic chiar de ziua mea. Acest inceput de an ma pune greu la incercare atat pe plan fizic cat, mai ales, pe plan psihic.

Mai mult decat atat, gasesc mesajele motivationale extrem de tampite si de neadecvate situatiei mele incat imi vine sa-i fac pe cei care le posteaza acum sa le inghita intr-un mod neplacut.

marți, 8 februarie 2011

Prajitura cu branza


Cand am plecat din Romania am lasat in urma si branza de vaca asa cum se face doar la noi. Combinatiile gasite in magazine sunt prea prelucrate dupa gustul meu si a face branza din laptele procesat deja nu este o optiune, mai ales ca prefer varianta pasteurizata.

Initial, pentru ziua lui Adrian ma gandisem sa fac o crema cu mascarpone pentru tort. In schimb am facut un tort cu multe mere si l-am glazurat cu ciocolata neagra.

Avand in vedere ca nu m-am gandit ce as putea face altceva cu singura cutie de mascarpone pe care am desfacut-o, mi-am zis sa incerc sa fac o prajitura. De aceasta data am ales sa nu caut o reteta si sa folosesc doar ce-mi vine la indemana si am prin casa.

Astfel, am amestecat 400-500 grame de faina cu vreo ceasca mare de lapte si un ou, 4-5 linguri de zahar si mi-am dat seama ca ar merge si niste unt. Untul era bocna in frigider asa ca am adaugat vreo 3-4 linguri de ulei si jumatate de pachetel de drojdie pulbere. Aluatul era lipicios si curgator, asemanator cu cel de chec.

Am lasat deoaprte aluatul, am ignorat ca trebuia sa stea la crescut si am amestecat cutia mica de mascarpone cu un ou, 2 linguri de zahar si esenta de vanilie.

Intr-o tava de paine/chec am asezat hartie de copt, am turnat 3/4 din aluat, crema de branza si am uniformizat deasupra si restul aluatului. Am presarat susan si zahar vanilat si am dat la cuptor la o treapta intermediara de caldura(adica intre mare si mic, habar nu am cate grade). Dupa vreo 20 de minute a incept sa miroasa frumos, asa ca am aruncat un ochi, am mai lasat vreo 10 minute, am lasat sa se raceasca in tava si am trecut la pozat.

Dupa cum vedeti, nu arata rau deloc. Probabil aluatul ar mai fi crecut daca l-as mai fi lasat nitel, dar si asa e foarte bun si interesat, o combinatie intre chec si placinta. Cred ca voi repeta experienta, chiar daca am turnat faina si zaharul direct din punga si uleiul direct din sticla, fara sa masor.

Incep sa ma pricep la prajiturit!

Mi-e dor de o cafea buna


Printre lucrurile de care n-am crezut niciodata ca-mi va fi dor se numara si cafeaua. Si la asta nu ma asteptam de loc, da chiar de loc. Adica sa luam datele: Spania este o tara destul de bine bazata din partea asta a Europei, printre putinele care au avut un impact urias asupra omenirii, au introdus culturi noi, relatiile lor cu lumea musulmana a avut beneficii si perioade de maxime tulburari.

Sotiorul meu drag nu bea cafea, astfel incat acest lucru ma face singura dependenta din casa. Ca orice dependenta care se respecta, la prima vizita in magazin cafeaua era pe lista. Ajung in fata raftului si... dezamagire! Nu numai ca nu regasesc nici una dintre marcile cunoscute si pe care le stiu ca sunt distribuitori internationali, dar oferta este JALNICA. Aproape am avut un atac de panica in fata numarului mic de variante intre care sa aleg.

Dupa ce am dat deoparte din lista de optiuni capsulele si cafeaua pentru expresor a trebuit sa fac o alegere.

Care au fost motivele pentru care am ales Marcilla, in ordinea importantei:
- am vazut la mama acasa un pachet pe care-l primise;
- sistemul de inchidere a cutiei parea promitator, in sensul ca-mi place sa tin cafeaua in recipiente cat mai bine inchise, in frigider, ceea ce contribuie la placerea ritualului de dimineata;
- era la oferta, doua pachete la pret promotional.

Prima mea greseala a fost ca nu am intrebat-o pe mama cum a fost cafeaua. Este fada, fara aroma si chiar si doua lingurite cu varf la cantitatea de o ceasca de apa(ceasca de apa=ceasca de ceai) nu-mi lasa acel "boom" de placere si energie cu care eram invatata.

Sistemul de inchidere e foarte bun si probabil cutia o voi pastra in frigider inca multa vreme, pana la alta mai buna/frumoasa.

Este o cafea "locala", adica firma producatoare are sediul in Barcelona. Partea rea cu a fi locala este adaosul de zahar. Asa ceva nu mi-as fi inchipui niciodata: sa vinzi cafea care are deja un adaos de zahar in ea. Excesul de zahar pare a fi intr-adevar o problema in acest colt de lume. N-am vazut sau simtit lucrul asta din prima pentru ca nu m-am asteptat si pentru ca nu beau cafeaua simpla, ci cu o lingurita de miere. Pe langa toate astea s-a adaugat si faptul ca am vazut reclama TV la aceasta cafea. Promovarea calitatilor mi s-a parut cu adevarat ofensatoare pentru iubitorii de cafea. Pana si Ford sau Doncafe(fosta Elite) e mai buna decat Marcilla. Pe cuvant! Si marcile amintite sunt considerate "low-cost" in Romania.

Dupa ce m-am luptat o saptamana sa gasesc aroma din cafea, mi-am mai dat o incercare si am ales Segafredo. Fiind produs italian, chiar daca nu chiar ieftin, este clar mult mai aromat. Ii multumesc pe aceasta cale unchiului Costel care ne-a facut cunostinta cu aceasta marca aducand-o direct din Italia in vremuri de demult. Acum diminetile imi sunt mai suportabile, chiar daca nu sunt perfecte.

Pe lista de cumparaturi din tara sau pe drumurile prin Italia, Germania sau Austria ori chiar in Romania se numara musai cafeaua. Trebuie sa-i dau dreptate lui Adrian: desi nu sunt nemtii mari consumatori de cafea, tind spre perfectiune si acest lucru se vedea si la cafea. Italienii sunt prea iubitori ai placerilor gustului ca sa o dea in bara taman aici.

Daca sunteti nefericiti ca locuiti inca in Romania, iata si o veste buna: aveti o cafea grozava si aveti de unde alege. Nu veti gasi aici Jacobs, Lavazza, Dallmayr, Amaroy, Tchibo, Julius Meinl, Davidoff, Carte Noire, Illy, marci pe care le vedeam in mod curent in supermarketurile din Iasi. Singura mea speranta este sa gasesc un magazin specializat care sa aiba la vanzare o cafea mai aromata fara adaos de zahar. Intre timp pot doar sa mai incerc sa-mi fac diminetile frumoase chiar si cu o cafea mediocra.

PS: Spaniolii au cafea proasta, lucru confirmat de prietenii nostri bautori de cafea si care locuiesc aici de ceva mai mult timp.

luni, 31 ianuarie 2011

Cum sa mananci cherimoya/chirimoya


Asa cum spuneam intr-un post mai vechi, adaptarea la o tara noua inseamna pentru mine si deprinderea de noi placeri culinare in schimbul celor pe care le-am lasat in urma.

Fructele de cherimoya(numele in engleza) sau chirimoya(in spaniola) au felul lor propriu de a fi mancate pentru a ajunge sa le iubesti.

Primele doua fructe de chirimoya pe care le-am cumparat au venit imediat dupa experimentarea fructului pasiunii. Usor prea mandra de primul experiment, am cautat sa vad ce alte fructe voi gasi la piata. Descrierile gustului fenomenal al fructului m-au entuziasmat asa de tare ca nu am citit si restul. Dar na, daca in sudul Spaniei este un festival in octombrie doar pentru aceste fructe, cum as fi putut eu sa nu ma entuziasmez.

Asadar, de obicei, fructele se gasesc la piata mai crude si trebuie lasate sa se coaca pentru cateva zile. Fructul crud este verde, fara pete maro si opune rezistenta la presare. Fructele coapte sau care incep sa se coaca capata pete maro si au rezistenta unei piersici coapte sau a unui avocado copt. Daca sunt trecute de coapte, atunci gustul nu mai este prea bun.

Data trecuta am taiat si gustat fructul crud, lasand perechea sa se coaca. Mi-a placut asa de mut incat, pana sa vina Adrian, nu aveam cum sa-i mai demonstrez cat de bun a fost.

Din fericire duminica am gasit la un aprozar - purtand numele generic spaniol de Fruteria - fructe gata coapte si de dimensiuni foarte mari. Bucuria de a gasi fructe mari nu e de lunga durata, de vreme ce numarul samburilor este direct proportional cu marimea fructelor, lucru demonstrat stiintific de asociatiile producatorilor din California.

Fructele de la orice magazin/piata trebuie intai spalate bine, indiferent daca le curatati de coaja sau nu. Acest lucru este esential de vreme ce nu numai mainile tale au atins acel fruct, ci inca cel putin vreo trei persoane inaintea ta si asta in cazul in care fructele sunt in folie individuala.

Frunctele se taie in doua si se mananca cu lingurita continutul frunctului cat mai aproape de coaja, dand la o parte samburii. A doua varianta este curatirea intregului fruct si taierea acestuia in cubulete mai usor de manevrat.

Gustul acestor fructe este unic si poate fi asemnat cu o combinatie dintre para, capsuni, banana, mango, ananas si lamaie. Daca amestecati in cantitati egale pere, capsuni si banane si combinati cu putina zeama de lamaie poate obtineti gustul acestor fructe. Este incredibil de gustos si singurul sau defect este numarul mare de samburi. Fructele pot avea consistenta diferita si cunoscatorii le apreciaza pe cele mai fine, nu pe cele cu granulatia unor pere. Ca o dovada in plus a unicitatii, copacii produc fructe cu texturi diferite si la interior si la exterior, in acelasi copac si in acelasi timp.

Coaja si samburii nu sunt comestibile, toxicitatea acestora fiind destul de mare.

Cateva lucruri esentiale despre aceste fructe:
- au peste 75% apa, o gramada de fructoza, glucoza si fibre
- contin vitaminele A si C
- au multe minerale precum potasiu, magneziu, fosfor, calciu si fier
- contin niacina(B3), riboflavina(B2), tianina(B1), acid folic, acid ascorbic si antioxidanti

Sunt recomandate pentru :
- buna functionare a muschilor si a sistemului nervos
- colesterol
- probleme de tranzit intestinal(efect laxativ)
- hipertensiune, probleme cardiovasculare
- controlul nivelului zaharului din sange
- piele, dinti, oase, colagen
- favorizeaza formarea globulelor rosii si albe
- anemie
- stres

Fiind atat de dulce, nu are nevoie sa-i fie adaugat zahar la consumul in stare naturala si chiar si in retete adaosul de zahar este redus. Nu prea este indicat celor care vor sa scada din greutate(adica astia ca mine), dar este numai bun pentru copii, femei insarcinate, lehuze sau convalescenti datorita vitaminelor si mineralelor continute.

De abia astept sa ajung iarasi la piata sa-mi iau! In plus, ma tenteaza grozav sa incerc retetele de "happy chirimoya", adica amestec de pulpa fara samburi cu vin alb sau putin rom ori pulpa fara samburi inghetata, ca doar numele de alint pentru acest frunct sunt "ice-cream fruit" si "bublegum fruit".

joi, 27 ianuarie 2011

Lume noua, obiceiuri noi


Daca in Romania eram invatata cu totala indiferenta a vanzatorilor de magazin, cu un "Buna ziua" intors la propriul salut, ei bine nu, nu asa stau lucrurile aici. Mi-a fost pana acum aproape imposibil sa salut prima mai ales in magazinele mici sau cu un numar mic de vanzatori.

Imediat ce deschizi usa esti intampinat cu "Hola!" sau "Buenos días!" sau cu o formula dubla "Hola!Buenos!". Pana si la casele de marcat din supermarketuri esti salutat si se asteapta sa saluti.

Avand in vedere ca nu a inceput inca sezonul turistic, pana acum am observat doar localnicii si am constatat ca o mare parte din observatiile aduse si de altii sunt bine ancorate in realitate. Politetea e la ea acasa.

Daca de multe ori ma intalneam cu vecinii de bloc in Romania, se mai intampla sa nu ne salutam. Aici parca este o intrecere, sa vezi care saluta primul. Copii care sa treaca pe langa tine si sa te ignore? Nici gand daca sunt din vecinatate! Nu ca as avea eu vreo varsta, dar am fost invatata sa-i salut pe cei mai in varsta decat mine si consider ca asa este normal, indiferent de cati ani am. Daca esti intr-o comunitate respectul se invata si se pastreaza. Plus ca mie imi insenineaza ziua sa aud unul de asta mic salutandu-ma.

Hainele super colorate nu sunt prezente la localnici. Desi nu sunt eleganti pana la extreme, prefera totusi culorile inchise. Sambata si duminica, spre seara, pe langa plaja, e zona de plimbare. Rar am vazut haine deschise la culoare, mai ales hainele mai groase. Exceptiile puteau fi numarate pe degete.

Conversatiile se poarta la un nivel discret. Nici chiar ca in Olanda, unde in parcuri se vorbeste in soapta, dar in mod sigur se respecta zona de confort auditiv a celorlalti.

Avand in vedere orele de siesta, pot spune ca vecinii nostri au o activitate destul de intensa dupa ora 16 pana pe la 23. Dar, desi multi au copii si prieteni, desi de Anul Nou au sarbatorit, desi urmaresc fotbal, nivelul de poluare sonora este cu mult redus fata de blocurile din Romania. Daca vreti sa fiti galagiosi mai bine va alegeti o alta tara!

PS: imi place sa incerc lucru noi. Daca Dr. Pepper mai gaseam si in Iasi uneori, Coca-Cola si 7UP cu gust de cirese nu am vazut inca. Preferatul meu ramane totusi Dr. Pepper din aceasta gama.

Exces de zahar


Intotdeauna cand ma uitam la televizor ma intalneam cu avertismentul "Evitati excesul de sare, zahar si grasimi". Evitarea zaharului in alimentatie este una dintre cele mai mari probleme avand in vedere ca nu dai atentie acestui amanunt: zaharul se gaseste in mai toate alimentele procesate, mai ales in carnurile procesate.

Un aspect care m-a dat nitel peste cap este multimea de iaurturi indulcite pe care le au in rafturi supermarketurile de aici. Gasirea iaurturilor neindulcite sau indulcite cu indulcitori artificiali este o adevarata vanatoare de comori. Gasirea unui iaurt neindulcit care sa fie fara bacterii suplimentare e un adevarat miracol si eu inca n-am dat de asa ceva.

In pregatirile pentru ziua lui Adrian am inclus si tortul, pentru care, cum era de asteptat, am ales sa utilizez si frisca. Cu toate ca am utilizat smantana de la pachet(singura optiune), frisca avea gust de frisca de la tub, ceea ce a fost dezamagitor pentru mine. Am inteles este un sortiment de frisca acra, nu dulce ca tot ce am cumparat pana acum(multumesc Jaqueline!) care ar duce la gust cu cea de acasa.

Cat despre painea de toate zilele: indulcita toata, de zici ca-i buna numai de mancat cu unt si dulceata, nu cu mancare.

Pentru a exemplifica cat de dulci sunt tratatiile: in Taragona am luat in Piata Forumului un cappuccino. Pe langa muntele de frisca am primit si doua plicuri de zahar si o punguta cu 3 bombonele de ciocolata tip M&M. Ca bonus am avut la cafeneaua alaturata o trupa fantastica si strada Sfanta Ana in spate.

miercuri, 26 ianuarie 2011

La multi ani, dragul meu


Petru ca esti sotul meu minunat, pentru ca te iubesc si ma iubesti, pentru ca ne intelegem atat de bine si fara sa vorbim prea mult, pentru ca atunci cand vorbim ne auzim si cu inimile, pentru ca ne cunoastem de opt ani minunati si mai ales pentru ca iti schimbi si tu prefixul ... La multi ani!

PS: esti si un decorator de torturi minunat pe deasupra. :*

marți, 25 ianuarie 2011

Mic dejun cu fite


Cam asa arata un mic dejun perfect pentru mine: hranitor, gustos si sanatos. Cred ca ar fi perfect si pentru un pranz la servici daca beneficiati de un frigider, mai ales vara.

Cea mai mare eroare pe care o poti face atunci cand incerci un frunct nou sau o leguma noua este sa nu citesti cum se mananca sau cum se prepara. Chiar daca pare un sfat extrem de simplu, pot sa spun ca si eu sunt un patit priceput, deoarece am incercat un frunct de cherimoya crud, dar despre asta voi povesti altadata.

Fuctele de avocado se cumpara deja coapte daca vreti sa le preparati imediat sau cu cateva zile inainte daca aveti eveniment planificat. Daca la apasarea frunctului intampinati rezistenta, atunci frunctul este crud. Daca nu intampinati rezistenta prea mare, cam ca la o piersica coapta, inseamna ca e copt. Culoarea frunctelor are mai multe nunate de verde, astfel incat nu este un indiciu. Daca frunctul verde e patat cu maroniu, inseamna ca e trecut de copt si gustul nu mai este prea grozav.

Este bogat in acizi grasi nesaturati(grasimile bune) si contine vitaminele A, B1, B2, B3, B6, C, E, PP, fosfor, fier, zinc, potasiu, cupru, magneziu si fibre. Este sarac in in colesterol si sodiu si contine de doua ori mai mult potasiu decat bananele. Este numit "untul vegetal" fiind frunctul cu cea mai mare productie de ulei. Pe scurt, ar trebui sa introduceti acest fruct in alimentatia saptamanala, alaturi de peste.

Cum se prepara? Este folosit cel mai adesea in salate sau se prepara sos din el, dar am intalnit si retete in care este gatit. Cel mai cunoscut preparat este guacamole, care inseamna chiar sos de avocado.

Cele mai comune retete de guacamole: 2-3 fruncte de avocado se paseaza usor(nu se fac piure) cu zeama de la jumatate de lamaie, se adauga jumatate de ceapa(de preferat rosie) taiata foarte marunt, 1-2 catei de usturoi zdrobiti, 1-2 ardei copto(taiati marunt), sare si piper. Se poate manca cu cipsuri/tortelini. Avocado se prepara cu 1-2 ore inainte de a fi servit pentru a-si pastra gustul si culoarea!

Eu folosesc acest fruct in salatele cu legume pe post de sos(dressing) alaturi de zeama de lamaie si/sau branza moale sau il fac direct salata tartinabila. Un frunct de avocado cu zeama de lamaie dupa gust, putina ceapa sau putina parte verde a prazului taiata marunt, sare si piper.Ung painea cu pasta si adaug deasupra ce mai am prin casa. Mai sus: cu piet de pui.

A doua optiune care ma face la fel de fericita sunt tartinele cu crema de branza si somon afumat. Cand eram in Romania aveam la dispozitie o branza de vaca excelenta din care imi pregateam singura crema de branza, dar aici nu am gasit(inca) o astfel de branza, astfel incat apelez la cea cumparata.

marți, 18 ianuarie 2011

Cred ca am ajuns si in raiul hainelor


Pe vremea cand mergeam in Iasi in magazine in perioada reducerilor ramaneam intotdeauna cu un gust amar: fie reducerile erau de forma, fie nu gaseam nimic care sa-mi placa sau sa fie de masura mea. Stiu ca nu sunt si nici nu voi fi vreodata in categoria celor de talii mici, dar totusi, chiar sa nu ai mai niciodata marimi mai mari de L?

Pe langa "windows shopping" sau pe romaneste cascat ochii la vitrine, eu una am beneficiat din plin de sezonul reducerilor: zeci de produse erau la jumatate de pret sau chiar cu preturile reduse cu 70%. Stiu pentru ca mai inainte cu o saptamana ma plimbasem nitel prin aceleasi locuri. Asadar, daca vreti sa va imbracati super bine si ieftin, in haine de calitate buna, veniti dupa 10 ianuarie in Barcelona.

De ce zic ca am ajuns in rai: am ajuns in magazine care nici macar nu aveau marimi mici! Totul era minunat facut pe marimea mea, incat as fi stat sa incerc toate hainele din magazin. A trebuit sa ma limitez, dar anul viitor nu voi rata aceste reduceri.

In alta ordine de idei: e o adevarata nebunie cu melodia Shakirei, o dau foarte des la TV, o ascult si pe posturile locale de radio, sunt trupe care danseaza pe Rambla pe aceasta melodie. Ne-a incantat cand am descoperit la TV ca videoclipul e filmat in Barcelona, dar acum tinde sa fie prea obsesiva pentru gustul meu.