miercuri, 29 decembrie 2010

Craciun de poveste


Craciunul este in mod sigur una dintre perioadele mele preferate ale anului, la fel ca pentru multi altii. Insa, pentru a fi perfect, trebuie sa indeplineasca anumite conditii.

Prima dintre conditii este sa fiu alaturi de cei dragi. Cadoul meu de Craciun in acest an a fost Adrian. Despartirea de aproape trei luni la care am fost supusi m-a facut sa apreciez si mai mult acest aspect. Avand in vedere ca planurile pentru 2011 includ doua vizite obligatorii in Romania in perioade diferite ale anului, anul acesta am "savurat" masa in familie, asa cum este ea: o familie alaturi de parintii mei si o alta alaturi de partea lui Adrian de familie, plus doua vizite de Craciun la prieteni dragi.

A doua conditie: multe colinde, cateva delicatese, masa cu cei dragi, pregatirea casei de sarbatoare si a bradului si, bineinteles, cadouri!

Am primit chiar mai mult decat doream: am slabit peste 7 kg! Avand in vedere ca numai gandul la cantar nu mi-a stat, surpriza a fost de proportii chiar si pentru mine. Cateva probleme personale, alaturi de dorul de Adrian au fost mult mai eficiente decat orice cura de slabire! Nu doresc la nimeni probleme, dar doresc pentru toata lumea sanatate.

joi, 18 noiembrie 2010

Excesul de zel poate dauna clientului

Grija fata de client poate lua de multe ori forme gresite tocmai din incercare de a face lucrurile cat mai perfecte, sau cat mai adaptate nevoilor lui.

In cazul dispozitivelor electrice excesul de zel poate fi constatat din oferirea a zeci de optiuni si de variante pentru utilizatorul de rand, utilizator care poate va folosi 10% din functiile disponibile. Daca este sa aduc aminte doar un singur obiect pe care multi il utilizeaza zilnic utilizand doar cateva butoane din cele foarte multe disponibile este telecomanda televizorului. O abordare gresita de design este posibilitatea de a accesa imediat si butoanele care seteaza functiile speciale, in loc ca acestea, mai putin folosite, sa fie ascunse sub o carcasa. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa apas, din graba, un buton care ma ducea undeva prin meniu. Telecomenzile universale au chiar si mai multe butoane decat cele standard.

Recent m-am confruntat cu excesul de zel in cazul unui palton facut la comanda pentru mama mea acum ceva vreme. Croitorul a facut cusaturile cu o perfectiune ideala, mai putin intalnita. Calitatea materialelor utilizate a fost si ea una de exceptie. Ceea ce nu a luat in considerare la final croitorul a fost greutatea totala a paltonului. Incercarile de a-l purta si chiar de a gasi un alt utilizator au fost sortite esecului, la fel si costurile implicate de transformare. Astfel incat, cu parere de rau pentru munca, timpul si banii pierduti, marea majoritate a materialului din palton a ajuns o husa de scaun foarte comoda.

Excesul de zel poate lua forme diferite, de multe ori daunele fiind aduse atat companiei cat si clientului. In cazul serviciilor care sunt oferite intr-un termen minim de ore, cu termen de exceptie bine precizat, am intalnit clienti a caror nerabdare a trecut direct la forme agresive de comportament. Multe companii din Romania nu stiu sa gestioneze astfel de situatii. Mai mult, nici personalul direct raspunzator de relatiile cu clientii nu stie cum sa reactioneze si nici nu beneficiaza de instruire in acest sens. Persoana direct raspunzatoare de relatiile cu clientii, in acest caz, care va indica doar termenul minim, fara a preciza si exceptia, risca sa constate o exceptie de la regula, o exceptie pe care clientul nu o stie sau peste care a trecut in graba. Nemultumirea sa pare, din punctul sau de vedere, justificata. Acest client nu va mai acorda aceiasi incredere datelor transmise pe durata intregii colaborari, chiar daca neintelegerea initiala este rezolvata rapid.

vineri, 12 noiembrie 2010

Respect pentru munca altora

Nu mai stiu unde am citit un post extrem de acid la adresa celor care lucreaza in relatii publice scris de cineva care spunea ca ii place situatia in care el poate sa injure si cele care lucreaza in PR trebuie sa raspunda frumos.

Poate ca pe undeva am fost usor lezata avand in vedere ca activitatea de relatii cu clientii desfasurata cu pasiune pentru o perioada atat de lunga este atat de apropiata de ceea ce un proaspat absolvent de Comunicare si Relatii Publice ar trebui sa stie sa faca.

Ceea ce m-a mirat foarte mult este lipsa de respect pentru munca altora. Eu una ma implic cu multa pasiune in ceea ce fac si incerc sa-ti fac treba cat mai bine acolo unde sunt. Nu pot generaliza ca toti ar trebui macar sa incerce sa faca acelasi lucru sau, daca nu, sa isi schimbe locul de munca. Insa nu sunt de acord nici cu "zburatul" din post in post o data la 2-3 luni, ceea ce dovedeste neseriozitate si foarte putina implicare, indiferent de ce ai scrie tu in scrisorile de intentie.

Revenind la respect: un comportament inadecvat in relatiile cu ceilalti - indiferent daca sunt maturatori de strada, gunoieri, vanzatori de toneta, casieri, lucratori la banca, ingineri, doctori, asistent manager, specialisti in PR sau manageri de top - nu dovedeste decat ca nu ai respect. Trateaza oamenii cu care vii in contact asa cum ai vrea tu sa fii tratat. Poate ca pe moment omul cu care vii in contact isi va face meseria cum stie sau cum vrea, dar dupa orele de program sau in clipele de intimitate iti va adresa urari "de dulce" pentru ca ai fost un om dificil. Si data viitoare poate ca te va face sa astepti mai mult, te va trimite sa mai aduci o hartie, se va implica personal mai putin, va alege sa prezinte o promotie altcuiva sau sa ofere o reducere pentru altul.

Am intalnit in acesti ani oameni care lucrau zilnic cu oameni dar care stateau prost la capitolul de comunicare sau de intelegere a modului in care pozitia in care sunt influenteaza relatiile cu ceilalti. Ne miscam intr-o lume in care nu mai putem vorbi doar de a produce fizic ceva, nu mai suntem doar mestesugari, aglicultori, vanatori... Modul in care ii tratam pe altii se reflecta asupra modului in care vei fi tratat. Poti vorbi de Karma, de armonia universului, de Dumnezeu sau de ce vrei tu, in functie de credintele tale. Daca vei fi tratat cu respect vei primi respect de cele mai multe ori. Oamenii vor vorbi despre tine ca despre un "domn" sau o "doamna". Oglindirea respectului este un adevar constatat si fiecare dintre noi poate alege cum sa-i trateze pe ceilalti. Ce vei alege?

miercuri, 10 noiembrie 2010

Ascultatorul de radio este tot un client

In asteptarea plecarii din tara, ma vad nevoita sa ascult ziua, cat fac o seama de treburi casnice, radioul. Pentru ca singurele posturi care pot fi prinse bine si sunt pe lungimi de banda apropiate sunt Radio Trinitas si Europa FM, am ales pe cel din urma.

Astazi am descoperit ca Monica Anghel este una dintre prezentatorii matinalului de dimineata. Poate ca este inca indragita de un numar mare de oameni, insa personal am o atitudine neutra unsor negativa in ceea ce priveste aparitiile ei publice. O parte dintr-o vocaliza fara legatura prea mare cu contextul, doar pentru a dovedi ca are o voce frumoasa, nu m-a ajutat in nici un caz sa-mi schimb atitudinea fata de ea, ba chiar mi-a intarit-o.

In cele aproape 2 ore care urmat pana la ora 11, cand a facut un recital in direct cu Mahala Rai Band - o alature destul de buna pentru care puteti gasi destule melodii pe YouTube - am constatat mai multe exprimari nepotrivite ale statulului de vedeta.

Chiar daca esti foarte apreciata, chiar daca al tau coleg de prezentare te respecta si incurajeaza, ceea ce nu trebuie sa uiti niciodata este ca ascultatorii de radio sunt si ei clienti. Pot oricand sa aleaga un alt post de radio pe care sa-l asculte, de aceea tu, ca om care te adresezi lor, trebuie sa te exprimi cu politete.

In nici un caz nu spui la o ora in care audienta e mare(aproximativ ora 11) ca speri ca ascultatorilor sa le placa si, daca nu, ii asiguri ca tu si ceilalti din studio va distrati foarte bine. Eu una nu sunt interesata daca tu si ceilalti va distrati foarte bine. Asa poate foarte bine sa se distreze, in parerea mea, si ascultatorii de manele sau de hard metal. Important este ca tu sa ma convingi pe mine si pe alti mii de ascultatori care inca ma sunt pe post ca ceea ce urmeaza sa canti este ceva inedit, nemaipomenit, are o perspectiva deosebita, nu s-a mai facut, e facut mai bine sau orice altceva imi va atrage atentia si imi va pastra interesul pentru urmatoarea ora in care vei canta.

Nu vii cu atitudinea de eu ma distrez si nu-mi pasa de altii! E jenant, indiferent din partea oricarui prezentator, artist sau personalitate care reprezinta, la urma urmei, rezultatul optiunii si preferintei unor oameni pentru persoana lor.

Din pcunostintele mele, prezentatorii de radio au nevoie de cat mai multi ascultatori, nu invers. Mai multa grija fata de clientii vostri nu ar strica!

Si o duma in direct: "Bomba va fi detonata doar in cateva minute." in loc de "Bomba va fi detonata in doar cateva minute." Profesorul meu de logica s-ar rasuci in mormant daca ar putea auzi asa ceva. Se presupune ca scrii toate astea pe o hartie inainte de a te adresa, mai ales pentru o stire la radio.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Program de sambata

Azi imi bag picioarele in diacritice si declar ca oricine doreste sa inteleaga un text scris de mine si sa-l citeasca este suficient de destept sa inteleaga si fara diacritice. Daca are o problema de "corectitudine" - pa si pusi! Pana si un elev din clasa a doua poate sa inteleaga forma vorbita a unui cuvant, cu sau fara diacritice. Presupun ca cei care ma citesc au mai mult de 4 clase...

Ieri a fost ultima zi de servici pentru mine la AcademiadeAfaceri.ro si poate chiar in Romania. Mi-am zis ca eu voi lupta sa imi fac un drum in aceasta tara, ca nu se poate sa abandonez atat de usor si ca sunt sigura ca prin munca sustinuta amandoi vom reusi sa realizam ceea ce majoritatea tinerilor isi doresc: casa, copii, masina, trai decent. Intre timp a aparut doar masina, din necesitatea de a ne deplasa cel putin o data pe luna la parintii mei, mersul zilnic la servici in capete diferite ale orasului Iasi cu mijloace de transport supraaglomerate, la intervale orare nedefinite si chiar inexistenta unui mujoloc de transport care a facut ca, in ultima luna, sa pierd aproape 2 ore pe drum zilnic.

Cine ma stie cunoaste ca am iesit de mult din zona mea de comfort. Urasc sa-mi parasesc grupul mic dar extrem de iubitor de prieteni pe care-i am aici, urasc sa plec de langa familia care are nevoie de mine, dintr-un oras pe care-l cunosc de 10 ani, de langa traditii si mentalitati cunoscute.

Dar toti cei care au aflat sau carora le-am spus ca plec, fara nici o exceptie, indiferent daca sunt vecini, neamuri, taximetristi, vanzatori de magazin, toti mi-au spus: Bravo! Felicitari! Succes! Pentru ca majoritatea vor sa plece din aceasta tara pe care EU O IUBESC! O voi iubi in continuare, dar de la distanta.

Pe parcursul lungului drum in care am invatat CUM se lucreaza cu adevarat cu clientii si am contribuit si dezvoltat cele mai eficiente modalitati de comunicare pentru AcademiadeAfaceri.ro am invatat, mai ales, ca e usor sa-ti faci prieteni. Si ca e usor sa fii clientul perfect.

Vanzatoarele de la magazinele de langa mine, cosmeticiana, coafeza, functionara de la banca care gasea un zambet pentru mine...toti pot gasi nu doar in mine, ci in fiecare client acel CLIENT PERFECT dupa care sa le para rau. Nu e vorba de suplimentul banesc, e vorba de acel "Buna ziua", de "Multumesc", de "O zi buna si dumneavoastra", de un zambet care nu costa nimic, de citirea cu atentie a fiecarei informatii sau chiar de a asculta cu atentie informatiile pe care cel/cea din fata ta le spune.

Plec luni din Iasi fara a declara acest oras "de suflet". Chiar si asa, toti acesti ani au fost minunati in felul lor.

Iasi are o placintarie care are denumirea "Bakery" in Podul Ros. Covridogi foarte bun la "Petru", cliente care merg pana la banca de la parterul blocului in papuci de casa, taximetristi care adora muzica buna si sunt foarte amabili daca ai bagaje - felicitari Eurotaxi si celor 300 de masini si operatoarelor!

Iasi are o sarbatoare fantastica de Sf. Parascheva si pagina de Facebook pentru eveniment. Felicitari pentru cei care au inteles ca un eveniment atat de important in viata comunitatii locale merita o pagina de Facebook si rusine celor care se numesc "specialisti in comunicare" si care nu inteleg destul de multe. Pentru toti, le reamintesc ca fiecare dintre noi este in primul rand OM si, chiar daca ne gandim fiecare dupa puteri la propria divinitate, nevoile fizice, placerile simturilor sunt la fel de importante. Poti sa stai 3 nopti la rand pentru a te inchina la Cuvioasa, dar dupa ce iesi de acolo tot vei vrea sa mananci, sa-ti cumperi nimicuri si sa te abandonezi placerilor. Daca tu vei merge direct acasa sa mai citesti o rugaciune, atunci bravo tie. Dar ma indoiesc.

Multumesc, Iasi! Multumesc, Romania! La revedere!

miercuri, 13 octombrie 2010

Ce faci cu aplicaţiile sâcâitoare şi invitaţiile nedorite pe Facebook?

E foarte simplu! Le ascunzi!

M-am mirat foarte mult să citesc sau să primesc întrebări de la oameni care nu folosesc un calculator de azi sau de ieri, ci de ani de zile şi care ştiu destul de multe despre comunicarea online.

Încetează să te mai plângi că nu-ţi plac aplicaţiile care postează în mod automat pe propriul Wall sau că primeşti invitaţii de a juca diferite jocuri ori de a răspunde la întrebări cel puţin ciudate!

Foloseşte butonul x care apare în colţ la fiecare mesaj, în colţul oricărei ferestre şi chiar în colţul reclamelor care apar pe Facebook. Ghici ce? Vei putea bloca aplicaţia cu totul şi va apare un mesaj de genul:

" Posts Now Removed

Posts from APLICAŢIA NEDORITĂ no longer appear in your News Feed. Edit News Feed Options"

Fără stres, fără status-uri de genul "Nu-mi mai trimiteţi invitaţii pentru XYZ că eu nu joc, vă implor! Nu mai postaţi aiurea întrebări idioate ş.a.m.d." Ai blocat, nu mai primeşti, nu mai apare nimic nedorit. Asta e pentru aplicaţii.

Pentru reclamele nedorite: foloseşte cu încredere x-ul ăla micuţ din colţul dreapta sus al reclamei. Puteţi selecta dacă reclama e ofensatoare, neinteresantă şi altele. Voi decideţi dacă vreţi să fie în câmpul vostru vizual reclame pentru bunuri sau servicii care vă interesează sau poate v-ar interesa vreodată şi cele care sunt absolut neinteresante.

Şi, dacă nu ştii ceva, nu uita că suntem în era motoarelor de căutare(ex. Google) şi uneori o întrebare de genul " cum să...?" sau "how to...?" ar putea să-ţi aducă răspunsul dorit. Dacă nu, adresează şi tu o întrebare publică. Răspunsul e uneori la distanţă de un click.

marți, 5 octombrie 2010

Atitudinea angajaţilor - problema firmei

Recent am intrat într-un centru de multiplicare şi, printre numeroasele liste şi afişe cu preţuri, notificări, alerte care toate, în sine, mi-au lăsat o mare impresie de dezordine, am văzut şi o notificare din partea conducerii "Atitudinea şi comportamentul angajaţilor nu reprezintă neapărat politica firmei. Pentru nemulţumiri, sesizări sau reclamaţii vă rugăm să ne contactaţi." Citez din memorie, aşadar este posibil ca forma să difere cu puţin, dar ideea generală e aceiaşi.

Nu contează dacă pe acest afiş pui două numere de telefon şi te semnezi ca mare director general ce eşti, ideea este greşită din start. Atitudinea şi comportamentul angajaţilor trebuie şi reprezintă de fapt firma pe care o conduci, mai ales în acest caz. Anjajatii tăi sunt direct responsabili cu serviciile pe care le oferi şi modul în care ei interacţionează cu clienţii vor face diferenţa, pe lângă alte aspecte importante precum preţul, calitatea aparatelor şi a materialelor folosite şi altele.

Cei care au dezvoltat afaceri în România în ultimii 20 de ani trebuie să se adapteze la evoluţia clienţilor lor dar şi la evoluţia angajaţilor lor. Modul în care îţi instruieşti angajaţii, modul în care aceştia se comportă are impact asupra afacerii tale. Angajaţii nu ar trebui să fie percepuţi ca parte uşor de schimbat şi de înlocuit din mecanismul întregii afaceri. Fidelizarea angajaţilor ar trebui să fie o parte la fel de importantă a managementului unei firme ca fidelizarea clienţilor.

Postarea unui afiş prin care nu îţi asumi responsabilitatea asupra modului în care se comportă transmite mesaje greşite şi primul care-mi vine în minte e următorul: ne plătim angajaţii să-şi facă treabă dar tu, clientul, eşti obligat să ne spui dacă nu-ţi place şi noi vom lua măsuri să-l pedepsim.

Deoarece este vorba doar de un afiş care trebuie să retina atenţia dar are în acelaşi timp şi o limită de cuvinte cu vizibilitate maximă, putem pune un afiş de genul "Sugestii şi reclamaţii" cu numere de telefon şi, dacă dorim, şi persoană de contact.

marți, 6 iulie 2010

Client de cum pasesti pe usa

Voi face aici referire strict la acei furnizori de bunuri si servicii la care te deplasezi fizic pentru a le fi client. Pe langa acele detalii legate de amplasarea unui sediu si de modul sau de prezentare, ceea ce este la fel de important, daca nu si mai important, este modul in care cei care sunt angajati trateaza clientii.

Responsabilitatea tratarii clientului in mod politicos nu intra doar in atributiile celor care se ocupa de relatiile cu clientii. Intra si in atributiile portarului, paznicului si femeii de servici!

Acelasi client care este tratat cu amabilitate(sau asa ar trebui sa fie tratat intotdeauna!) de catre cei care au contact direct cu acesta este una si aceiasi persoana care contribuie in mod direct la bunastarea si existenta unui loc de munca si pentru portar, paznic si femeia de servici.

Daca nu exista clienti nu vor mai exista nici locurile de munca generate de satisfacerea nevoilor clientului, indiferent daca aceste nevoi sunt de bunuri sau servicii.

Ceea ce constat deseori este ca la intrarea intr-o filiala bancara este intotdeauna un paznic care cel mai adesea nu spune nici macar "Buna ziua!" chiar daca este o filiala mai mica sau daca esti unicul client. Asa ceva nu ar trebui sa se intample, mai ales in conditiile in care filialele bancare sunt extrem de numeroase si un numar destul de mare de filiale au fost inchise de catre banci.

Imi puteti spune ce va pazi acel paznic sau care va fi salariul femeii de servici de la acea filiala desfiintata?

Mai grav, multe dintre angajatii de la filialele bancare au inteles criza taman pe dos. In loc sa intampine acei clienti care le calca pragul cu politete, amabilitate si, de ce nu, chiar un zambet de bun venit, nu mai stiu nici macar sa raspunda la salutul clientilor.

Acest fapt mi-a fost semnalat de doi prieteni care se intampla sa utilizeze des serviciile bancare. Unul dintre ei este obligat sa foloseasca serviciile unei banci datorita ofertei bune, celalalt a incetat sa mai mearga la filiala bancara de langa locuinta sa datorita atitudinii de delasare pe care a intalnit-o.

Unii ar putea spune ca este vorba despre cultura organizationala aici. Eu spun ca nu, e prea mult spus. Este vorba de politete, de modalitate de gandire la nivel de oameni si de neintelegerea corecta a situatiei.

Din momentul in care ai pasit intrun cabinet stomatologic, intr-un birou notarial, intr-un supermarket, in magazinul de la coltul blocului, intr-o brutarie sau intr-o filiala bancara esti CLIENT. Si atentia celor care sunt angajati sau ofera acele servicii trebuie sa fie asupra ta!

vineri, 2 iulie 2010

In intampinarea clientilor

Cu toate ca este din ce in ce mai greu sa te adaptezi la cumparatorii societatii de astazi, unii furnizori de servicii au inteles cum sa reactioneze si sintagma "in intampinarea clientilor" sau a dorintelor lor nu este doar o fraza care da bine in mesajele transmise.

De ceva timp urmaresc, cand mai intens, cand cu mai putin interes, una dintre paginile care ofera sfaturi, noutati, prezentari de cladiri cu idei arhitecturale neobisnuite si un forum cu sectiuni foarte interesante.

Pe langa prezentarile de mobila si accesorii pentru casa unde sunt preferati mai ales marii distribuitori(cu preturi care reflecta acest lucru), am constatat o prezenta activa si a celor care isi fac reclama la propriile produse necesare in intretinerea sau amenajarea unei case.

Ceea ce m-a surprins in mod placut in aceasta dimineata este oferirea de sfaturi de amenajare in mod gratuit si invitatia de a le cere utilizatorilor care solicita aceste sfaturi in cadrul forumului.

O adaptare deosebita la nevoile clientilor am intalnit din partea ErgoMob: si-au creat chiar si filmulete pe YouTube!

Nu ma intereseaza sa le fac reclama, nu m-au platit pentru postare, insa doresc sa-i felicit pentru initiative! Si le doresc cat mai multi clienti! Daca vor trata cu aceiasi seriozitate si calitatea lucrarilor si relatiile cu clientii, atunci sigur vor avea mult succes.

joi, 27 mai 2010

Bomboanele Bucuria ma readuc pe blog

Dupa o eternitate, in termenii informatiilor care au fost publicate de la ultimul meu post, revin pe blog datorita comentatiilor postate la un post mai vechi de al meu despre minunatele produse de la Bucuria.

Este posibil ca datorita preferintei domnului Google pentru aceasta platforma de bloguri sa apar ceva mai sus in cautari decat s-ar dori, astfel incat primesc la comentarii informatii foarte clare despre noile locuri din Bucuresti de unde pot fi cumparate.

Ii felicit pe cei care vor sa indulceasca, sau sa dedulceasca, capitalistii( nu asa le zile la aia din capitala?), insa le atrag atentia ca eu locuiesc in Iasi de vreo sapte ani de zile si nu am planuri de a renunta la a fi o "provinciala".

Asadar, in Iasi puteti gasi standurile Bucuria sau standuri care au bomboane Bucuria in urmatoarele locuri: Iulius Mall(etaj 1 sau 2, pe langa scari in partea veche) si Carrefour Felicia(langa Yves Rocher)- aici gasiti cea mai variata gama de produse- si in Hala Centrala(la parter, langa ziare). Dropsuri am gasit si la magazinul de la coltul blocului, asa ca tot ce este posibil ca si in alte magazinase sa gasiti.

De asemenea, ma gasesc singura vinovata de contrabanda cu dulciuri pe ruta Praga-Iasi. Fratiorul imi trimite dulciuri nemaipomenite de prin tari straine si eu ii trimit Bucuria de la vecinii nostri.

Ultima data,ca sa nu saliveze prietenii cu bagajul dupa dulciuri sau ca sa nu imparta fraiorul meu cu nimeni "bucuriile" le-am luat si lor cateva bomboane. In nici jumatate de ora primeste sotiorul un telefon:
"- Adriane, de unde ai luat bomboanele ale, ca le-a mancat nevasta-mea pe toate si mai vrea!"

Am explicat la lume ce, de unde si cum si acum, daca mai ajung vreodata prin Praga, trebuie sa iau o sacosa de bomboane dupa mine. Nu se stie daca ajung cu toate...

Care sunt noile bomboane preferate de la Bucuria? Toate sunt grozave, insa unele sunt mai mult decat grozave:

- bomboanele cu caramel Vacuta daca va place caramelul
- bomboanele cu jeleu de cactus, de struguri sau de zmeura - Dorinta
- bomboanele cu "Lapte de pasare"
- DoReMi - jeleuri de fructe in invelis de ciocolata cu alune
- Livada cu fructe - visine, struguri, caise, prune in ciocolata
- Grilaj sunt bune pentru a te tine ocupat, fiid niste bomboane extrem de dure cu caramel si alune.

Intre timp am mai admirat si sortimentele afisate pe aici: http://www.bucuria.md/ro/products/category/5?page=19 si am vazut ca au si gama Sana pentru diabetici.

vineri, 9 aprilie 2010

Mi-am luat coroana!

Anul acesta va fi greu sa egaleze cineva cadoul pe care-l primesc de ziua mea: o coroana nou nouta, creata special pentru mine. Mi se potriveste perfect si imi va fi livrata chiar de ziua mea. Imi garanteaza o viata mai buna, e de durata si stralucitoare.

Singura problema e ca nu o va vedea multa lume. E vorba de noua mea coroana de portelan dentar. :D

marți, 6 aprilie 2010

In memoria lui Cesar Cosma

Cuvintele nu vor fi niciodata de ajuns pentru a descrie pierderea suferita de mama ta, de sotie si de copil. Amintirea ta va fi mereu cu noi!

joi, 25 martie 2010

E bine sa-ti faci planuri...

...si sa nu te poti tine de ele.

Asa cum mi-a devenit deja o situatie familiara, ori de cate ori planuim sa facem ceva, un eveniment sau altceva, lucrurile tind sa se complice.

Planificare pentru ziua de azi: luat zi de concediu in mijlocul saptamanii, chiar daca la servici ceilalti au nevoie de noi, tocmai pentru a ajuta la pomenirea trecerii unui an de zile de cand tata socru nu mai este printre noi. Eveniment cu surle si trambite si care e complicat prin definitie atunci cand in ecuatie este mama soacra.

Ca sa fie tacamul complet, trebuia sa colectam inca doua ajutoare in drumul nostru. Chestii, trestii, complicatii suplimentare si .... ramane un singur ajutor care trebuie sa-si gaseasca singura o cale de a ajunge.

Pe la 6 ma trezesc nitel nauca de somn. Nici macar pisicile nu se trezisera, ca ele sunt mai ceva ca un eas desteptator pentru mine. Daca indraznesc sa vreau sa adorm la loc dimineata nu e chip: te-ai trezit, cer sa fiu alintata, nu ma pacalesti tu pe mine!

Identific sursa zgomotului: barbatelul meu imi spune printre gemete ca a inceput sa coboare o piatra din rinichii lui. Mai mult de rasu-plansu l-am privit indecis intre gemuit de durere in pat si ghemuit pe tron. Noroc ca-si poate citi telenovelele pe telefon, ca altfel se plictisea in baie.

Astfel, iata-ma in rol de asistenta la facut oale de ceai. Ma gandesc ce "placere" o sa aiba cand mai coboara piatra aia...

Un proverb in care am inceput sa cred de ceva vreme este "Expect the unexpected" - "Asteapta-te la neasteptat".

Surprize si planuri.... nu cred in asa ceva!

vineri, 19 februarie 2010

Cu rahatul(turcesc) dupa noi

Citind de curand un post al Loredanei mi-am adus aminte ca a darui este in primul rand felul in care te imbogatesti: primesti mai mult decat dai.

De sarbatori,indiferent care ar fi ele, imi place sa surprind lumea: adun cadouri pe care stiu ca si le-ar dori cunostintele si prietenii din timp, uneori cu luni inainte. In debara am cutia cu "lucruri pentru daruit" in care adun atat surprizele pregatite, cat si cadourile primite de amandoi si care isi gasesc utilitatea mai bine la altii.

Pe la inceputul toamnei anului trecut am descoperit in Carrefour specialitati de rahat turcesc, cutii foarte elegante, produse fabricate in judetul Ilfov. Varianta cu alune de padure e preferata noastra si nu numai. Dupa ce am devorat o cutie amandoi ne-am decis sa cumparam o duzina si aproape fiecare casa vizitata a primit cutia ei cu rahat turcesc de Craciun.

Pe langa faptul ca este un cadou inedit si gustos, a fost si prilejul de a obtine un ras sanatos de la cei vizitati.

Singura varianta care inca nu se gaseste in Romania si probabil ar fi o actiune riscanta de marketing este rahatul cu perje, strict vorbind de produsul alimentar comestibil, a nu se intelege altceva.

joi, 4 februarie 2010

Putintica demnitate, va rugam


Oamenii cu un puternic simt al demnitatii si-au creat propriul destin si sunt respectati de familie, de prieteni si de comunitatea in care traiesc.

Bunicul a muncit din greu la camp si bunica a tesut covoare ca sa-i poarte in scoala pe trei din cei patru copii in vremuri in care altii nu au avut ce manca. Au trecut prin razboi si prin foamete. Nu au fost cei mai bogati din sat, dar erau cunoscuti si respectati in sat. Pentru ca au muncit si si-au pastrat demintatea chiar si atunci cand erau cai mai usoare.

Spre deosebire de ei, nu departe de noi statea un "turnator" de meserie. Si-a luat Gigel televizor, inseamna ca a adunat ceva bani. Si-a cumparat Vasile trei carute de lemne, inseamna ca asta a facut ceva afaceri. Si saptamanal mergea cu vestile si primea bani pentru informatii. Praful s-a ales de toata averea lui, de era sa nu aiba cine sa-i dea un pahar de apa in ultimii ani. A mai incercat si dupa '89 sa mearga cu para, dar nu mai primea bani si nu era rentabil.

Sa calci in picioare demnitatea unui om este foarte usor. Mai greu este sa-i inapoiezi acest statut.

Postarita de pe Valea Tarcaului care parcurge saptamanal zeci de kilometri de la un catun rasfirat la altul s-ar putea sa fie la fel de importanta pentru viata oamenilor ca un medic de familie dintr-un oras mare.
Intr-o lume in care totul este interconectat, cel mai important lucru pe care il putem face este sa ii tratam pe toti oamenii cu demnitate. Nu se stie peste cine vei da maine.

marți, 19 ianuarie 2010

Ninge iar!



In Iasi ninge iar, sunt -9 grade afara si circulatia e dificila in tot orasul. Cozile la semafoare sunt interminabile, foarte putine strazi sunt curatite sau au fost date cu nisip ori sare.

Oamenii sunt luati prin surprindere, multi vor raci si se vor panica apeland la vaccinare.

Edilii sunt surprinsi(din nou). Se anunta vreme rece pentru toata saptamana. Oamenii ar prefera sa stea in pat in loc sa se miste pana la servici.

O saptamana buna tururor!

PS: Oh, oh, oh... ce vreti voi... :D

luni, 18 ianuarie 2010

Supica de seara

In ultimul timp am decis cu sotiorul ca e mult mai sanatos sa mancam o gramada de verdeturi si de mancare facuta in casa. Respectand acest principiu, am trecut la "executat" o supa in seara asta, dupa intoarcerea de la munca.

Avand deja un pilaf usor picant, am decis ca o pulpita de pui alaturi de o rosie este o completare perfecta. Pulpitele au mers la fiert, apoi la rumenit si s-au asezat cuminti in farfurie la racit.

Intre timp am curatit cateva ciuperci champignon, am pastrat palariile si coditele le-am taiat rondele. Am adaugat cateva bucati de ciuperci pleurotus si le-am rasturnat in oala cu supa. In oala au venit la completare un plic de legume pentru supe si ciorbe de la Kotany (fara conservanti), cu legume deshidratate.

Intre timp am pus de galuste cu branza din aproximativ 200 grame de branza de vaci, un ou, sare, patrunjel uscat, un praf de piper si gris cat sa stea bilutele tepene atunci cand le dai o forma.

Cand a inceput sa clocoteasca zeama am adaugat galustile, le-am desprins de pe fundul oalei prin invartire delicata cu polonicul si le-am lasat sa pluteasca pe toate la suprafata. Dupa 2-3 minute am adaugat sare dupa gust, piper si patrunjel, plus doua maini de taitei fini.

Nu m-a lasat inima sa nu o gust, desi mancasem deja. Gust delicios, buretii pleurotus cu o textura mai ferma decat as fi vrut, galustele la fix de potrivite. Maine mananc o portie intreaga, nu de gustare ca acum. Merita incercata!

Prajitura invatatorului sarac


Nu este un titlu creat in mod special, dar este o idee foarte buna pentru o reteta de prajitura. Aceasta reteta poate fi descoperita in revista "Practic in bucatarie" pe care am cumparat-o vineri. Am o banuiala ca vom intalni in curand la cofetarii o prajitura cu numele asta, ca doar si prajitura Elodia a avut succes.

Ieri am probat reteta, de altfel destul de simpla, si a iesit o prajitura absolut delicioasa pe care, impreuna cu sotiorul si Cosmin, am terminat-o de mancat in cateva ore. Asa ca nu am nici o fotografie pentru ea.

Are un blat delicios in care am inlocuit margarina cu untul(produs mai natural) si la care am adaugat 2 lingurite de rom, suc de la o jumatate de lamaie si zahar vanilinat. Blatul se coace 15 minute, apoi se unge cu gem de caise (sau de care ai prin casa). Deasupra se pun albusurile cu nuca. Pentru ca am avut doar 60 g de nuca macinata, am completat cu 40 gr de migdale macinate si nuca de cocos pana la 150 de grame. Cumparati revista ptr reteta (16 lei) sau contactati-ma pentru a va impartasi reteta pentru care munciti maxim 20 de minute(inclusiv spalat vasele) si aveti grija cuptorului 30 minute.

duminică, 17 ianuarie 2010

Inapoi la orasul cenusiu


Perioada sarbatorilor de iarna este singura ocazie cand intreg orasul se imbraca in lumini de sarbatoare, cand strazile par mai putin cenusii si cladirile mai putin lipsite de culoare.

M-am intrebat intotdeauna cand e prea devreme pentru aprins luminile. In Iasi se alege in mod traditioanl data de 1 decembrie. Anul acesta au fost indoieli datorita numeroaselor bannere agatate pe decoratiuni si langa acestea.

Saptamana ce tocmai a trecut o parte din decoratiuni au fost stranse si presupun ca nu mai este mult si le vor indeparta pe toate. Strazile vor fi din nou pustii, mai putin luminate si fade. Vom incepe sa vedem mai mult gropile recent aparute in strazile "reparate" de curand pentru care Iasul este imprumutat pentru 20 de ani. Umbla vorba ca un anumit primar trebuia sa ajunga ministru de interne, dar nu mai avem ocazia sa aflam.

Nu m-am saturat de decoratiunile de Craciun. Le-am strans cu greu, cu sentimentul ca s-a terminat prea repede. Nu m-am bucurat indeajuns de ele.

Tot saptamana trecuta am primit si prima oferta pentru 14 februarie. Sa primesti cu o luna inainte oferte pare ca este o noua gaselnita. Din pacate, decoratiunile vor impodobi doar vitrinele magazinelor si marile centre comerciale. Strazile vor ramane inca 11 luni urate, prost luminate, pline de praf sau de balti, cu sistemul de canalizare prost pus la punct.

Anul acesta se grabesc toate: 14 februarie, 1 si 8 martie si pe 4 aprilie Pastele. Un prim semestru al anului in care vom fi bombardati cu oferte promotionale, un semestru in care aproape auzi mesajul "Cumparati! Cumparati! Cumpratati!".

Cand e prea devreme pentru sarbatori si cand e prea tarziu?

luni, 4 ianuarie 2010

Un an mai bun?


Daca ar fi sa pun in balanta anul trecut cu alti ani as putea spune ca nu a fost deloc unul dintre cei mai reusiti ani ai mei. Ca la ficare sfarsit de an si inceput de an nou, mi-am facut o lista de lucruri pe care sa le duc la indeplinire. Planurile mele si planurile noastre au fost date peste cap in modul cel mai naucitor.

La inceput de an, inainte de a incepe postul, a avut loc nunta unei prietene pentru care iubirea se afla pe un alt continent. Apoi am pierdut un parinte: pe tata socru. M-am ciondanit cu neamurile, mi-am reanalizat pozitia si am descoperit ca mie imi place asa cum sunt si ca restul poate sa traiasca pe o alta planeta fata de cat ma intereseaza pe mine.

M-am decis sa fiu studenta si din cauza birocratiei excesive m-am trezit ca am platit taxa si ca nu sunt studenta. Norocul meu ca nu am dat toata taxa asa cum aveam de gand. Am impartit acelasi calculator cu sotiorul si s-a dovedit uneori dificil pentru doi oameni cu lipici la tastatura si un singur calculator.

Am vazut toate episoadele din Babylon si le-as mai revedea inca o data cu placere. Il recomand. Dar il las pe maiestrul Cosmin, prieten drag, sa fie omul cu citatele.

Am fost bolnavi, raciti, concediul mi s-a pierdut pe cate o zi cand picam la pat.

Fratiorul mi-a adus laptop nou si dulciuri fine. Acum nu mai am nici o scuza sa nu ma apuc de lucru.

Am avut sansa de a scrie mai mult, de a face mai mult si am trecut cu greu prin dezamagirile pe plan personal si profesional ale anului 2009.

Anul 2010 a inceput cu zeci de cioburi: luneta masinii s-a spart din senin, fara vreun motiv aparent. Am auzit deja cateva variante care nu ma ajuta cu nimic. Faptele vorbesc: luneta trebuie inlocuita, e o cheltuiala la care nu ne asteptam, masina sta in garajul unor cunoscuti si eu lucrez intr-o zona imposibila a orasului, care cere mijloc de transport pentru ca in zona nu exista transport in comun. Teoriile nu ma incalzesc si nici nu pazesc masina de hoti.

Lumea ne spune sa ne luam bilete la bingo,la lotto sau la loz in plic. Mai lipseste sa cad in fund de Boboteaza ca sigur ma marit - asta daca nu as fi deja maritata.