Daca aceasta vorba face referire, de obicei, la cei care se muta si iau toata casa cu ei, pentru noi a fost ceva mai simplu. Nu avem catel, dar avem doua pisici care ne-au dat mari dureri de cap, mai ales mie.
Mandrele mele nu erau castrate si era necesar pentru binele lor sa fie aduse la zi si cu vaccinurile. Principala mea temere era perioada in care intrau in calduri si mieunatul specific cu care riscam sa intru in conflict cu vecinii. Acum imi dau seama ca mi-as fi facut griji degeaba ascultand latraturile si haulitul cainelui vecinului, caine care ne latra de fiecare data cand ne vede in balcon.
Tin sa-i multumesc domnului doctor Dodan pentru operatiile maiestrite care s-au vindecat foarte frumos.
Descoperirea unui nou teritoriu a declansat intre cele doua o lupta teritoriala in care am cedat si am dorit sa-i ofer celei mai aprige luptatoare un camin nou. Pana la urma nu s-a gasit nici un doritor pentru ea. Ghinionul sau norocul ei, nici eu nu sunt prea sigura. Cele 3 luni in care nici ele nu au fost prea sigure care este "casa" sau teritoriul lor nu pare sa le fi stresat prea mult. Singura diferenta o reprezinta urmaritul meu peste tot prin casa pentru a se asigura ca sunt langa ele, cel putin atunci cand sunt treze, sau asezatul pe scaun langa masa atunci cand sunt la calculator.
Ceea ce m-a surprins atunci cand am cautat sfaturi despre lupta lor teritoriala a fost virulenta unor atacuri din partea celor care se declara "iubitori de animale". Pentru unii, a iubi animalele, in cazul cautat de mine pisicile, a devenit un fel de religie la care au aderat cu habotnicie. Orice lucru dus la extrem este periculos, indiferent de locul sau modul in care se exprima.
Ce sfaturi am gasit: pastile calmante sau lasate sa se bata pana una dintre ele cedeaza. Daca ati vazut sau auzit vreodata o bataie intre pisici nu ati propune ca una dintre ele sa fie nevoita sa cedeze fizic. Bataile pot fi destul de sangeroase, oricat de putin ascutite ar fi ghiarele lor. Le-am lasat pentru o perioada sa incerce aceasta metoda, pana cand am gasit o multime de urme si sange prin blana lor. Este un sfat bine intentionat, dar destul de prost. Nici cu pastilele nu sunt de acord, mai ales ca nu le place sa inghita pastile amare.
Culmea habotniciei este sa compari o pisica cu un copil. Nu, nu exista grad de comparatie intre o pisica si un copil, oricat ai vrea sa faci acest lucru. As vrea sa vad o proaspata mama renuntand la copilul ei alergic la pisica pentru a avea grija de pisica. Poti sa spui ca renunti la sotul tau(iarasi mi se pare deplasat), dar la copilul tau sigur nu vei renunta.
Pana la urma, drumul lung, epuizarea fizica cauzata de acest drum in care au fost atat de stresate incat nici nu au mancat sau hidratat foarte bine, precum si un nou teritoriu au fost benefice pentru ele. Acum dorm colacel una langa alta, la picioarele mele, astfel incat noaptea sunt oarecum imobilizata in pozitii ciudate de dormit.
Aceasta postare este adresata in special celor care au intrebat ce fac pisicile. Sunt bine, iubite, le place mancarea marca Carrefour, le place si noua casa, se fugaresc in joaca una pe alta si se mai maraie inca, cateodata, fara ca ciondaneala sa dureze prea mult.
Mai sus este mancarea mea de orez cu spanac si cu multe legume. Am avut o legatura de spanac cu frunze mari cam cat tii la tulpina in ambele maini. Le-am spalat bine, le-am tocat si le-am dat un clocot. In apa in care a fiert spanacul am pus cam o cana de orez, morcov, tulpini de telina si un praz mai mic. Spanacului i-am alaturat vreo 2 linguri de unt si o jumatate de capatana de usturoi si l-am calit doar putin separat, pana cand untul s-a topit si usturoiul i-a dat aroma. Cand orezul si legumele au fiert, am contopit cele doua amestecuri, le-am dat sare dupa gust, un praf de piper, marar uscat si cateva seminte de chimen de sanchi si am mancat imediat, cald. De vreme de mi-a iesit atat de bine si din toate legumele spanacul pare sa fie bine reprezentat in magazinele de aici, cred ca voi mai incerca aceasta reteta.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu