Problema cu care ma confrunt cred ca este comuna celor mai multe femei dupa un anumit timp. Desi in perioada gri de dinainte de '89 bijuteriile erau mai putine decat acum, erau totusi femei care aveau deja foarte multe, adesea de cea mai buna calitate sau doar din metale pretioase. Cu toate ca admir si poate m-ar incanta sa-mi permit doar bijuterii din aur, argint sau platina, farmecul unei bijuterii trebuie sa stea si in incantarea cu care o porti. Asa ca acum am prea multe.
Eu una nu sunt mare iubitoare de inele si bratari. Avand in vedere ca majoritatea timpului mi-o petrec in fata unui monitor si cu degetele pe tastatura, pana si purtarea verighetei mi-a devenit destul de incomoda. Dar cand vine vorba de brose si cercei, ei bine, se schimba treaba.
Imi place sa-mi schimb des cerceii, chiar daca am perioade cand port o singura pereche de cercei, ca o obsesie. Cerceii sunt pentru mine o extensie a starii in care ma gasesc: am perechi "cuminti", perechi "provocatoare", perechi "iubitoare de natura", perechi "stralucitoare" si altele. Am avut si o pereche "lenesa" pentru ca ii purtam doar pentru a avea ceva in urechi, dar ne-am despartit definitiv si irevocabil in favoarea unei perechi noi.
Si pentru ca multi dintre ei tindeau sa stea inghesuiti, chinuiti si incalciti intr-o cutie, in calea lor a venit acest minunat suport. M-a incantat ideea de a avea Craciunul meu personal ori de cate ori imi aleg perechea de cercei sau de cate ori voi adauga noii veniti.
De dimineata, nici nu ma dezmeticisem bine dupa mic dejun si cafea, m-am apucat sa pun in ordine cerceii. Cum Adrian stia ca n-am avut prilejul de a impodobi un brad de Craciun, a ras de mine ca-mi impodobesc bradul acum. Dupa mine, oricand e bine, atata timp cat e o incantare.
In fotografie asezasem doar o parte dintre ei, ca doar trebuie sa mai las ceva si de descoperit, nu-i asa?
Si o melodie care m-a inspirat oarecum in dispozitia mea azi:
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu