Asa s-ar putea spune atunci cand incerci ceva nou si cu siguranta cei care au participat la evenimentul Iashington organizat in Iasi au avut o dovada mai mult decat evidenta ca acest lucru se poate intampla mai ales daca mergi pe carbuni incinsi.
Stiu metoda de a-ti depasi limitele, Bruno Medicina o aplica la mai toate evenimentele la care este invitat, are chiar si un training special dedicat acestui moment de "autocunoastere" cu o pagina prost construita si fotografii mai mult decat jalnice pentru cineva care cere foarte multi bani pentru training si coaching. Ar trebui sa-i aminteasca cineva ca imaginea personala si cea cu care te infatisezi lumii sau infatisezi informatiile despre tine chiar are importanta atunci cand faci traininguri relationate cu NLP-ul.
Iashington e un eveniment la care exista o taxa de inscriere, organizat de AIESEC si care ar vrea sa miste lumea. Ce reuseste nu prea as putea spune.
La ultimul lor eveniment, din cei 40 de oameni care au mers pe carbuni, potrivit comunicatului de presa, 7 au ajuns la urgente cu arsuri. Nu insist pe iesirea la rampa(din nou) a lui Tudor Ciuhodaru, care apare la tv ori de cate ori are loc un accident sau o catastrofa la urgente in Iasi, de parca ar fi purtator de cuvant.
Ce m-a enervat?
Incidentul este neobisnuit pentru acest tip de "exercitiu" utilizat la training si poate ca l-as fi tratat ca o curiozitate. Evenimentul este destul de bine promovat si are de partea sa numeroase persoane care teoretic stiu ce implicatii are comunicarea si mai ales o buna comunicare a imaginii evenimentului.
Comunicatul de presa la care ma asteptam ma calca pe nervi: nu prea stie cu ce se mananca un comunicat de presa si autoarea ar trebui sa reia cursurile pentru a sti cum se compune un comunicat de presa. De-abia prin al patrulea paragraf ajungi la ce te intereseaza cu adevarat: atitudinea fata de cele intamplate. Si acolo, subliniat nepoliticos prin litere ingrosate, gasesti ca respectivii oameni au decis in mod voluntar sa participe la exercitiu.
Mai jos gasesti marturia unei invitate care, surprinzator, nu a patit nimic. Si ce daca?
O atitudine tipica si mai jos: de acum nu mai mergeti pe carbuni la evenimentele noastre. Chiar asa? Adica cei care participa chiar nu pot citi reactiile din presa despre un eveniment desfasurat in trecutul mai apropiat sau indepartat?
Am gasit eu pareri proaste si despre Hotelul Ramada ale unei foste participante la eveniment si nu as putea gasi asa ceva?
Nu-i bai. S-au ars, nu-i mai vedem. Nu mai facem asa ca e mai greu decat sa informezi lumea. Ne laudam si invitam lumea la urmatoarele sesiuni. Toata lumea e fericita. Sau nu?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu