Un drum lung spre noua casa: prima oprire - Praga

Asteptarea a luat sfarsit si pentru mine. Acum pot spune ca sunt "acasa". O zicere care-mi place mult este urmatoarea: "Casa ta este acolo unde este inima ta".

Ceea ce le vine greu tuturor soacrelor sa inteleaga este ca atunci cand te casatoresti inima ta trage mai mult si trebuie sa traga mai mult in balanta spre familia nou formata. Mamele care inteleg acest lucru pe deplin ar trebui sa planga la nunta daca iubirea dintre cei care se afla in fata altarului sau a ofiterului de stare civila este sincera, curata si mai ales disponibila sa treaca "prin foc si prin apa" pentru jumatatea aleasa.

Luna aceasta sunt opt ani de cand s-a aprins scanteia iubirii si pentru noi. Cu toate ca n-am crezut ca voi parasi Romania vreodata, iata-ma aici, in Barcelona, lasand la mii de kilometri departare toate locurile cunoscute, toti oamenii cunoscuti, tot ceea ce este frumos si bine in Romania, o tara pe care o iubesc cu adevarat dar in care, in ultimul timp, ajunsesem intr-un punct cu mai multe piedici decat oportunitati.

Am plecat de aici, dupa lacrimi in ochi de la ambele mame, cu masina noastra. Primul popas a fost in Praga, pe care am regasit-o la fel de frumoasa ca acum doi ani, cand am vizitat-o chiar inainte de Craciun. Nu am avut a ma mai bucura de cunoscutul targ de Craciun din piata veche a orasului, dar erau inca destule tarabe pentru cei doritori.

Dupa aproape 20 de ore de condus, o noapte bine dormita si o zi de invartit intr-un picior si oboseala, seara fratele meu drag ne-a condus la unul dintre cele mai bune restaurante indiene din Praga, pentru care avea un tichet de degustare. Astfel, am avut o introducere cu explicatii detaliate in mancarea atat de bine aromata a bucatariei indiene, de la aperitiv la supa, feluri principale si desert. Toti trei am mancat serios la aceasta "degustare" si in mod sigur eu(cel putin) voi mai repeta experienta. Totul a fost stropit cu o sticla de bere Kozel, buna doar la ea acasa(incercata si in Romania, nu se compara).

Adrian a profitat de diversitatea gamei Old Spice disponibila mai ales in Praga(nu ma intrebati de ce nu si in Barcelona!) si si-a refacut stocul iar eu am primit exact ce-si doreste orice femeie cadou: bijuterii.

Daca are cineva intrebari in privinta mancarii din Cehia: da, anumite feluri sunt bune, merita incercate, am facut asta prima data: masa de la "Spanzurata"(Nevasta funierului..., un pub de langa piata veche) a fost alcatuita dintr-un platou mare cu branzeturi specifice si carnite bine alese, piciorul de porc facut in bere era frumos caramelizat si delicios si halbele de Kozel au mers numai bine. Sfat de la romanii din Praga: nu incercati felurile locale specifice decat daca ati mai incercat si credeti ca va plac, pentru ca mancarea lor nu e chiar pe gustul tuturor.

Parcarea in Praga e problematica: interesati-va de parcari de-o zi pazite ca sa nu aveti surprize nedorite sau puteti lasa masina mai mult la parcarile de la periferie. Parcarile marcate cu albastru sunt doar pentru rezidenti. Daca circulati cu mijloacele de transport in comun noaptea trebuie sa luati bilete de noapte, care sunt usor mai scumpe decat cele utilizate ziua(acum tot patitul e priceput!).

Cehii sunt mari iubitori de caini. Cu toate ca multe strazi au la dispozitie si pungi pentru colectarea nevoilor, in afara sezonului turistic este bine totusi sa va uitati si pe unde pasiti, ca altfel "noroacele" sunt destul de numeroase. Cladirile sunt minunate si puteti sa gasiti mai multi vorbitori de engleza printre cei de varsta a treia decat la cei pana in 40 de ani.

Ceasul renumit are spectacol la fix, magazinele de suveniruri va ofera zeci de minunatii din sticla scumpe, cu vanzatorii te poti intelege bine si in engleza sau rusa(pentru cine stie) si restaurantele mai departe de centru sunt mai ieftine(ca in orice oras). Strazile laturalnice ofera spectacole minunate daca aveti timp sa le explorati.