luni, 25 aprilie 2011

Pastele in Barcelona


Pentru noi doi, anul acesta a fost, dupa vreo opt ani, anul in care ne-am bucurat de zilele Pastelui doar noi doi. Celalalt an in care s-a intamplat asta a fost anul in care ne-am cunoscut si ne-am si casatorit, cand nu am putut rezista separarii dintre noi. Eram tineri si navalnici, iar dragostea noastra este cea care face totul sa fie unic.

Anul acesta nu am “alergat” dintr-o parte in alta, intre obligatii si placerea sincera de a vedea persoane apropiate sufletului. Partea cu neamurile tale si neamurile mele este valabila uneori, pentru ca legaturile ce s-au format in timp sunt diferite.

Cu toate ca imi place sa adun prieteni in jurul mesei, de Paste noi eram cei care plecam in vizite. Fiecare gospodina face cea mai buna reteta de pasca pe care o stie, isi da straduinta sa faca cel mai bun cozonac, cele mai frumoase oua vopsite si sa puna pe masa bucate cat mai bune. Stiu cum este, pentru ca placerea de a-i vedea pe ceilalti ca se delecteaza cu mancarea, ca mai iau inca o bucatica nu din obligatie, ci din incantarea simturilor, este si placerea pe care imi place sa o raspandesc eu insami.

Recunosc ca mi-au lipsit oarecum aceste vizite si explozia de sentimente aduse de ele. Oamenii sunt atat de bucurosi sa imparta cu altcineva bucuria unei sarbatori incat, uneori, acest lucru poate depasi divergentele. Bucatele ca bucatele, dar sa fii intre cei care te iubesc, care te apreciaza si cu care imparti o bucatica de suflet este de neinlocuit.

Asa ca anul asta titlul de “cea mai buna pasca” si “cel mai bun cozonac” au fost atribuite, prin lipsa de comparatie, doar celor facute de mine. Cu toate astea, eu nu le-as subestima. Gurmanda cum sunt, nu as putea sa “bucataresc” ceva sub propriile standarde.

In Spania se acorda timp sarbatoririi Pastelui. Din fericire, in acest an pastele ortodox a fost in aceiasi zi cu cel catolic, astfel incat mini-vacanta este comuna. De vineri pana luni mai toata lumea este in vacanta(vineri liber, luni liber). Cu toate astea, nu recomand cuiva sa vina in vacanta de Paste aici. Pentru ca multe magazine, cele care dau farmecul unui oras prin ineditul lor, sunt inchise. La fel si unele restaurante. Sigur, Barcelona are multe de oferit, dar de ce sa pierzi unele aspecte cand le poti gasi pe toate in alte zile?

Recunosc ca ma intereseaza traditiile locale: exista un fel de pasca – o prajitura sau un tort de forma rotunda cu tot felul de figurine sau oua, se ofera oua de ciocolata copiilor si, in dimineata de Paste, se fac friganele. Eu am facut clatite, parte pentru ca asteptam un musafir pentru care voiam sa pastrez pasca intreaga, parte pentru ca asa mi s-a casunat.

Pentru cine nu stie ce sunt friganelele: felii de paine inmuiate in amestec de lapte cu oua, indulcit cu zahar si aromat cu vanilie si/sau scortisoara care sunt rumenite in putin ulei. Am intalnit si varianta neindulcita, dar nu e preferata mea. Pentru a-i aduce aminte lui Adrian de copilarie, le fac neindulcite si eu imi presar zahar pe ele atunci cand sunt fierbinti.

Partea buna a acestui Paste este ca nu a trebuit sa ne mai hotaram cine are prioritate la vizitat sau ordinea prioritatilor. Partea mai putin buna, asa cum oricine poate banui, este ca nu avem cui sa mai acordam prioritate. Dar, asa cum imi place sa cred, casa ta este acolo unde este inima ta. Inima mea este acasa.

Niciun comentariu: